Guest Review - Need For Speed: Porsche Unleashed
E anul 1997, eu am vreo 8 anișori și citesc de zor reviste Auto Motor și Sport. Pe coperta uneia dintre ele e noua generație de Porsche 911 Carrera, cunoscută și sub numele de cod 996. Citesc termeni pe care nu îi înțeleg neapărat la vârsta aia, dar felul în care arată rămâne cu mine, și studiez atent fiecare poză. E ceva cu mașina asta și felul în care arată. Ok, nu e la fel de exotică cum e un Lamborghini Countach sau Diablo, sau Ferrari-ul 355 sau Testarossa, dar pare rapidă de tot, în mintea mea de copil.
E anul 2000, primisem primul calculator de câteva luni și vreau să citesc mai multe despre jocuri, așa că mă hotărăsc să cumpăr ceva revistă pe subiect. Așa era pe vremea aia, în antichitate, dacă te pasiona ceva, orice, de la mașini la jocuri la țâțe, îți cumpărai reviste pentru fiecare din hobby-uri. Din geamul chioșcului de ziare îmi face cu ochiul o revistă despre jocuri care are un Porsche 911 galben pe copertă, cu numărul de înmatriculare ND4 SPD. Revista era LEVEL și cu revista aia a început colecția mea de reviste de gaming, care a dus în timp și la pasiunea mea de a scrie despre jocuri.
Revista în cauză conținea evident unul din cele mai mișto review-uri despre un joc auto din câte am citit în mulți, mulți ani de zile. Jocul? Evident, subiectul acestui articol - Need For Speed: Porsche 2000. Am savurat fiecare pagină și l-am citit de mai multe ori, avea inclusiv un interviu cu un pilot de raliu care îl încercase cu volan și confirmase realismul jocului, ce să mai, era un review senzațional care descria un joc și mai senzațional. Am avut atât norocul, cât și ghinionul ca NFS Porsche să fi fost primul din serie cu care am avut contact. Norocul, pentru că și în ziua de astăzi îl consider unul din cele mai bune jocuri cu mașini scoase vreodată, și ghinionul pentru că mi-a stricat iremediabil bucuria de a juca alte titluri din serie, cu câteva excepții notabile.
A fost unul din primele jocuri piratate pe care le-am cumpărat, pentru că în anul 2000, la venerabila vârstă de 11 ani, evident că nu se punea problema să îmi permit originalul, pentru că un joc original costa cât salariul lui mama și trebuia totuși sa mai și mâncăm și alte lucruri pământești. Ajuns acasă, pus CD-ul în unitate și de când am văzut intro-ul cinematic, până măcar să apuc să joc ceva, mi-am făcut o promisiune: într-o zi o să am și eu o mașină din asta în garaj.
După care am început să mă joc. Sute de ore, până am terminat absolut tot ce avea jocul de oferit, și pe vremea aia jocurile cu mașini single player încă aveau ceva de oferit. Aveai modul Factory Driver, în care jocul te punea în pielea unui așa numit Test Driver. Ăștia sunt în general oameni angajați de companii să testeze mașinile în tot felul de condiții până bubuie pistoanele, dacă se poate, și toate companiile serioase, în special cele sport, obișnuiau să angajeze foști piloți de curse sau pur și simplu tineri extrem de talentați, după care îi școleau și îi învățau cum să scoată antigelul din mașinile alea.
Așa începi și cariera ta în NFS Porsche - ca Test Driver junior, după care treceai prin anumite provocări, fie circuite cu obstacole, fie curse, trebuind să execuți tot felul de manevre din ce în ce mai complexe, practic era un fel de echivalent al Driving School din Gran Turismo - un mod de joc care te învăța să conduci în mod sportiv, te învăța controlul sutelor de cai, te învăța diferențe între tracțiune integrală și tracțiune spate, te învăța să stăpânești hergheliile vaste de sub capotele bolizilor. În același timp, te învăța și traseele pe care jocul le punea la dispoziție, de la drumuri rurale din Germania la serpentine prin munții Pirinei și la curbele strânse din Monte Carlo, te învăța tehnică și secțiuni tehnice. Te învăța nu în sensul în care îți umplea capul cu teorie, ci la modul ăsta e conceptul general, acum du-te și încearcă-l de 100 de ori până când în sfârșit îți iese.
După ce terminai toate provocările din Factory Driver, și erau suficiente cât să te țină ocupat, pentru că modul ăsta de caieră se întindea de la Junior la Intermediar și la Expert, cu probe din ce în ce mai dificile, următorul mod pe listă se numea Evolution. Porsche împlinea atunci vreo 50 de ani de istorie a mărcii, iar jocul te trecea prin toată istoria până la acel moment. 356A, 356B, 550 Speedster, primul 911 (901), legendarul 911 Carerra RS 2.7, 924, 928, 944, legendarul 959, 964, 993, 996 cu toate variațiile și variațiunile posibile, de la Carrera 2 la 4 la Turbo, inclusiv 986 - Boxsterul, care a salvat practic compania, plus 911 GT2, GT3 și cel mai impresionant, GT1, cel de curse.
Nu, n-am luat-o razna, nu vorbesc codat, dacă ai jucat jocul sau ești fan al mărcii o să ai imaginea mentală pentru fiecare mașină din tot amalgamul ăsta de cifre pe care le-am înșiruit, și încă sunt destul de sigur că am mai uitat să menționez câteva, dar toată istoria din spatele Porsche de la acea vreme era prezentă în joc. Și nu doar atât, dar fiecare dintre ele se comporta în mod diferit și într-un mod destul de realist până și pentru zilele noastre. Sunetele erau recreate cât de fidel era posibil tehnic la acea vreme, aveai inclusiv cameră din interiorul mașinii, puteai să vezi bordurile, instrumentele de bord clasice și specifice fiecărei mașini, fizica era incredibilă pentru un simulator auto PC la vremea respectivă.
Spre deosebire de Need for Speed-urile precedente, Porsche a fost primul cu pretenții de simulator - cel mai bine se juca cu un volan. Se înțelege că nu aveam bani de volan la vremea aia și se înțelege că am l-am jucat pe tastatură și am repetat cursele că până și în ziua de azi le am în muscle memory - și nu glumesc, că l-am rejucat destul de recent. Am jucat atât de mult NFS Porsche și am învățat atât de bine fiecare tip de mașină și fiecare circuit, încât câțiva ani mai târziu, cand am ajuns cu colegii la un internet cafe și am dat câteva curse în rețea, n-au reușit să mă învingă nici măcar cu cheat-uri. Atât de mult l-am jucat.
A fost prima dată când seria Need for Speed a folosit o fizică prin care fiecare cauciuc avea simulată suprafața de atingere a asfaltului - și fiecare mașină avea masă proprie, reușind să simuleze condus cum poate doar în Gran Turismo mai vedeai pe PlayStation - de care eu nu aveam, și pe care aveam să-l joc emulat mulți ani mai târziu. Pe PC încă nu mai era nimic cu care să se compare, un pic mai târziu au apărut chestii ceva mai serioase, dar în anul 2000, arcade-ul era rege.
Pe scurt, ieșeau niște derapaje controlate de mai toată frumusețea - plus câteva necontrolate de și mai mare frumusețea. Sute de cai plus tracțiune spate plus motor pe spate - dacă nu înțelegeai conceptele și fizica, ori eu la vârsta aia încă nu prea le înțelegeam, te roteai de abia dacă te mai țineai pe drum, în special la modelele mai noi și mai puternice, sau la Turbo-uri.
Muzica era o combinație de euro tehno și pop pe care nu m-ar deranja să o ascult când conduc nici măcar astăzi - se potrivea perfect cu vremurile alea și cu peisajele și cu mașinile.
Ca să n-o lungesc prea tare, Need for Speed Porsche e în continuare simulatorul meu auto preferat și jocul cu mașini la care mă întorc oricând cu plăcere - m-a făcut să mă îndrăgostesc de jocuri cu mașini, de simulatoare auto, de reviste de gaming și de marca Porsche. Mi-a arătat că jocurile nu sunt neapărat doar pierdere de vreme și că până și un joc cu mașini te poate învăța chestii pe care nu le știai și îți poate crea amintiri pe care ți le aduci aminte cu drag chiar și 26 de ani mai târziu. E în continuare Need for Speed-ul meu preferat, urmat de NFS 3, după care Underground, Underground 2 și Most Wanted, după care Shift.
În schimb, dacă celelalte din serie mai pot semăna între ele, Porsche e unic. N-a mai fost nimic ca el și nu vom mai vedea nimic ca el vreodată probabil, iar asta îl face unul din cele mai speciale jocuri din serie, nu doar pentru mine, ci pentru majoritatea care au luat contact cu el atunci când s-a lansat.
Știu că i-a dezamăgit pe mulți, mai ales pe cei obișnuiți cu jocurile precedente din serie, sau pe cei care mai voiau și alte mărci de mașini într-un joc Need for Speed, dar pentru mine va ocupa mereu un loc special în top jocuri preferate, pe același podium alături de Deus Ex, cu care n-are absolut nici o legătură altfel.
Era 2023 și mi-am îndeplinit în sfârșit promisiunea față de copilul din anii 2000 - îmi parcam propriul Porsche în garaj. Un Boxster 986 - nu e fandosit, nu flexez cu el, că nu mai e cazul, dar pentru mine contează să mă țin de promisiuni. Și de fiecare dată când mă uit la el în drive, că acum m-am mutat și nu mai am garaj, zâmbesc. N-am găsit speed yellow, culoarea de pe coperta revistei, dar are interiorul roșu - exact cum ar trebui să-l aibe o mașină sport - și se conduce așa cum îmi imaginam că se conduce unul după ce l-am condus în NFS Porsche. Și NFS Porsche e motivul pentru care îl am în drive, toți anii ăștia mai târziu, și n-am absolut nici un regret.
E ca în reclama aia de la ei - e ziua când începi să îți dorești un Porsche, și ziua când îți cumperi unul. Fix ca în reclamă, mi le aduc aminte pe amândouă. Și între cele două zile, sunt sutele și miile de ore când am condus câte unul în Need for Speed și sunt convins că n-am fost singurul.
