WoW Forever: Jurnalul mortului viu - Episodul 2
Soția, serialul și transformarea într-un pescar profesionist
Într-o seară a apărut o situație familiară oricărui adult cu familie.
Urma să mă uit două ore la un serial cu soția.
Un jucător obișnuit ar fi închis WoW.
Un jucător cu o gândire strategică avansată identifică oportunitățile de multitasking.
Așa că am ajustat imediat planul.
Două ore de serial? Perfect.
Două ore de Fishing.
Nu necesită concentrare intensă, nu deranjează pe nimeni și, cu puțin noroc, la finalul episodului pot avea câteva cufere și suficiente materiale încât să justific activitatea ca pe o investiție.
Este probabil prima dată când am reușit să transform timpul petrecut la televizor într-o operațiune de import-export virtuală.
Și, spre deosebire de raiduri, pescuitul are un avantaj enorm: poate fi întrerupt oricând.
Ceea ce, pentru un adult cu familie, valorează mai mult decât orice loot epic.
Tailoring. Sau cum să transformi cârpe în frustrări
Între două sesiuni de Fishing am continuat și dezvoltarea industrială.
Tailoring rămânea o profesie esențială.
Scopul era să transform cloth-ul obținut în obiecte utile, genți sau echipament pentru disenchanting. Surplusul putea fi valorificat, iar materialele rezultate din Enchanting urmau să alimenteze următoarea etapă de producție.
Pe hârtie, un sistem perfect.
În practică, lucrurile se complică atunci când descoperi că Bolt of Woolen Cloth nu-ți mai oferă skill-up-uri la 80.
Adică exact când consideri că ai găsit o rutină simplă, jocul îți spune că trebuie să produci altceva.
Nicio problemă. Reconfigurăm linia de producție.
La urma urmei, ce este Tailoring dacă nu o succesiune de crize industriale în miniatură?
Și ce este Enchanting dacă nu arta de a distruge obiecte perfect utilizabile în speranța că materialele rezultate vor fi mai valoroase?
De ce nu mă grăbesc, de fapt
La început îmi propusesem să progresez cât mai eficient.
Să optimizez primele niveluri, să obțin repede bagheta, să construiesc o bază economică și să fiu pregătit pentru următoarele zone.
Dar pe măsură ce am avansat, mi-am dat seama că eficiența nu înseamnă neapărat să ajungi primul undeva.
Uneori înseamnă să găsești o activitate care îți permite să te bucuri de joc fără să-ți reorganizezi întreaga viață în jurul lui.
Nu mai am 16 ani. Nu pot să stau conectat până la patru dimineața doar pentru că un server nou tocmai s-a lansat.
Am familie, responsabilități și un program real.
Dar pot să pescuiesc puțin. Pot să cresc Tailoring. Pot să caut o rețetă bună. Pot să fac niște questuri când am timp.
Și, culmea, încă mă distrez.
Nivelul 20. Aproape un obiectiv secundar.
Așa că drumul spre nivelul 20 a devenit destul de diferit de ce-mi imaginasem inițial.
În loc să alerg frenetic după experiență, am devenit un Mage cu ambiții de industriaș, pescar și specialist în economie virtuală.
Vreau în continuare nivelul 20. Vreau acces la următorul prag de Fishing, vreau să continui progresul profesiilor și, eventual, să mă aventurez mai serios în zonele cu loot valoros.
Dar nu mă grăbesc.
Azerothul nu pleacă nicăieri.
Iar dacă cineva mă întreabă de ce un Undead Mage petrece atât de mult timp lângă apă, răspunsul este simplu:
Pentru că, spre deosebire de un raid boss, peștele nu-mi cere să fiu online marți la ora 20:00.
