Marathon este genul de proiect care a stat mult la foc mic, a dat puțin în clocot, a fost lăsat pe redus, pus la foc mare încă o dată, și acum pare, în sfârșit, gata de servire. Bungie a decis că e momentul să readucă numele Marathon în atenția publicului larg, dar nu oricum, ci sub forma unui extraction shooter modern.
Ca gen, Marathon este un first-person shooter PvPvE, adică te bați atât cu inamici controlați de joc, cât și cu alți jucători reali, toți cu același scop: șparlitul de loot. Intri în hartă, explorezi zonele de pe planeta Tau Ceti IV, aduni echipament, informații și resurse, iar apoi trebuie să te tirezi cu succes. Dacă reușești, păstrezi tot. Dacă nu… ei bine, Bungie îți reamintește rapid că nimic nu e al tău până nu ieși intact din meci. Este genul de joc care te face să te gândești de trei ori înainte să deschizi ușa aia care te îndeamnă la posibilele bunătăți din spatele ei, un soi de Escape from Tarkov, dar în stilul caracteristic Bungie.
Jocul se bazează pe așa-numitele Runner Shells, care funcționează pe post de clase, și sunt în esență, corpuri artificiale pe care le controlezi. Fiecare shell are un stil diferit de joc, unele mai agresive, altele mai orientate spre stealth sau suport (Destroyer, Assassin, Recon, Vandal, Thief, Triage, plus un shell special numit Rook). Nu sunt eroi clasici cu personalitate vocală și glumițe, ci mai degrabă unelte sofisticate aruncate într-o lume ostilă. Bungie merge clar pe ideea de identitate prin gameplay, nu prin monologuri dramatice.
Dezvoltarea jocului a fost… tumultuoasă. Marathon a fost anunțat inițial cu mult entuziasm, dar testele alpha au scos la iveală probleme serioase, de la ritm molâu până la lipsa unor funcții esențiale. Bungie a luat feedback-ul în serios, a amânat lansarea și a revenit cu schimbări importante, cum ar fi suportul pentru jucători solo, proximity chat, o lume de joc mai challenging și o structură de progresie mai clară. Practic, au făcut ce se aștepta lumea de la un studio cu experiența lor: au ascultat, au tăcut și au reparat.
Ca atmosferă, Marathon e mai rece, mai ciudat și mai abstract decât Destiny. Povestea există, dar nu te ține de mână. E ascunsă în mediu, în fragmente de informații și în senzația constantă că ceva nu e în regulă. Totul e stilizat, minimalist și intenționat enigmatic, genul de univers care te face curios fără să-ți explice prea mult. Stilul artistic e clar „Bungie fiind Bungie” prin culori îndrăznețe, design care pare simplu până când îți dai seama că e extrem de calculat și o atmosferă care te face să spui „nu știu exact ce se întâmplă, dar îmi place”.
Data oficială de lansare este 5 martie 2026, iar jocul va fi disponibil pe PC (Steam), PlayStation 5 și Xbox Series X/S. Marathon nu este free-to-play, ci va costa în jur de 40 de euro pentru ediția standard, dar Bungie promite update-uri gratuite după lansare, cu hărți noi, evenimente și conținut suplimentar. De asemenea, modelul de monetizare este gândit să nu fie pay-to-win, iar season pass-urile nu vor expira, deci nu ești pedepsit dacă nu joci zilnic ca un job secundar.
În esență, Marathon este Bungie încercând ceva diferit, dar folosindu-și toate reflexele vechi: gunplay solid, tensiune constantă și acel talent special de a te face să spui „ok, încă un meci și gata”. Pentru cei care și-au mâncat nopțile în multiplayer-ul seriei Halo, sau mai nou, Destiny, nici nu mai are rost să dau alte explicații. Nu e un joc comod sau ușurel și nici nu vrea să fie. Ceea ce promite este haosul distractiv cu care ne-a obișnuit Bungie, și din când în când, o doză de așa ceva e mai mult decât binevenită.
