Around the World in 80 Games #6: Under the Waves – Review

În adâncuri nu se aude când plângi, dar tot se simte… ceva.

by Tudor Sprînceană

Am zis să luăm o pauză de la bătut naziști și fasciști (te iubim, Dr. Jones!), ca să coborâm pe fundul oceanelor. Nu metaforic, ci literal. În episodul 6 din turul nostru planetar prin jocuri video, facem un popas subacvatic. Sărim direct în Marea Nordului, de pe uscat într-o capsulă presurizată și din acțiune în introspecție. De data asta, nu căsăpim pe nimeni. Ne căsăpim doar pe noi înșine. Let that sink in. So deep! :))))

Prima zi de muncă este mereu cea mai grea. 🙁

Cine, ce, unde?

Under the Waves este un adventure semi-narativ dezvoltat de Parallel Studio, publicat de Quantic Dream (da, cei cu Heavy Rain și Detroit: Become Human: Știți voi vibe-ul). Jocul îl urmărește pe Stan, un scafandru cu o voce blazată, trimis să întrețină niște echipamente pe fundul mării. Nu sună incitant? Ba da, când afli că omul e acolo nu doar ca să strângă șuruburi, ci și pentru că fuge de o traumă personală atât de mare că nici Marea Nordului nu i se pare suficient de adâncă. Aici nu salvezi lumea, dar dacă ai noroc, poate te salvezi pe tine.

 

Ai grijă să nu adormi, cel puțin la început

Primele ore din joc te fac să te întrebi: unde e conflictul? Unde e boss fight-ul? Spoiler: Nu există. În schimb, explorezi fundul mării cu un submarin care seamănă cu o mașinuță de jucărie. Repari țevi. Recoltezi plastic. Faci cafea (da, la propriu). Îți notezi visele ciudate.

Gigi, iar stai pe calculatorul ăla?

Și totuși, nu te plictisești, asta dacă înțelegi miza. Între două bărci scufundate, două sonde de recalibrat și un pește fosforescent, îți dai seama că Under the Waves nu e un joc despre ocean. E un joc despre doliu și un produs media care face apel la sentimentele tale pentru a ți se dezvălui în toată splendoarea sa.

Păcat că UniTrench, corporația pentru care lucrezi, pare mai interesată să foreze planeta până crapă scoarța. Capitalismul lovește și sub apă. Cine-ar fi zis, right? Eu sigur nuuuu… I know, I’m full of crap.

 

Subnautica meets Firewatch cu un strop de Tarkovsky.

Grafica are un farmec bizar: nu e ultra-realistă, dar nici stilizată. Seamănă cu un vis ciudat, ușor scăldat în filtre albastre. Marea e liniștitoare și neliniștitoare în același timp. Ai senzația că ești într-un film de artă rusesc făcut cu bani de la Greenpeace. Am zis să aduc în discuție și Rusia, acum că tot ne macină acest subiect.

Silent Hill, doar că sub apă…

Muzica este ambientală, ca un playlist Lo-Fi pentru depresie marină. Câteodată, îți vine să închizi consola și să meditezi. Altădată, să urli la Stan: „Omule, vorbește cu cineva!”. Dar, well… It’s complicated, ca să nu zic că it’s done. Here I go again, cu my political blabber!

 

Side quests și alte scufundări

Ai misiuni secundare care te vor pune să culegi mizeria lăsată de umanitate sau să recuperezi un urs de pluș rătăcit într-o epavă. Nimic spectaculos, dar toate sunt bine dozate pentru vibe-ul lent al jocului. Dincolo de acest fapt, ele servesc și ca o lecție de ecologie pentru că dacă stăm să ne gândim nu le prea are omenirea cu treburile astea deși trâmbițează peste tot că este activ implicată.

Amintirile mă chinuiesc…

Dacă ești genul de jucător care aleargă după loot și achievements, o să te scufunzi rapid în plictiseală. Dacă, în schimb, îți plac jocurile în care analizezi tot ce mișcă la propriu și la figurat, Under the Waves o să te cucerească.

 

Ce zice comunitatea?

Pe Reddit un personaj oarecare zice: „E Firewatch subacvatic, frate.” Utilizatorii Steam rămân, așa cum sunt ei, critici la adresa părții tehnice: „E fain, dar se blochează.” Eu zic, încercând să împac și capra și varza: „E poezie cu bug-uri.”

Și aici stai la coadă la reciclat plastic?

Într-adevăr, jocul are niște hibe tehnice: câteva crash-uri, glitch-uri de textură, uneori stă Stan blocat în ușă ca un curier cu comanda greșită. Dar eu zic să le iertăm. Pentru atmosferă, pentru emoție, pentru curajul de a spune o poveste intimă fără să tragă un singur glonț. Chiar și cu micile sale blocaje, acest titlu rămâne un must-play.

 

Tehnicalități, dom’le!

Jocul rulează decent pe console. L-am jucat pe PC și pot spune că ai nevoie de un sistem moderat spre strong:

  • CPU: i7 din generație cât mai actuală
  • RAM: 16 GB
  • GPU: RTX 2060+

Filozofie, nu glumă…

Nici la detalii low, jocul nu-și pierde farmecul. E ca un film indie: nu-i musai să fie 4K ca să te atingă, iar acest lucru m-a atras cel mai mult. Este un produs care are la centru o experiență narativă desăvârșită.

Verdict: O scufundare care merită

Under the Waves nu e pentru toți. E un joc lent, melancolic, ușor depresiv și foarte contemplativ. Nu are climax, nici twist-uri à la Hollywood, dar are inimă și pot confirma că e mare.

Un elev de nota 10

Dacă ai chef de o aventură emoțională în care te scufunzi mai adânc în suflet decât în ocean, ești în locul potrivit. Dacă vrei să conduci pe autostradă la viteză maximă, încercând să salvezi o viață, în timp ce îți curge adrenalina în vene, ne revedem în episodul viitor.

Și iaca, cu oxigenul pe terminate, închei incursiunea noastră printre epave, amintiri și visuri nespuse. Pe data viitoare scafandri digitali. GAME ON!

 

NOTĂ FINALĂ: 8/10

Related Posts

Leave a Comment