Séance of Blake Manor este genul de joc care îți spune de la început, cu o politețe aproape demodată, ce urmează să faci: vei explora o casă veche, vei observa atent, vei pune cap la cap indicii și vei lăsa misterul să se dezvăluie în ritmul lui. Spooky Doorway, studioul din spatele seriei Darkside Detective, a decis la un moment dat că umorul și supranaturalul sunt o combinație bună și a mers cu formula asta câțiva ani. Séance of Blake Manor e momentul în care au decis că pot face același lucru fără umorul, mai serios, mai întunecat, mai ancorat în mitoligia irlandeză reală, și că poate ar ieși ceva interesant.
Logica explorării în Séance of Blake Manor
Gameplay-ul este construit pe fundația clasică a adventure-urilor point-and-click, dar fără rigiditatea lor frustrantă. Interacțiunile sunt clare, logice și lipsite de arbitrar. Puzzle-urile cer observație și memorie, nu gândire laterală absurdă. Jocul nu vrea să te păcălească, ci să te implice. Explorarea este lentă și deliberată. Revii în aceleași spații, observi detalii care ți-au scăpat, conectezi informații obținute anterior.
Ajungi la Blake Manor în seara zilei de 29 octombrie 1897, invitat de o scrisoare anonimă să investighezi dispariția unei femei pe care nimeni din hotel nu pare prea deranjat că a dispărut. Séance-ul e programat pentru Halloween, deci ai două zile și ceva. Managerul hotelului insistă că totul e în regulă.
Peste douăzeci de oameni cu motive variate, povești personale complexe și o relație mai mult sau mai puțin tensionată cu adevărul se mișcă prin coridoarele unui conac Victorian care creează mai multă tensiune prin absența sunetului decât prin prezența lui.
Sistemul de timp e elementul care definește cel mai clar experiența. Fiecare acțiune, fiecare întrebare pusă unui suspect, fiecare obiect examinat, consumă minute din ceasul intern al jocului. Personajele au programe, se mișcă dintr-o cameră în alta pe ore fixe, și dacă nu ești în locul potrivit la momentul potrivit, ratezi conversații și evenimente care nu se repetă.
Nu e o limită de timp care te strânge de gât, dar e suficientă presiune cât să gândești în loc să dai click la întâmplare pe tot ce mișcă.
Arta e stilizată, cu portrete 2D ale personajelor și medii 3D simple, undeva între o bandă desenată gotică și un roman ilustrat victorian. Funcționează mai bine decât pare în screenshot-uri. Atmosfera e construită cu răbdare, iar banda sonoră reacționează la context în loc să ruleze la infinit același loop ambiental.
Esența unui mister
Mitologia irlandeză e prezentă și tratată cu seriozitate, nu ca decor exotic. Există o bibliotecă în joc unde poți cerceta spiritele folclorice și tradiții reale, care nu sunt informații opționale de colecționat, ci context care îți ajută investigația. E genul de detaliu care arată că echipa a făcut temele înainte să înceapă să construiască jocul.
Unde mai șchioapătă lucrurile: timpii de încărcare între zone pot fi enervanti dacă ești grăbit, unele momente de confruntare cu suspecții sunt blocate de joc până când bifezi condiții specifice de progres în loc să te lase să acuzi pe cine vrei tu când vrei tu, și există câteva ocazii în care personajul tău pare să știe lucruri pe care tu ca jucător nu le-ai descoperit încă, ceea ce strică impresia de investigație organică.
Dar în ansamblu, Séance of Blake Manor e exact genul de joc pe care îl recomanzi unui fan de mystery adventure fără să te temi că îl dezamăgești. Durează 20-25 de ore, are mai multe finaluri în funcție de ce ai rezolvat, și rămâne coerent și bine scris de la început până la capăt.
Dacă ți-a plăcut Hotel Dusk sau Obra Dinn și nu ți-e frică de o atmosferă care nu îți face nicio concesie ca să pară mai prietenoasă, e o achiziție la 20 de dolari pe care nu o vei regreta.
Verdict: Foarte bun. O surpriză plăcută într-o perioadă monotonă.
