Chiar dacă a fost plăsmuit mai târziu de imaginația lui George R.R. Martin, universul Westeros se duelează cu forțe egale cu Middle Earth-ul lui J.R.R. Tolkien, cel puțin în ceea ce privește declinările. Ultima dintre acestea, A Knight of the Seven Kingdoms, a văzut ieri lumina ecranului la HBO Max și nu a trecut neremarcată. Să vedem ce se mai petrece în lumea fantastică a lui George R.R. Martin, Tales of Dunk and Egg având parte de cea mai fidelă adaptare de până acum, pe care fanii hardcore nu contenesc să o laude.
Noua serie debutează cu o înmormântare minimalistă, unde ex-scutierul Dunk are niște amintiri duioase din copilărie și regretă absența unui septon pentru o cuvântare de natură spirituală. Dunk e în limbă să devină cavaler, drept pentru care își pune o mulțime de întrebări, care îi generează o grămadă de dileme ce dau naștere altor dileme. Nu începe bine să curgă arhicunoscuta temă muzicală din Game of Thrones, când, glorioasa și epica muzică se oprește brusc și îl vedem pe acest sfert de Nilă Moromete al Westerosului în spatele unui copac, scremându-se să ducă la bun sfârșit o treabă pe cât de mare mare pe atât de apoasă. Parcă îl văd pe bunicul Martin tăvălindu-se de râs, imaginându-și figurile fanilor la vederea scenei! Mesajul simplu, de natură scatologică ne-o spune foarte clar: noul serial se va concentra pe vieților unor oameni comuni din Westeros și, după cantitatea de flegme scuipate și galeria de femei de moravuri ușoare, pare că ia o turnură de Carmina Burana în versiunea vulgară (de tavernă) a celor de la Clemencic Consort, în contrast cu Game of Throns sau House of the Dragon, care o dădeau mai degrabă într-o versiune Carl Orff, de cameră. Evenimentele au loc cu un secol înainte de cele din Urzeala Tronurilor, dragonii au dispărut, dar Targaryanii sunt încă la putere.
În timp ce călătorește spre Turnirul de la Ashford Meadow, Dunk îl întâlnește pe Egg, băiatul chel cu alură de Aang din Avatar the Last Airbender, care vrea să devină scutierul acestui individ rătăcitor, fără de prihană și cam stângaci și zăpăcit de felul lui. Peter Claffey este magistral în rolul lui Dunk: actorul irlandez, fost rugbyst, întruchipează însăși esența acestui sport atât de iubit pe meleagurile Albionului. Forța fizică uluitoare a actorului (1,95 m, 119 kg), se împletește cu fair play-ul pe care îl cultivă acest joc al cavalerilor moderni, pentru care într-o confruntare durerea este norma dar respectul și onoarea rămân valorile supreme. Este sportul care a păstrat standardele înalte de integritate într-o lume a valorilor efemere. Și acesta este portretul lui Dunk, Ser Dunk, sau, mai sonor, Ser Duncan the Tall. La vederea lui Dunk, nu poți să nu te gândești la Lady Brienne of Tarth… Așa-i că sângele apă nu se face? Despre Dunk mai trebuie spus că nu a fost înnobilat oficial de proaspăt îngropatul cavaler Ser Arlan de Pennytree (el susține contrariul și că o pasăre ar fi ciripit ca martor), chiar dacă încearcă să-și convingă noile cunoștințe de contrariul; la cum se îmbracă și la cum „calcă”, aduce a orice numai a cavaler nu. Îi lipsește într-atât de mult credibilitatea încât nici măcar suspect de elegantul în vorbire, Egg, nu este impresionat de el. Dunk o știe însă numai pe a lui: vrea să-și scrie propria legendă și este convins că adevărații cavaleri sunt cei săraci și rătăcitori. În mintea lui Dunk, a dormi sub stele în loc de corturi luxoase de mătase este un semn de virtute și puritate a caracterului. El asociază sărăcia și greutățile vieții de nomad cu o formă superioară de cavalerism, neîntinată de jocurile de putere de la curte.
Aminteam mai sus de contrastele din filmul lui Ira Parker: de la statura masivă a celui care se autointitulează Ser Duncan the Tall la micimea lui Egg (interpretat de un puști cu talent cât carul – Dexter Sol Ansell), de la autenticitatea lui Dunk, prin credința sa oarbă într-un mit feudal mort de multă vreme, la cavalerii care nu dau două parale pe onoare și pentru care distracția este totul. Dar, pe lângă contraste, unul dintre elementele cheie este chimia dintre Dunk și Lyonel „The Laughing Storm” Baratheon, cum era cunoscut vajnicul strămoș al lui Robert Baratheon și unul dintre cei mai puternici cavaleri ai epocii. Și-a câștigat numele de „Laughing Storm” datorită obiceiului său neobișnuit de a izbucni în hohote de râs în timpul turnirurilor sau luptelor, mai ales atunci când un adversar reușea să-i atingă scutul. Este un uriaș vesel, iubitor de petreceri, un spirit liber care trăiește pentru adrenalina luptei. În scenele în care apare, îl vedem cum face eforturi să fie auzit, nu-și găsește cuvintele, iar despre discursuri nici că poate fi vorba. În locul unui duel cu sabia, el îi propune lui Dunk un duel în dans, ambii devenind doi copii de statură considerabilă care se joacă împreună, conversează ca și cum ar fi egali (îl vedem pe Dunk purtând coroana de lemn a lui Lyonel ca și cum aceasta ar fi un obiect vestimentar amuzant) și, astfel, se oglindesc unul în celălalt.
Spre deosebire de Game of Thrones, unde onoarea este adesea o sentință la moarte, acest spin-off alege să exploreze puritatea prin prietenia celor doi eroi idealiști. A Knight of the Seven Kingdoms transformă o lume definită de trădare și urzeli într-un teren de joacă al loialității, salvându-și cu umor protagoniștii tocmai prin acea puritate morală care, în seria originală, i-ar fi condamnat fără milă. Sezonul 1 din Cavalerul celor Șapte Regate a avut premiera pe HBO Max în 19 ianuarie. Un nou episod va fi disponibil în fiecare luni, în total prima serie conține șase episoade.
