Dacă în episodul trecut am stat sub apă cu Stan și melancolia lui din Under the Waves, acum am ieșit la suprafață, dar n-am scăpat de apă. De data asta, plouă. Plouă mult. Plouă atât de mult încât te întrebi dacă jocul n-a fost sponsorizat de o asociație de irigații sau, mai probabil, de un brand de umbrele.
Jocul 7 din seria AW80G ne poartă undeva pe coasta de est a SUA, într-un oraș inspirat de Philadelphia, statul Pennsylvania. Ladies and gentlemen, welcome to Heavy Rain. Jocul care te face să-ți verifici de două ori ușa de la baie înainte să intri sau mai bine zis gura de canal din cartier? Who knows…
I’m sexy and I know it.
Ce avem noi aici?
Heavy Rain e copilul ciudat și plin de traume al lui David Cage și studioului Quantic Dream, apărut în 2010, dar care încă reușește să provoace discuții în 2025. Este un joc? Este un film? Este o formă de terapie neautorizată? Răspunsul corect este: da pentru toate aceste întrebări.
Jocul se învârte în jurul mai multor cazuri de ucidere care îl au în centru pe un anonim cunoscut sub pseudonimul „Origami Killer”, un criminal care răpește băieți, îi îneacă în apă de ploaie și lasă diferite figuri din hârtie ca semnătură. Pentru poliție, este un caz bizar. Pentru David Cage, reprezintă cel mai probabil o metaforă despre singurătate și vinovăție. Pentru noi, gamerii, poate să fie un motiv să strigăm „JAAASON” de fiecare dată când intrăm într-un mall. Hai, nici chiar așa, zic eu…
Atunci când îți aduci aminte că este luni și ai de muncă
Ce rol jucăm?
Ai patru personaje dintre care poți alege. Toate în derivă emoțională, toate cu agenda lor proprie. Ethan Mars este un tată divorțat, arhitect, și probabil campion mondial la remușcări, victima cea mai recentă a personajului malefic fiind chiar fiul său. Urmează apoi Madison Paige jurnalista insomniacă care n-are probleme să doarmă în casa unui suspect de crimă și mai conduce și o motocicletă de badass. Norman Jayden este un agent FBI cu ochelari de VR și dependență de… chestii sintetice (Breaking Bad, dar în slow motion).
El este principalul specialist trimis de autorități pentru a da de cap ucigașului ce bântuie liber prin vecinătate. Și Scott Shelby, ultimul dintre personajele controlabile de jucător, completează arcul narativ. El este actualmente un detectiv privat, fost polițist și mare fan al inhalatoarelor. Să fie astmul singura lui problemă? Jucați pentru a afla. Fiecare dintre aceștia vine cu bagajul său de traume, alegeri morale sau imorale și o doză de „serios, chiar ai făcut asta?!”.
Depression and rain go hand in hand.
JAAASON! Plouă cu alegeri
Gameplay-ul e… special. Controlul este o combinație de quick time events, mișcări neconvenționale de joystick și „apasă R2 ca să mergi înainte și L1 ca să gândești”. Nu glumesc. Apeși un buton ca să gândești. Ar fi fost fain să putem face asta și în viața reală, nu?
Ai momente tensionate, cum ar fi tăiatul unui deget pentru a salva copilul tău sau decizia de a împușca un traficant de droguri cu același scop. Totul cu un fundal sonor orchestral care te face să te simți ca într-un film european premiat la Cannes sau într-un videoclip Depeche Mode, pentru audiența noastră mai în vârstă.
Dormi, copile!
Ce-i tare la Heavy Rain este că alegerile tale contează. La modul real, poți să salvezi copilul sau nu. Poți să prinzi criminalul sau să mori cu iluzia că ai fost pe aproape. Finalurile sunt multiple și influențate nu doar de decizii, ci și de cât de bine faci QTE-urile. Da, ai citit bine. Poți ruina povestea apăsând greșit pe un buton.
Partea tehnică în Anno Domini 2025
Evident, jocul a fost remasterizat, portat și resuscitat că pare cu totul altceva. L-am jucat recent pe PC (ediția 2019 relansată pe Epic/Steam) și încă arată decent. Texturile n-au murit, umbrele sunt ok, și fața aia confuză a lui Ethan când îl caută pe Jason e încă priceless. Pentru nostalgici, merge brici și pe laptopuri mai vechi. Pentru snobi, da, există moduri cu o tot felul de ajustări vizuale atunci când vrei ca ploaia să ți se reflecte în toate lacrimile.
Sit down or stand up, that is the question…
Critici? Avem.
Am să încep prin a spune că unele dialoguri par cam stângace în unele momente. În ceea ce privește voice acting-ul, unele accente sunt cam internaționale, să zicem, pentru un oraș din SUA. Scenele de sex sunt puțin cam cringe. N-ai trăit cu adevărat Heavy Rain până nu te-ai întrebat: „De ce țin amândoi ochii deschiși în timp ce se sărută static, ca niște pești morți?”. Dar chiar și așa, pot spune că toate astea fac parte din farmecul acestui joc. E imperfect și cu siguranță greoi, însă este în același chip memorabil.
Și verdictul este…
Heavy Rain nu e un joc care să placă tuturor, dar e un joc care merită experimentat măcar o dată în viață. Ca o piesă de teatru modern care începe prost, dar te face să plângi la final, acest joc face apel în mod egal la sentimentele și simțurile tale. Într-o lume de shooters, battle royale și racing games, Heavy Rain vine și îți amintește faptul că gamingul poate fi și despre emoții, alegeri, și băieți care dispar în ploaie. Și da, legenda spună că Ethan încă mai strigă uneori „Shaun!” în metrou, fără motiv. Glumesc, evident. De unde să știu eu asta? Game on, guys!
Dum, dum, dummmm…
NOTĂ FINALĂ: 9/10
