Astăzi anunțăm cu lacrimi de ulei de motor și minute de reculegere pe taste trecerea în neființă a celebrului World of Tanks. A fost cândva un parc de distracții pe șenile: Panzer 1C-ul alerga ca hamsterul național, autotunul era trâmbița Apocalipsei, iar echipele germane cântau valsuri blindate peste câmpuri digitale. În versiunea 0.8.8, viața era simplă: trăgeai, râdeai, câștigai.
Tot Roz
Dar, ca orice poveste frumoasă, a apărut și capitalismul cu parfum de ruletă. Din joc s-a născut cazinoul pe șenile: loot box-uri doldora de iluzii, ruși cu ruleta digitală, chinezi cu taxă pe oxigenul virtual și europeni mai entuziasmați ca la controlul anual la proctolog. Distracția a fost înlocuită cu „Bagă cardul, comandantule!”.
Grafic? Superb! Arată mai lucios decât o tigaie de teflon proaspăt scoasă din cutie. Dar gameplay-ul? Un dans stângaci al hamsterilor beți pe tastatură. Talentul de maimuță și răbdarea de melc sunt suficiente pentru a deveni „erou al bătăliei”.
Reactiv fericit
Universul s-a extins și el: World of Warplanes – Flappy Bird obosite, World of Warships – Titanic Simulator fără iceberg, și, desigur, varianta mobilă – experiența unică nebună de a conduce un tanc cu touchscreen-ul. Astăzi, World of Tanks nu mai e joc, e parodie. E dadaism digital, e cazinou cu șenile, e ruletă rusească cu mouse-ul. Tancurile fac balet, loot box-urile nasc praf de stele din selva columbiana virtuala, iar fiecare update e o poezie despre cum să mai storci niște bani de la jucători.
În memoria sa, redacția noastră încheie cu o rugăciune : „Noctem quietam et finem perfectum concedat nobis Dominus omnipotens… și să trimită World of Tanks direct în arhiva jocurilor ratate. Să odihnească loot box-urile în pace, iar hamsterii cosmici să-i cânte prohodul pe roata lor fluorescentă. Amin.
