Amerzone: The Explorer’s Legacy, varianta 2025, este genul ăla de joc care se prezintă politicos la ușa memoriei tale de gamer și îți spune: “Salut, am mai fost pe aici prin ‘99, dar acum port costum nou și miros a Unreal Engine 5”. Povestea nu s-a schimbat fundamental, însă pentru cei ce au trăit deja experiența acestei aventuri nu există motive pentru a nu revizita aceleași locuri și a descoperii ce s-a mai schimbat. Cei care află despre joc acum, au marea șansă de a juca o poveste originală într-o piele nouă. Nici nu vă mai bat la cap cu faptul că aceasta este oprirea cu numărul nouă în seria Around the World in 80 Games, right? În mod evident, am ales să vă plimb prin jungla din Amazo… pardon, Amerzone, da, da!
Meanwhile, în joc ești un jurnalist fără nume, împins în mijlocul unei aventuri tropicale cu aer de mit și vinovății coloniale. Un explorator bătrân, aflat pe patul de moarte, îți lasă moștenire o misiune: să returnezi un ou rar, aparținând unei păsări legendare din Amerzone, pe care el l-a furat cu decenii în urmă. Dacă asta nu e premisa perfectă pentru un roman de aventuri îmbrăcat în grafică digitală, nu știu ce e.
Cum arată o junglă amerzonia în Unreal Engine 5?
Ceea ce impresionează la acest remake este cum Microids Studio Paris a reușit să păstreze atmosfera originalului, dar să-i dea o haină vizuală nouă, croită din umbre dinamice, reflexii realiste și texturi atât de detaliate încât te întrebi dacă nu cumva poți atinge frunza aia pixelată.
Totul este construit în Unreal Engine 5, iar peisajele tropicale au un aer aproape fotografic. Nu e vorba doar de frumusețe, ci și de cum aceasta îți dă impresia că faci parte dintr-o lume coerentă, în care fiecare colț de junglă, fiecare râu sau sat are o poveste care pulsează în fundal.
Este acel gen de remake ce trebuie dat drept exemplu unor mari studiouri care nu au fost capabile să prezinte publicului produse din această categorie de mare calitate. I’m looking at you R*. Dincolo de grafică, am fost plăcut surprins și de calitaea modelelor utilizate în joc. Mișcările, de asemenea, au un feel natural, proaspăt, chiar!
Aventură cu click-uri și răbdare
Amerzone rămâne un point-and-click în esență, dar unul care îți cere răbdare și atenție. Explorarea nu este liberă în sensul modern al termenului, ci te poartă prin scene statice, compuse ca niște tablouri interactive. Fiecare ecran devine o mică enigmă vizuală, iar puzzle-urile sunt la fel de capricioase ca și în original.
Diferența este că acum ai un jurnal mult mai detaliat, care notează automat piste, indicii și conversații, salvându-te de momentele în care ai vrea să arunci monitorul pe geam pentru că ai uitat ce trebuia să faci. Dacă vrei să suferi ca în anii ‘90, poți alege modul „Adventure”, dar dacă preferi doar să te pierzi în atmosferă și să rezolvi totul mai relaxat, există modul „Traveler”, care te ține mai de mână.
Aceste mici aspecte oferă noi portițe în descoperirea unor aspecte nișate ale poveștii originale. Deși eu am fost încântat să văd că sistemul classic, point-and-click a fost păstrat, pentru noile generații sau anumiți jucători mai pretențioși un big turn off l-a reprezentat lipsa unei alternative de mișcare mai fluide în lumea Amerzone.
Fragmentarea jocului prin intermediul gameplay-ului a reprezentat pentru mine o parte din pachetul de bază al jocului original din 1999, ergo mi-a adus amintiri plăcute ale experienței originale cu acest titlu.
Sunet minimalist și opinii împărțite
Sunetul este, paradoxal, unul dintre punctele mai controversate. Nu ai o coloană sonoră omniprezentă, ci momente muzicale punctuale, menite să susțină atmosfera mai degrabă decât să domine experiența. Pentru unii, asta e un gest poetic care lasă loc zgomotelor junglei și vântului să respire. Pentru alții, e un gol ce putea fi umplut cu ceva mai memorabil.
Cu toate acestea, coloana sonoră, atât cât există în joc a fost perfect sincronizată cu acțiunea din joc. Da, sunetele extra ale pădurii și uneori chiar liniștea de mormânt, sunt și ele parte din spectacol. Mie unul, jocul mi-a părut o îmbunătățire din aproximativ toate unghiurile. M-a făcut, totodată, să realizez cât am îmbătrânit, iar pentru asta nu am să-i iert pe cei de la Microids. 🙁
Contextul istoric și moștenirea lui Sokal
Ceea ce face Amerzone special este contextul său istoric. Originalul din 1999, creat de Benoît Sokal, a fost precursorul seriei Syberia și a vândut peste un milion și jumătate de exemplare, un succes uriaș pentru un titlu de aventură de la finalul anilor ‘90. Acest remake nu este doar un exercițiu de nostalgie, ci și o punte între trecut și prezent, o ocazie de a aduce o poveste clasică în fața unei generații care, poate, nu a pus niciodată mâna pe un point-and-click clasic.
Ironia este că lansarea vine într-un moment de incertitudine pentru Microids Studio Paris, care a trecut recent printr-un val de concedieri, ceea ce lasă viitorul altor proiecte similare sub semnul întrebării. În același timp, proiectul pare că a reprezentat piatra de temelie într-o mișcare mai amplă a studioului, care a anunțat de curând o versiune remastered a succesorului Amerzone, Syberia.
O călătorie pentru cei răbdători
Amerzone: The Explorer’s Legacy nu este un joc grăbit, nu îți oferă explozii la fiecare cinci minute și nici nu vrea să te țină ocupat cu o hartă plină de iconițe. Este o călătorie calmă, dar intensă, în care frumusețea vizuală, misterul narativ și puzzle-urile gândite cu grijă se împletesc într-un ritm aproape meditativ.
Este pentru cei care vor să se scufunde într-o lume de ficțiune detaliată, să se lase purtați de poveste și să își exerseze răbdarea în același timp. Dacă ai nostalgie după aventurile grafice de altădată sau pur și simplu vrei să vezi cum arată un clasic reînviat cu tehnologia de azi, Amerzone îți poate oferi exact asta. Și poate, cu puțin noroc, îți va lăsa în minte aceeași amprentă pe care a lăsat-o fanilor acum mai bine de două decenii.
Ah și până nu uit. Din biroul profesorului Valembois, adevărații fani Sokal, sunt îndemnați să sune la mai multe numere din jocuri precum Syberia, Syberia II, Syberia III sau Syberia: The World Before. O să-mi mulțumiți, negreșit, pentru acest sfat care vă va pune cu siguranță un zâmbet larg pe față.