Printre punctele de atracție ale Future Games Show de la Gamescom 2026 s-a numărat și Guns of Eschaton, un FPS souls-like plasat într-o versiune mistică, distorsionată și devastată a Vestului Sălbatic. Jocul poartă semnătura lui Viktor Antonov, directorul artistic responsabil pentru Dunwall din Dishonored și City 17 din Half-Life 2 – adică un tip care știa foarte bine cum să construiască lumi memorabile.
Guns of Eschaton este și ultimul proiect la care a lucrat Antonov, care a decedat anul trecut, la doar 53 de ani. Trailerul prezentat în cadrul evenimentului a confirmat că jocul va fi lansat până la sfârșitul lui 2026 pe PS5, Xbox Series X|S și PC, prin Steam.
Ce este Guns of Eschaton?
Jocul vrea să ne arunce în Old South consumat de The Burning, un eveniment mistic care a denaturat mituri, facțiuni și personaje istorice și a decis că toate ar arăta mai bine dacă ar fi transformate într-un coșmar post-apocaliptic. Rezultatul este o frontieră plină de praf, sânge, ruine și monștri, adică, na, Vestul Sălbatic. Joci în rolul unui om bun, blând, fragil și complet depășit de situație, care încearcă să ajungă acasă traversând așezări distruse, drumuri legendare și teritorii controlate de puteri antice. Cu alte cuvinte, o zi obișnuită în viața unui protagonist de Souls-like.
Sistemul de luptă urmează aceeași filosofie consacrată de gen: fiecare glonț contează, fiecare armă are propria personalitate, iar fiecare adversar trebuie studiat cu atenție înainte de a fi împușcat. Sau, după câteva încercări eșuate, împușcat din nou, dar cu mai multă determinare. Arsenalul va include peste 20 de arme din secolul al XIX-lea, fiecare cu propriile caracteristici și limitări.
Ne vom putea construi propriile build-uri combinând abilități active și pasive, talismane, armuri, consumabile și gloanțe speciale, plus puteri oculte. Revolverul devine astfel mai mult decât o armă: este un mic puzzle strategic pe care trebuie să-l rezolvi înainte ca un monstru să-ți explice sumar de ce nu trebuia să intri în zona respectivă.
Până la ultimul cartuș
Guns of Eschaton introduce un sistem de gloanțe și sigilii speciale. Practic, poți alege diferite tipuri de muniție, fiecare cu efecte proprii, și le poți încărca în tamburul armei. Ai un revolver cu șase focuri? Perfect. Poți roti tamburul pentru a ajunge la glonțul de care ai nevoie înainte să fii nevoit să reîncarci. Dar lucrurile nu se opresc aici. Fiecare slot din încărcător poate primi și sigilii care modifică efectele gloanțelor.
Da, ai citit bine: până și încărcarea unui revolver poate deveni un mic examen de strategie. Mai există și arme auxiliare, precum carabina, care schimbă ritmul luptei și oferă damage mare la distanță. Teoretic, toate aceste mecanici ar trebui să transforme fiecare confruntare într-o experiență tactică și satisfăcătoare. Practic, însă, lucrurile stau nițel diferit.
După ce am urmărit noul gameplay, mă întreb dacă nu cumva jocul este prea lent chiar și pentru un Souls-like. Guns of Eschaton arată interesant. Universul are personalitate. Direcția artistică este, fără îndoială, una dintre principalele sale atracții. Gameplay-ul însă? Ei bine… Nu mi-a dat senzația că am găsit următoarea referință a genului FPS. Mișcarea pare lentă, luptele nu au întotdeauna impactul pe care l-am aștepta de la un shooter, iar adversarii prezentați până acum nu sunt tocmai genul de creaturi care îți rămân în memorie.
Știu că ritmul este intenționat. Știu că dezvoltatorii vor un FPS mai metodic. Știu că nu trebuie să alergi prin fiecare zonă ca bezmeticul și să apeși trăgaciul până când mouse-ul se cere la reparat. Dar în Guns of Eschaton, personajul pare că are plumb în cizme.
Nici FoV-ul nu pare prea convingător. Câmpul vizual pare atât de îngust încât, în anumite secvențe, ai impresia că explorezi vastul Vest Sălbatic post-apocaliptic printr-un tub. Poate că este o alegere artistică. Poate că este parte din design. Poate că dezvoltatorii vor să ne facă să apreciem mai mult lumea din jur. Noi am aprecia-o și mai mult dacă am putea vedea ce se află în jur. Iar când jocul îți cere să fii atent la adversari și la atacurile lor, un câmp vizual foarte limitat nu este neapărat cel mai bun prieten al tău. Mai ales când adversarul respectiv are chef să te lovească din lateral. Frumos, dar nu neapărat spectaculos.
Direcția artistică este probabil cel mai puternic argument în favoarea jocului. Viktor Antonov știa să creeze lumi cu identitate vizuală, iar influența sa asupra proiectului este una dintre principalele sale atracții. Problema este că Guns of Eschaton nu pare să fie, cel puțin în materialele prezentate până acum, o demonstrație tehnică impresionantă. Nu arată rău. Dar nici nu este genul de joc care te face să te uiți la placa video și să-i spui: „Țin-te vârtos, baby!” Iar asta devine important într-o piață în care există deja suficiente FPS-uri capabile să ofere atât atmosferă, cât și un gameplay care te lovește direct în moalele capului.
Witchfire, Valor Mortis și problema identității
Guns of Eschaton mai are o problemă: Souls-like FPS-ul nu mai este chiar o idee exotică. Witchfire a combinat dinamica unui shooter rapid cu elemente roguelite, în timp ce Valor Mortis merge într-o direcție mai apropiată de formula clasică Soul-slike. Guns of Eschaton are însă un avantaj important. Văcarii. Cowboys apocaliptici. Ba mai mult, cowboys apocaliptici care trag cu revolvere în monștri.
Pitch-ul este excelent. Un Dark Souls cu cowboy este genul de propoziție care îți captează atenția instantaneu. Problema apare după ce ți-a captat toată atenția. Trebuie să o și păstrezi. Iar până acum, Guns of Eschaton m-a convins mai mult prin concept decât prin senzația de gameplay. Single-player, co-op și PvP. Pentru că aparent unul singur nu era suficient. Jocul va putea fi jucat solo și în co-op, iar materialele de prezentare au indicat și existența unei componente PvP.
Un cartuș în plus nu strică nimănui
Guns of Eschaton este un joc greu de ignorat. Are o premisă excelentă, o atmosferă aparte și o moștenire artistică importantă prin implicarea lui Viktor Antonov. Are și câteva idei interesante de gameplay: muniție specială, sigilii, Codex, puncte slabe, parry-uri, puteri oculte și build-uri personalizabile. Problema este că, în prezent, toate aceste sisteme par mai interesante atunci când sunt enumerate într-o prezentare decât atunci când le vedem în acțiune.
Gameplay-ul pare lent. Luptele par lipsite de impact. FoV-ul nu ajută. Iar combinația de mecanici riscă să transforme ceea ce ar trebui să fie un FPS Souls-like captivant într-un simulator de administrare a muniției cu cowboy.
Totuși, este prea devreme să dăm un verdict Jocul urmează să apară în 2026 pe PC, PS5 și Xbox Series X|S, iar pagina oficială permite deja adăugarea sa pe wishlist. Așa că, dacă Guns of Eschaton ți-a atras atenția, pune-l pe listă. Noi îl vom urmări. Cu un optimism moderat. Și cu degetul pregătit pe trăgaci. Pentru că, până la urmă, fiecare glonț contează. Inclusiv cel pe care dezvoltatorii îl mai au la dispoziție pentru a ne convinge.
