Perindându-mă ca de obicei, pe valurile internetului, am dat peste un studiu local care evidențiază că, în preferințele românilor, jocurile de aventură sunt printre cele mai populare (aproximativ 54%), la fel ca strategiile și FPS-urile, ceea ce sugerează că single-player-urile de aventură și RPG-urile au un public larg în rândurile jucătorilor din țara noastră. Nu mă miră, suntem la urma urmei, o nație iubitoare de povești și fabule și un vast portofoliu de erudiți ale căror opere le știe orice românaș, încă din clasele primare… sau măcar a auzit de ele.
În fine, nu m-am așteptat însă, să se transpună chestia asta atât de bine și în domeniul jocurilor video, dar cifrele nu mint, și se pare că, din cei aproape 8 milioane de românași gameri cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, majoritatea chiar preferă povestea, aventura și fantasticul.
Chiar dacă nu există statistici oficiale exacte pe țară pentru fiecare titlu, câteva jocuri single-player sunt foarte populare, global, și, implicit, cunoscute și de comunități mari de jucători, inclusiv în România, cum ar fi: Hogwarts Legacy, Elden Ring, God of War Ragnarök, Final Fantasy 7 Rebirth, Baldur’s Gate 3, Alan Wake 2, The Witcher 3: Wild Hunt, The Elder Scrolls V: Skyrim, etc.
Cele spuse în continuare sunt doar mici cugetări asupra acestui subiect, incredibil de vast…
Atunci îmi pun întrebarea, ce ne atrage la jocul fantasy? De ce, oricât ar avansa grafica și realismul, tot ajungem să ne aventurăm sute de ore în lumi cu dragoni, magie, săbii și profeții vechi de mii de ani? Răspunsul la care am ajuns este că jocurile fantasy sunt cea mai bună formă de escapism din lumea asta întoarsă cu susul în jos. Când pornești un astfel de joc, lași realitatea pe pauză și intri într-o lume unde regulile sunt complet diferite.
Într-un joc fantasy nu ești doar un personaj oarecare. Ești cineva important, ești alesul, eroul, zeul căzut sau războinicul care trebuie să repare o lume pe cale să se ducă naibii. Exact asta fac foarte bine noile jocuri God of War care au prins atât de bine publicului nostru autohton. Kratos nu mai e doar o mașină de ucis, ci un personaj cu trecut, cu greșeli, cu o poveste grea, iar lumea nordică din jurul lui e plină de mitologie, zei, monștri și legende. Practic, trăiești o poveste deloc măruntă.
Lumea fantasy prinde, mai apoi, pentru că nu are limite. Într-un moment ești într-un sat uitat de lume, iar în următorul te iei la trântă cu un zeu sau intri într-un tărâm care nici nu ar trebui să existe. Jocuri amintite mai sus, precum God of War Ragnarök, Elden Ring sau The Witcher 3 îți dau senzația că lumea e vie, că tu ești un anti-erou sătul de lume, și că fiecare quest ascunde ceva neașteptat, nu doar un obiect de colectat. Iar la acest capitol, ceea ce ne atrage enorm este libertatea. Într-un joc fantasy poți să alegi cine vrei să fii. Baldur’s Gate 3, este un exemplu clar de joc fantasy unde fiecare decizie schimbă cursul poveștii. Poți să fii erou, ticălos sau ceva între. Poți să rezolvi situații prin luptă, vorbă sau șmecherie. Jocurile fantasy nu te judecă, doar te lasă să experimentezi.
O poveste bine scrisă, este probabil, cel mai important motiv pentru care jocurile fantasy rămân atât de populare. Aceste jocuri abordează teme mari precum destinul, pierderea, sacrificiul, familia și lupta cu propriul trecut. Nu voi sta să înșir fiecare idee de plot, pentru că mi-ar trebui o bibliotecă întreagă pentru asta, dar noua serie God of War mi se pare exemplul perfect. Sub toată acțiunea și violența stă o poveste despre relația unui tată nu tocmai potrivit pentru acest rol, cu fiul său, despre vină, despre un trecut încărcat și despre încercarea de a fi mai bun decât ai fost ieri.
Mai e și nostalgia, și ăsta e un factor determinant în multe alte domenii. Ziceam mai sus că mulți dintre noi am crescut cu povești fantastice, fie că vorbim de opere literare, filme sau jocuri mai vechi. Iar atunci când intri într-un joc fantasy, sentimentul de aventură vine instant. Ești pe terenul tău, pe locul tău de joacă din copilărie, care și-a păstrat farmecul. E ca și cum ai deschide o carte bună, dar de data asta tu ești în mijlocul acțiunii, și nu mai vizualizezi pasiv întâmplările cu imaginația, ci le butonezi… activ.
Ceea ce e esențial pentru un joc fantasy, este o experiență singleplayer. Tocmai pentru că în acest fel, povestea este nucleul și totul e construit în jurul tău: lumea, personajele, dialogurile, ritmul. Personajele evoluează, relațiile se schimbă, iar alegerile tale au greutate. Ai timp să te oprești, să asculți dialoguri, să citești lore și să simți lumea. Poate suna ciudat, dar e mai ușor să te atașezi de un personaj când nu te grăbește nimeni și nu trebuie să ții pasul cu alți jucători, iar lumea din jurul tău reacționează la tine, nu la un server plin de oameni.
În jocurile fantasy multiplayer, povestea e mai mult un decor. Există lore, există quest-uri, uneori chiar foarte bine scrise, dar nu ești tu centrul poveștii. În MMO-uri sau jocuri co-op, lumea trebuie să funcționeze pentru mii de jucători în același timp. Nu poți fi „alesul” dacă sunt încă vreo 200 de aleși lângă tine care fac aceeași misiune. Multiplayer-ul, în schimb, excelează la alte lucruri: socializare, competiție, replayability. Jocuri ca World of Warcraft, Final Fantasy XIV, Destiny 2 sau Diablo IV au universuri fantasy interesante, dar povestea e fragmentată, de cele mai multe ori fiind întreruptă de grind, evenimente repetabile sau accentul pe loot și endgame.
Mai e și problema ritmului. În multiplayer, povestea trebuie să se adapteze la faptul că jucătorii joacă în stiluri diferite. Unii sar peste dialoguri, alții sunt deja overpowered, alții doar vor să farmeze, iar asta omoară impactul narativ. Asta nu înseamnă că multiplayer-ul nu poate avea story bun. Final Fantasy XIV este un exemplu mai rar, unde povestea chiar contează și e apreciată. Dar chiar și acolo, experiența narativă e mai puternică dacă o parcurgi ca pe un singleplayer, nu ca pe un joc de grinding.
Acestea fiind zise, cred că fascinația pentru jocurile fantasy vine din faptul că ne dau voie să fim altcineva, să experimentăm aventuri imposibile, să luptăm cu zei și lighioane și să facem alegeri care chiar contează. Iar cât timp oamenii vor avea nevoie de evadare și povești bune, jocurile fantasy vor rămâne mereu în top.
