„Vom merge până la capăt. Vom lupta în Franța, vom lupta pe mări și oceane, vom lupta cu încredere și putere crescândă în aer. Vom apăra insula noastră, indiferent de costuri. Vom lupta pe plaje, vom lupta pe terenurile de debarcare, vom lupta pe câmpuri și pe străzi, vom lupta pe dealuri. Nu ne vom preda niciodată, și chiar dacă, ceea ce nu cred nici pentru o clipă, această insulă sau o mare parte din ea ar fi subjugată și înfometată, atunci Imperiul nostru de peste mări, înarmat și păzit de Flota Britanică, ar continua lupta, până când, în timpul bun al lui Dumnezeu, Lumea Nouă, cu toată puterea și forța sa, va veni în ajutorul și eliberarea celei vechi”. (Winston Churchill, 4 iunie 1940). 
Cel mai cunoscut comando din istoria jocurilor video a revenit, în septembrie 2001, să lupte după îndemnul lui Winston Churchill, chiar și în Franța ocupată, împotriva trupelor celui de-al Treilea Reich. Întreaga Europa fiind pe punctul să fie strivită de cizma nazistă, echipa noastră este chemată să schimbe cursul bătăliei și al istoriei. În caz că nu ai jucat încă jocul, află că vei lupta într-o duzină de misiuni variate, unde te vei îndeletnici cu sabotaje, asasinate și tot tacâmul misiunilor de pension ce te vor purta prin Europa Centrală, insulele din Pacific sau sud-estul Asiei. Va trebui să găsești coduri, să provoci diversiuni, să penetrezi zone securizate la maxim, să arunci în aer o mulțime de clădiri, depozite, să sabotezi nave, pe scurt, tot ce au făcut adevăratele unități de comando în cel de-al Doilea Război Mondial. Lista este „fără număr” pentru că o mulțime de obiective sunt adăugate pe parcursul misiunilor. Locațiile sunt vaste, așa că o să ai nevoie de timp pentru a termina o misiune. Dacă nu îți poți rezerva câteva ore numai pentru asta (după ce ți-ai făcut temele, desigur), atunci mai bine te apuci de săpat straturi pentru roșii & ceapă în grădina proprie… dacă ai așa ceva, dacă nu, du-te la sală și trage de niște fiare. Evident, poți încheia misiunile și fără să îndeplinești toate obiectivele secundare, dar dosarul tău militar nu va mai arăta atât de bine și adio medalii. În plus, dacă vrei să deblochezi misiunile bonus, atunci trebuie să dai dovadă de un zel asemănător cu cel al unui tocilar. Pentru fiecare nivel, trebuie să reconstitui o poză ruptă, ale cărei bucăți sunt împrăștiate pe toată harta. În genere, acestea pot fi găsite în cufere sau în sertarele unor mobile plasate în locuri păzite până-n măduvă, așa că accesul va fi foarte dificil. Pe scurt, jucătorii de duminică au puține șanse să reziste prea mult în acest joc!
Cei de la Pyro s-au gândit însă și la motivarea jucătorilor pentru a face față acestor obstacole: în acest scop, designerii de nivel ne oferă o mulțime de situații originale, extrem de plăcute. Un exemplu este misiunea arctică, în care trebuie să intri în posesia unui balon cu care să ocolești un crucișător german prins în gheață; sau traversarea râului Kwai călare pe elefant, după ce ai eliberat prizonierii de război englezi care munceau la ridicarea celebrului pod (vezi cartea „Podul de pe râul Kwai” a lui Pierre Boule); sau recuperarea unei stații de sudură din cala unei epave aflată în mijlocul Pacificului, în misiunea Guns of Savo Island (inspirată din romanul lui Alistair MacLean „Tunurile din Navarone”). Ce mai tura-vura, jocul dă pe dinafară de trufandale de acest fel! În absolut toate situațiile, vei observa că jocul face neîncetat referire atât la fapte istorice cât și la ficțiunea unor filme clasice cu subiect WW2.
Două vorbe despre unitățile aliate
O nouă caracteristică în Commandos 2 este aceea de a putea controla unități aliate, cum sunt soldați britanici sau grupuri de rezistență birmaneze, care vor veni în sprijinul unității tale. Ei nu dispun de vreo acțiune specială, dar pot fi echipați cu puști sau pistoale și plasați în „attack mode”, deschizând astfel focul asupra primului inamic care intră în câmpul lor vizual. Ei se dovedesc extrem de utili, mai ales în misiunile în care evenimentele se precipită și lucrurile devin „hot”. Este posibil să întâlnești aliați neașteptați, cum este naufragiatul Wilson, pe insula Savo. Amărâtul ăsta a fost abandonat de camarazii lui și a devenit un fel de mascotă pentru soldații japonezi, ceea ce îi dă posibilitatea să meargă unde vrea el și să distragă atenția santinelelor cântând la trompetă.
O altă noutate este reprezentată de sunet. Commandos 2 trece într-o nouă dimensiune a gameplay-ului, oferindu-ne o reprezentare „vizuală” a sunetului. Aceasta este redată printr-o undă care arată ca și cum ai arunca o piatră în apă, al cărei centru este locul unde se petrece acțiunea. De exemplu, dacă un personaj aleargă, el va face zgomot, prin urmare unda se va propaga pe o anumită rază. Limitele acestei unde depind de natura acțiunii executate, ergo, aceasta diferă dacă îi administrezi un pumn unui băiet sau dacă deschizi focul asupra lui cu o pușcă, caz în care unda este mai accentuată. Încă două caracteristici noi mi-au atras atenția la vremea primei jucări a jocului: poți spiona prin orice găurică de cheie sau gemuleț, ceea ce declanșează o fază în 3D care este afișată într-o fereastră alăturată, și cu ajutorul căreia știi exact când poți să inițiezi atacul. O altă caracteristică vine ca o consecință a celei dintâi, adică, dacă încăperea este ocupată de soldați inamici, Thomas poate arunca o grenadă prin geam, fără să mai amintesc de posibilitatea de a te ascunde prin cufere.
Jumătatea de duzină + o tipă și un câine
Compoziția echipei este aproape identică, cei șase bad guys primesc acum trei noi recruți: un hoț, o seducătoare și un câine. Primul lucru care te izbește în acest Commandos 2 este că membrii echipei nu mai sunt închistați în propriile specializări. Acum, fiecare personaj poate trage cu pistolul, dar asta nu înseamnă că trebuie să deschizi focul ca un idiot asupra orice mișcă! Pe de altă parte, fiecare personaj dispune de acțiuni pe care numai el le poate realiza: de exemplu, green beretul poate sări, iar hoțul are o viteză aparte. Membrii echipei pot sta crouch, se pot cățăra și distruge zidurile. Dar, nu trebuie să uităm că jocul este unul de infiltrare: va trebui să eviți patrulele și să te plasezi în spatele gardienilor izolați, pentru a-i reduce apoi la tăcere, într-un silențiu aproape sacru, în special cu ajutorul cuțitului (Green Beret). Trebuie să devii un maestru al diversiunii, iar spionul deghizat în ofițer german pune serios umărul la această componentă, căci poate sta de vorbă cu soldat în timp ce unul dintre oamenii tăi se furișează pe la spatele acestuia, sau poți arunca un pachet de țigări sau o sticlă de vin umplută cu somnifere într-un loc în care ești sigur că santinela va observa „cadourile”. Soldatul se deplasează într-acolo, după care se va întoarce la postul său. În cazul unei băuturi „contrafăcute”, soldatul va cădea într-un somn adânc, în timp ce în cazul unui pachet de țigări, avem parte de o animație în care soldatul își aprinde o țigară și trage câteva fumuri; timp prețios în care santinela este distrasă, iar câmpul său vizual acoperă o singură direcție. În două vorbe, ai la dispoziție o întreagă panoplie de efecte vizuale și sonore de care poți face uz când vor mușchii sau neuronii tăi.
Hoțul francez se poate ascunde în umbră, se poate deplasa cu viteza lui Usain Bolt, se poate cățăra pe ziduri, stânci, poate intra în clădiri prin ferestre sau poate deschide cufere. Lupta corp-la-corp nu este atuul său, căci se mulțumește doar să-și doboare victimele, fără să se sinchisească să le mai lege. Un alt membru nou al comandoului este Whiskey, un câine adoptat în timpul primei misiuni, care amintește de cățelul Withers adoptat de adevăratul Bill Fraser din cartea SAS: Rogue Heroes a lui Ben Macintyre. Rolul lui Whiskey este să transporte rapid obiecte de la un personaj la altul. În mod normal, soldații inamici nu-i dau atenție, dar cățelul poate crea și o ditamai diversiunea dacă începe să latre ca apucatul, ceea ce va atrage atenția santinelelor. Cea de-a treia noutate a grupului este Natasha, o Mata Hari cu normă întreagă, care își folosește toate farmecele ca să atragă atenția și privirile santinelelor devenite asemănătoare bovinelor la vederea nurilor ei. Pai, da, fata se poate echipa și într-o ținută sumară (la nevoie), ceea ce provoacă un adevărat cutremur în rândurile privitorilor… Eh, femeile!
Un gameplay fără corset!
Cum se vede, aveam de-a face cu o varietate de abilități ale membrilor echipei, ceea ce duce și la o libertate extinsă a gameplay-ului. Fiecare jucător poate îndeplini o misiune cum îl taie capul, în ordinea pe care o dorește el. Fie că preferi infiltrarea discretă ori sabotezi la scară mare o locație, totul este la alegerea ta. Dacă îți plasezi echipele inteligent (mitraliere sau pușcași), poți face adevărate masacre! În schimb, poți risca să te închizi într-un anumit tip de tehnică, pe care tu o consideri eficace și să ajungi la un stil de joc repetitiv în care ai toate șansele să te plictisești. Mă refer aici la formula magică pachet de țigări + sticle de alcool + killerul de serviciu (Green Beret). În fine, voi decideți cum să procedați, dar recomandarea mea este să fiți cât mai inventivi ca să evitați să cădeți într-o plictiseală de moarte.
O grafică luxuriantă
La trei ani după primul Commandos, grafica a suferit modificări majore, și puteam profita de mai multe setări de rezoluție. Calitatea vizuală a jocului devenise oricum impresionantă odată cu Beyond the Call of Duty. În plus, fiecare nivel diferă radical de celelalte, semn că celor de la Pyro le plăcea munca, nu glumă! Regăsim Parisul, cu Turnul Eiffel, baza de submarine de la La Rochelle, plajele aurite din insulele Pacificului, peisaje înghețate din Arctica, orașul-port japonez, fortăreața Colditz, etc. Dar, pe lângă decorurile foarte vaste, locurile posedă și interioare la fel de vaste și numeroase. În cazul fortăreței Colditz, de exemplu, este suficient să te gândești doar la numărul de camere pe care le poți explora. 3D-ul izometric pivotează acum între patru axe, mai puțin în interiorul clădirilor unde camera se poate roti la 360 grade. Îți dai seama de utilitatea acestei funcții când trebuie să reperezi soldații ascunși printre clădiri sau când trebui să te ascunzi chiar tu de ochii inamicului. Imediat ce treci la acțiune, utilizarea icon-urilor de deasupra capetelor inamicilor îți oferă posibilitatea să le înțelegi reacțiile. De exemplu, dacă ești văzut de un soldat, apar mici fulgere ce înseamnă o creștere a nivelului de adrenalină deasupra capului inamicului. Dacă te ascunzi în timp util, icon-ul se schimbă în semn de întrebare, ceea ce înseamnă că soldatul crede că a văzut cai verzi pe pereți… totuși, el va arunca o privire prin împrejurimi înainte să se întoarcă la postul său. În ceea ce privește câmpul de vedere, trebuie să spun că acesta este perfecțiunea întruchipată: după „n” ore de joc nu am găsit nici măcar o greșeală, atât în ceea ce privește zonele de detecție ale inamicilor, cât și posibilele traiectorii ale armelor. Pathfinding-ul (călcâiul lui Ahile în jocurile de strategie în timp real) este de cea mai bună calitate, personajele tale traversând harta fără probleme. Poți chiar selecta o destinație într-un interior în momentul când oamenii tăi se află în exterior. Și animațiile personajelor sunt foarte credibile, mișcările lor fiind numeroase și foarte fluide. Cel mai bun exemplu, mi se pare cel al Beretului care, în momentul în care se află la volanul unei mașini, pune brațul în spatele scaunului pasagerului din față ca manevreze cu spatele… Muncă maniacală, ce să mai zici?!
Pe lângă latura sonoră, Commandos 2 ține cont și de condițiile meteo și fizice. Unele misiuni te vor purta într-un ger de crapă pietrele și, dacă nu ești echipat corespunzător, o să te transformi într-un sloi de gheață. Așadar, trebuie să-și procuri uniforme de iarnă de la inamici dacă vrei să supraviețuiești. Commandos 2 împinge la maxim realismul jocurilor de strategie tactică și asta se vede în momentul când pui mâna pe vehicule: modul de deplasare al unui tanc sau camion este foarte distractiv, ce să mai vorbesc de un elefant!
Unul dintre reproșurile aduse primului Commandos a fost imposibilitatea continuării misiunii în cazul decesului unui membru al echipei. În Commandos 2, Pyro a rezolvat problema prin gradele de dificultate. În modul Realist, nu se schimbă nimic: îți moare un soldat, adio misiune! În schimb, în modul Normal, oamenii tăi nu mor cu adevărat, ci intră într-un fel de comă. Poți continua misiunea și îi poți resuscita pe parcurs cu ajutorul trusei de prim ajutor. Și A.I.-ul este afectat de nivelul de dificultate ales, căci în modul Realist se dovedește extrem de agresiv. Mai apar, ce-i drept, câteva ciudățenii, de exemplu, un soldat inamic vede o grămadă de cadavre și trece nepăsător pe lângă acestea, dar asta nu este un capăt de lume. Recomand modul multiplayer numai dacă aveți de-a face cu parteneri de joc disciplinați, pentru că altfel, vă veți pierde rapid interesul.
În ianuarie 2020, Kalypso Media a publicat Commandos 2: HD Remastered, în Steam, la prețul de 20 euro. Imaginile care însoțesc acest review sunt extrase din această versiune. Commandos 2 este atât de vast, încât tot ce am spus până acum ar merita încă de câteva ori pe atât spațiu. Chiar dacă jocul se bazează pe conceptul precursorului, reușește să propulseze genul RTT la un nivel nemaivăzut în ultimii 25 ani! Este o perlă de gaming, pe cât de jucabilă pe atât de complexă, care mă determină să-l parafrazez din nou pe Churchill, spunându-vă că nu vă poate oferi nimic altceva decât „sânge, trudă, lacrimi și sudoare”, scopul fiind „victorie, victorie cu orice preț, victorie în ciuda terorii, victorie, oricât de greu și lung ar fi drumul…”.
