După ce a cochetat cu istoria și a ales medicina în cele din urmă, acest Akita Inu al perioadei WWII, mai Feldmareschal de felul lui în revistele îngălbenite de vreme, s-a alăturat Frăției fără să scoată un cuvânt în plus, și s-a cuibărit pe scris. De unde se vede că pasiunea i-a rămas intactă și imaculată, întrucât, după o zi tipică de consulturi și înțepat pacienți, se retrage în spațiul său creativ și așterne slove cu o stăruință aidoma unui chinez bătrân.