În ziua de azi nu e nici ușor, nici de colo-colo să fii fan al universurilor heroic fantasy! Iar când vine vorba despre Westeros, nu știi ce te așteaptă după colțul unui nou episod din acest vast spațiu cultural. Ieri seară am văzut continuarea tribulațiunilor duetului Dunk – Egg, care se pregătesc pentru turnirul de la Ashford Meadow în episodul numit Hard Salt Beef – o aromă robustă pentru fani. Dacă primul episod aproape că s-a deschis cu scena devenită deja anecdotică în care Dunk este chinuit de lupte intestinale, făcând ceva pe gloria lui Game of Thrones, cel de-al doilea episod începe direct cu o scenă pe care aș considera-o de-a dreptul anatomică.
Regretatul cavaler rătăcitor și fan al desfătărilor trupești, Ser Arlan of Pennytree, interpretat în flashback-urile lui Dunk de Danny Webb, iese dintr-un bordei cu menire de bordel, după ce și-a satisfăcut necesitățile masculine, pentru a-și ușura vezica. Cum îi șade bine unui adevărat bărbat medieval, Ser Arlan își dezvăluie mădularul din dotare publicului post-modern, gest în fața căruia până și femeile din Oltenia sau Moldova ar exclama „Ioi”! Îl înțelegem pe Ser Arlan: când ai ajuns la 60 ani și ai jucat călușarii cu moartea toată viața în praful din Westeros, nu mai ai motive de modestie; chiar dacă ai rămas un adevărat colos doar în mintea fostului tău scutier, candidul Dunk, a cărui admirație pentru tine izvora și dintr-o pură intimidare biologică…
Ira Parker, producătorul serialului, pare să aibă o chimie halucinantă cu romancierul George R.R. Martin, fiecare scenă din film amintindu-ți de ghidușiile literare ale acestuia. Acum două zile, Ira a declarat pentru revista Entertainment Weekly că a vrut să-i ofere lui Ser Arlan „singurul lui lucru special”, pentru că a fost unica persoană care s-a îngrijit de Dunk, iar acum nimeni dintre cei pentru care a sângerat nu-și amintește nici măcar numele lui. Dar, mințile jurnaliștilor sunt veșnic îndreptate spre senzațional, așa că nu au întârziat întrebările despre urgia care ne-a izbit în propriile noastre sufragerii. Răspunsul lui Parker a fost unul destul de șugubăț: „A fost o proteză? Am uitat. Din câte îmi amintesc, actorul a apărut pur și simplu pe platourile de filmare așa, dar s-ar putea să fi fost recuzită.” Din fericire, da, a fost vorba despre recuzită, și încă una impresionantă, de aproximativ 25 cm. Cât despre purtătorul „recuzitei”, acesta pare să fi fost în largul lui pe platoul de filmare, din moment Peter Claffey (Dunk) povestește că între dublele filmate în frig, Danny Webb îi oferea bomboane „Percy Pigs” cu o nonșalanță adolescentină.
Cât despre Ser Arlann, se pare că adevărata sabie de oțel Valyrian nu era purtată la șold, și era motivul principal pentru care cavalerul umbla atât de rar și cu pași mărunți. Și la tinerețe și la bătrânețe. Ira Parker a decis că subtilitatea e pentru amatori, așa că ne-a servit o lecție de anatomie care l-ar face până și pe uriașul Wun-Wun să se simtă ca o biată rudă de gradul trei.
