WoW Forever: Jurnalul mortului viu - Episodul 1

Cronica unui Mage care a plecat să salveze Azerothul și a descoperit că adevăratul endgame începe cu o undiță.

Există două tipuri de jucători World of Warcraft.

Primii intră în joc, fac questuri, omoară monștri, cresc în nivel și se bucură de experiență.

Ceilalți deschid un spreadsheet imaginar, calculează profitul din disenchanting, analizează prețurile vendorilor și petrec două ore încercând să stabilească unde pot pescui cel mai eficient.

Eu aparțin, evident, celei de-a doua categorii.

Și sunt convins că prima categorie joacă greșit.

Nivelul 10. Momentul în care am decis că pot să mă relaxez

După agitația lansării, am ajuns la nivelul 10.

Aveam toate profesiile la aproximativ 25 skill, progresul economic era sub control și nu mai exista presiunea nebună din primele ore.

Puteam, în sfârșit, să mă relaxez.

Oamenii normali ar fi continuat să facă questuri.

Eu am început să planific Tailoring până la 225, să investighez rețete de Cooking și să mă interesez de sistemul de fishing trunks.

Așa arată relaxarea atunci când suferi de optimizare cronică.

Marea descoperire: pescuitul nu este o profesie. Este un model de afaceri.

Fishing părea inițial o activitate secundară. Ceva de făcut între questuri, poate pentru Cooking.

Apoi am descoperit trunks.

Cufere pescuite din apă, cu diverse materiale și obiecte care pot avea valoare economică.

Dintr-odată, undița nu mai era o unealtă pentru relaxare.

Era un instrument de extracție a capitalului.

Am început să investighez zonele, tier-urile, skill-ul necesar, momelile, probabilitățile și toate celelalte elemente pe care o persoană sănătoasă la cap le-ar ignora complet.

Silverpine Forest? Interesant.

Hillsbrad Foothills? Posibil profitabil.

Tarren Mill? Un punct logistic promițător.

Tanaris? Poate că Steamwheedle Port merită o expediție timpurie.

Booty Bay? Acolo începeau deja ambițiile serioase.

Îmi doream Fishing 150 cât mai repede, apoi cartea de skill pentru progresul spre 225 și, eventual, acces la zone de pescuit mai valoroase.

În mod normal, un Mage de nivel 15 ar trebui să fie preocupat de supraviețuirea în luptă.

Eu eram preocupat de randamentul estimat al cufărului pescuit pe oră.

Booty Bay. Planul care s-a lovit de realitate.

La un moment dat am conceput o strategie absolut magnifică.

Ajung la Fishing 150, strâng un gold, mă duc la Booty Bay, cumpăr cartea pentru următorul prag de Fishing, folosesc o momeală și petrec două ore pescuind.

Simplu. Elegant. Profitabil.

O singură problemă.

Eram nivelul 15.

Iar cartea respectivă necesita nivelul 20.

Un mic detaliu administrativ care a demolat întregul business plan.

În acel moment mi-am dat seama că poate, doar poate, ar fi util să mai cresc și nivelul personajului.

O idee revoluționară într-un MMORPG.

Dar nu avea rost să mă grăbesc. Aveam alternative: zone de Tier 2, pescuit în Hillsbrad și alte oportunități pentru un antreprenor cu nivel insuficient și ambiții excesive.