Kind reminder pentru toată lumea: Commandos este părintele genului RTT, acțiunea jocului fiind plasată în perioada „idilică” a celui de-al Doilea Război Mondial; jucăm cu șase voinici duri ca diamantul, care îi iau inamicului gâtul cât ai zice „schaisse”, după care mai trag o dușcă de Poitín (în special, O’Hara, care după nume sigur are origini irlandeze) sau Cognac (spionul francez Rene Duchamp), ori Whisky (ceilalți patru împreună). În câteva cuvinte, Commandos înseamnă următoarele: observă atent, mișcă-te ca un șarpe, gândește, salvează jocul, cațără-te, ia-i gâtul, salvează jocul, ia-l cu sniperul, salvează jocul, declanșezi alarma, încarcă una dintre zecile de salvări făcute…
Un „Halt!” strigat mult prea târziu…
Toată lumea a înțeles cum stau lucrurile în jocul de bază, da? Bun, închipuiți-vă că add-on-ul o să vă exaspereze, pentru că a fost dezvoltat ca să vă facă părul creț de disperare! După cum bine știm, în Commandos este suficient să te scarpini în cur și să declanșezi alarma, dar trebuie să recunosc că o mare parte din șarmul jocului vine tocmai din gradul său ridicat de dificultate. Eh, dar cum ar fi arătat un Commandos ușor? Un fel de Telly fără Savalas, un NeClint fără Eastwood, eu fără barbă sau Paul fără sticla de rom în față. Mda, și totuși, de data asta, jocul a fost dotat cu un mod Easy și cu un altul Hard, în traducere liberă un mod „Ușor, pe naiba!” și unul „Dat dracu’ de greu”. Pornești din nou la drum cu flăcăii care sigur au primit câteva medalii din experiența anterioară și, cum altfel, nu poți să declari niciun soldat killed in action. Este evident că Beyond the Call of Duty se adresează fanilor greu încercați ai primei părți, cărora le pune pe tavă opt misiuni noi, lungi și grele.
„The only thing you can do easily is be wrong, and that’s hardly worth the effort.” Paddy Mayne
Toate funcțiile primei părți sunt păstrate și avem parte doar de câteva adăugiri. Băieții au acum noi abilități, și au practicat un curs intensiv de aruncat cu pietre (măcar ăstea sunt fără număr), ca să distragă atenția inamicului. Acum, mai ai la dispoziție și țigări, pe care le arunci pe jos, hop, apare germanul ca un fluturaș, ia pachetul, trage cu sete un „cui”, după care îl lovește un cancer pulmonar direct în beregată și cade secerat… Beretul poate acum să trimite un adversar în brațele lui Morfeu, să-l încătușeze sau să împingă mașini. Trebuie să recunosc că e mai forțos decât înainte… Șoferul are acum o pușcă de asalt cu care seceră inamicii. Thomas, sniperul și scafandrul nu au primit însă nimic nou în dotare. Cel mai fericit pare să fie spionul francez care acum dispune de cătușe, o sticluță de cloroform și uniforme adverse. Acum poate îmbrăca uniforma unui inamic făcut prizonier și se poate deghiza în simplu soldat, ceea ce nu-i chiar indicat, pentru că dacă apare un Hauptmann sau un OberSturmblabla, nu are nicio autoritate în fața acestora. Pe măsură ce jucați misiunile, dacă sunteți cuminți și ajungeți către finalul jocului, o să aveți surpriza plăcută să vedeți o gagicuță sexy, Natasha pe numele ei de fecioară, care cunoaște arta seducției încă de pe când se plimba nonșalant prin Cartierul Roșu din Amsterdam. Da, e olandeză. Mai multe nu vă spun, cert este că o să bucurați un pic de prezența ei (era cât pe ce să spun de ea, unde-mi stă mintea?!).
Beretul va fi atacat de animalele de la zoo
Foarte multe detalii au fost îmbunătățite, așa că jocul se prezintă frumos colorat, cu tot felul de creaturi mișunând pe hărțile excepțional modelate. Ai chiar ocazia să vezi și niște găini care n-au altă treabă decât să facă ouă pentru trupele de ocupație, că deh, eine omelette pică bine la micul dejun. Parcă își mai băga coada prin misiuni și un ciobănesc german, dar nu aș putea să vă spun acum în care dintre acestea. Apropo de animale: chiar și cele de la grădina zoologică au propriul con vizual și reacționează la acțiunile tale. În ceea ce privește misiunile, ai de lucru prin Grecia, Germania, Iugoslavia sau Olanda. Stilul arhitectural al locurilor este respectat cu sfințenie, la fel vehiculele care sunt foarte îngrijit modelate. În continuare, apar obiectivele principale pe care trebuie să le îndeplinești, între care distrugerea de avioane sau sustragerea unor documente secrete, precum și cele secundare, cum sunt, capturarea unui pilot sau aruncarea în aer a unei clădiri ce colcăie de ofițeri germani. Foarte util mi s-a părut și modul de control pe care îl propune jocul pentru soldații germani care și-au pierdut cunoștința. În primul rând, e clar că tipii ăștia nu sunt niște „capete tari”. În urma unei simple lovituri, cad ca merele putrede. Apoi, trebuie să-i stochezi undeva pe toți nefericiții, feriți de privirile întrebătoare ale camarazilor. O soluție bună este să le pui cătușele, pe care le posedă doi dintre oamenii tăi. AI-ul a fost revăzut, unii inamici pot chiar recunoaște spionii deghizați și îi bombardează cu întrebări existențiale înainte să deschidă focul.
Gradul de detaliu al clădirilor este uluitor!
Add-on-ul Beyond the Call of Duty face cât un joc întreg, mai ales că nu ai nevoie de jocul de bază ca să-l joci. Cele opt hărți mari și late, mult mai dificile decât cele din primul Commandos, sunt o adevărată provocare chiar și pentru veteranii primului joc. Noile funcții îți deschid calea către noi abordări tactice, așa că poți îndeplini misiunile prin mai multe căi. Nu recomand jocul începătorilor, cărora le transmit cu toată sinceritatea să pună mâna pe Behind Enemy Lines înainte să-și roadă unghiile cu add-on-ul. Atât Commandos: Behind Enemy Lines cât și Beyond the Call of Duty sunt de găsit pe Steam, la niște sume modice. God speed, brothers! Ne revedem în Commandos 2. Până atunci, o să vă las cu vorbele poetului William Blake, citat magistral de Jack O’Connell (Paddy Mayne) la începutul sezonului 2 din Rogue Heroes: „De-aș fi avut trei vieți, aș fi ales să mor în bătălie. Ridicându-mă printre fantome deasupra câmpului de lupta. Pregătiți-vă, pregătiți-vă, pregătiți-vă să vă cunoașteți strămoșii în ceruri”.
