Îmi amintesc și acum prima dată când am intrat în contact cu Dead Space, era la ceva timp de la lansarea acestuia, și prin nu știu ce minune, am găsit jocul în magazin, nu spui care că nu facem reclame gratis, la secțiunea de reduceri, și l-am înșfăcat lacom și rapid, având în vedere că era redus la circa 30 lei. Am venit pe jos acasă în ziua aia, tocmai din celălalt capăt al orașului, dar eram entuziasmat din cale afară de noua mea achiziție și pe bună dreptate, următoarele zile le-am petrecut absolut captivat de acest joc atmosferic, ceea ce spune multe, subsemnatul nefiind un mare fan al curentului survival horror. A fost un pachet incredibil de acțiune, horror, suspans, atmosferă și storyline, greu de egalat. Nu credeam că va veni ziua în care voi vedea un remake al acestui joc, și sincer nici nu credeam că e nevoie de așa ceva, pentru că formula originală rezistă și astăzi. Din fericire, Motive a tratat cu respect conceptul original și l-a adus la standardele moderne, păstrând în același timp toate elementele care au făcut parte din experiența originală.
Așadar acest remake stă pe umerii unui gigant și și-a înțeles pe deplin sarcina. În timpul jocului, inevitabil, am făcut paralele cu aspectul și prezentarea celor două versiuni, și, la fel de inevitabil, am ajuns imediat la concluzia că indiferent cât de bine a arătat și cât de bine a fost prezentat originalul din 2008, acum am în față versiunea superioară și nu m-aș mai vedea revenind la original după ce am pășit în noul costum al lui Isaac. Poate doar din nostalgie.
Dacă mai există cineva nefamiliarizat cu franciza Dead Space, ceea ce ai în față este un joc science fiction, survival horror, din perspectiva third person care te pune în pielea lui Isaac Clarke, un inginer care are ca obiectiv efectuarea reparațiilor necesare unei nave miniere enorme, USG Ishimura. Dacă îți plac filmele SF horror/thriller whatever, știi deja încotro se îndreaptă jocul, deoarece Clarke și echipa sa de tehnicieni sunt atacați de ceea ce nu poate fi numit decât monstruozități la scurt timp după îmbarcare. Sau zombi spațiali? Da, merge și asta.
Misiunea lui Isaac nu e tocmai o plimbare prin parc, și se transformă dintr-o sarcină aparent de rutină, într-una în care trebuie să îl ghidezi prin Ishimura și să elimini nenumăratele variante de Necromorphs care vor să te facă rasol. Atât originalul, cât și remake-ul au acest lucru în comun, dar acest horror spațial remasterizat aduce niște schimbări care modifică firul narativ și prezentarea.
Spuneam că Ishimura a rămas locul de desfășurare a acțiunii, dar de data aceasta EA Motive a schimbat interioarele navei. Toate coridoarele, camerele și restul mediilor par mult mai spațioase și mai conectate între ele. În vechiul Dead Space călătoreai adesea cu un tramvai între secțiunile navei, ceea ce era de fapt un loading screen mascat. Și aici s-a păstrat această mecanică, dar acum poți folosi tramvaiul ca să faci un soi de fast travel prin coridoarele care interconectează diferite părți ale navei. Acest lucru accentuează imaginea unei nave mari care formează un întreg, fără loading screens între segmente, ceea ce rezultă într-un mediu foarte credibil.
Așadar, același setting cu același personaj principal înseamnă că ai din nou de-a face cu tip care nu este deloc antrenat să înfrunte hoardele de zombi spațiali. Isaac se pricepe să repare lucruri și să manevreze tot felul de mașinării, dar nu neapărat și armament. Din fericire, sculele folosite la bordul navei Ishimura de către mineri și ceilalți membri de personal, se potrivesc pentru această sarcină. Armamentul improvizat era deja unul dintre punctele forte ale originalului și, bineînțeles, rămâne la fel și în această versiune.
Arsenalul și mai bine zis, efectele provocate de acesta, a avut parte de aceeași metamorfoză ca restul jocului. Iar prin efect mă refer la daunele vizibile pe care le provoacă necromorfilor. Un element important ce ține de confruntările cu necromorfii din Dead Space, la fel ca în jocul original, este faptul că sunt foarte vulnerabili la membre și alte proeminențe pe care le-or mai fi având. Prin urmare, este deosebit de important să îți dirijezi focul asupra acestor membre dacă vrei să dobori abominația cât mai repede. Ceea ce e nou de data asta, e un sistem realist de secționare, dacă pot să-i spun așa, în care tai prin diferite straturi de țesut, de la tegument, tendonane/mușchi, și în final os. Mai apoi, cu o ultimă lovitură de plasmă încinsă, membrul secționat zboară liber, detașat de stăpânul său, ceea ce arată mult mai realist și mai detaliat decât în 2008.
Încă o schimbare vine prin prisma faptului că Isaac a devenit guraliv, ceea ce contrastează puternic cu originalul, unde a fost redus la un mutism deranjant. Acest lucru contează mai mult decât ai crede, deoarece oferă o perspectivă mai amplă asupra personalității protagonistului și a stărilor sale prin care trece. De asemenea, facilitează mai multe discuții cu diferitele NPC-uri pe tot parcursul jocului, ceea ce contribuie la adăugarea de context unei narațiuni în continuă desfășurare.
Pentru că un remake înseamnă implicit și o grafică adusă la zi, EA Motive a folosit o gamă largă de trăsături ale motorului Frostbite, în special în ceea ce privește iluminarea și materialele, care joacă acum un rol cheie în definirea texturilor. Un alt aspect important este iluminarea volumetrică, o schimbare majoră față de jocul original, care s-a folosit de alte assets pentru a da impresia de volumetrie. În plus, s-a acordat o atenție specială modului în care sursele de lumină volumetrică reacționează într-un mediu cu gravitație zero, având în vedere că jocul face tranziții între cele două medii. Sistemul de particule a fost și el îmbunătățit, cu particule care interacționează cu mediul și obiectele din jurul lui Isaac, cum ar fi scântei care se lovesc de costumul lui Isaac, lăsând în urma lor mici urme de reziduu.
Partea audio a avut parte de același tratament calitativ. Dead Space se folosește excelent de sunetul surround, ceea ce e un deliciu pentru cei care au un sistem performant de speakere, dar funcționează bine și cu căști. Ceea ce impresionează însă, este simularea propagării sunetului. Atunci când jocul produce un sunet, acesta este procesat pentru a simula distanța, viteza și direcția de deplasare. Dacă Isaac se află la o cotitură, și un sunet apare după colț, în celălalt capăt al culoarului, de exemplu, zgomotul respectiv se va propaga realist prin mediu înainte de a ajunge la tine.
Jocul rămâne fidel poveștii principale, dar adaugă conținut suplimentar cu niște firimituri narative. Nu te aștepta la prea mult conținut, întrucât acestea sunt în principal simple „distracții” care au scopul de a oferi mai multe informații despre ce s-a întâmplat pe Ishimura. În schimb, „Intensity Director” este o funcție mult mai interesantă. Acesta este un AI care se asigură că Ishimura nu devine un mediu sterilizat atunci când ai curățat deja o zonă plină de zombilitici. Sistemul monitorizează permanent gradul de dificultate și se asigură că apar noi monștri în mod dinamic. Având în vedere că trebuie să vizitezi anumite locații de mai multe ori și uneori să faci backtracking, acest sistem te obligă să fii mereu în gardă, fără ca întâlnirile cu grupurile de necromorfi să pară scriptate.
Acest AI care monitorizează și ajustează „intensitatea” luptelor cu necromorfii este ceea ce face ca Dead Space să fie Dead Space. Jocul este incredibil de competent când vine vorba să te țină cu sufletul la gură. După cum ziceam mai sus, confruntările cu necromorfii nu sunt scriptate, aceștia nu apar niciodată în aceleași locuri prestabilite, și tocmai asta îl face atât de palpitant. Nu știi niciodată dacă sunetul pe care îl auzi este un necromorf care cade din tavan sau pur și simplu a picat o bucată din plafon, ceea ce contribuie și mai mult la atmosfera tensionată. Din când în când există câte un punct culminant sub forma unui inamic special sau a unui mini boss, situații palpitante, nu zic nu, dar atmosfera generală sinistră este cea care face să se simtă un joc special.
Fiindcă vorbim și de aspecte de survival, o parte din tensiune vine și din gestionarea resurselor, și nu s-a schimbat nimic semnificativ din original la acest capitol.Isaac găsește din când în când unelte noi care funcționează ca arme și toate au punctele lor forte și punctele slabe. Un favorit personal este ferăstrăul circular, cu care poți dezmembra rapid și foarte satisfăcător inamicii care îndrăznesc să se apropie prea mult de tine. Dar mai important decât ceea ce îți place este muniția, care poate fi găsită pe măsură ce explorezi și o poți cumpăra de la automate, dar creditele tale sunt limitate și ele, iar upgrade-urile și medikit-urile costă și ele bani.
Pe lângă combat, Dead Space vine cu o mulțime de obstacole inginerești pe care Isaac trebuie să le depășească, de pildă, repararea unei centrifugi, repornirea pilonilor gravitaționali și repunerea în funcțiune a tunurilor sistemului automat de apărare, ca să numesc câteva. Acestea nu sunt neapărat puzzle-uri care să îți stoarcă mintea, deoarece nu ai de-a face cu jocuri mentale complicate, dar va trebui să trasați câteva linii electrice, să înlocuiești o mulțime de baterii și să realiniezi câteva antene parabolice. Asta în timp ce ești agresat de câte un grup răzleț de necromorfi care încearcă să îți pună bețe în roate.
Nu am să fac spoilers în ceea ce privește noul scenariu, pentru că sunt câteva modificări majore și personaje, precum Nicole, sau antagonistul Dr. Mercer, care au un rol mult mai pronunțat, dar după ce termini jocul, deblochezi costumul militar complet upgradat, o grămadă de credite și modul New Game+. Și dacă simți tentația să te întorci în joc și să o iei de la capăt, să știi că ar trebui.
O nouă caracteristică adăugată la remake o reprezintă autorizările de securitate. Pe măsură ce progresezi în joc, vei obține niveluri din ce în ce mai mari de autorizare. Problema este că, încă de la început, vei da peste încăperi care necesită o autorizare de nivel 3 sau și mai mare, și chiar dacă îți faci timp să parcurgi cu atenție întreaga Ishimura, tot nu vei debloca autorizația master până nu termini jocul. Așadar, după ce l-ai terminat, poți să te întorci cu cel mai înalt nivel de clearance și să descui oricare ușă. În toată chestia asta există și un hidden ending dacă termini jocul în modul New Game+. Cumva au reușit să-l facă și mai tulburător decât finalul canon, așa că odată ce-l termini, termină-l din nou că merită.
Există mai multe modalități de a decide dacă Dead Space este un joc bun. Și la toate întrebările de această manieră, răspunsul este da. Dacă nu ai jucat niciodată originalul, atunci acesta este un joc nou pentru tine, cu o poveste nouă. Dacă îl privești ca pe un remake înseamnă că poți face comparație între cele două versiuni și obiectiv poți spune că remake-ul este net superior. Indiferent că ești la primul contact cu Ishimura, sau ai mai explorat culoarele sale în tinerețile tale, un lucru e clar, ai de-a face cu un joc care merită timpul și banii tăi. Jocul știe să creeze de minune o atmosferă tensionată, știe să creeze momente și situații pe care le ridică în puncte culminante și știe, de asemenea, cum să te țină captivat în alte momente.
Ritmul unui joc horror este trăsătura care plictisește jucătorul sau îl face să-și contracteze toate sfincterele, iar ritmul originalului a fost perfect. Ai avut momente de teroare și groază pură și ai avut și momente de calm în care te puteai aduna și să procesezi tot ce se întâmpla. Acele momente de liniște te aduceau într-un sentiment fals de siguranță, care era întrerupt pe tot parcursul jocului pentru a deruta jucătorii. Cu toate că ritmul originalului este foarte bine realizat, ritmul remake-ului se pretează la horror adevărat. Nu prea mai ai parte de acele momente de calm în care să îți tragi sufletul să poți procesa evenimentele. Obișnuiește-te să procesezi aceste evenimente în timp ce alergi și împarți plasmă și alte proiectile inamicilor, pentru că în momentul în care te oprești și îți lași garda jos, e momentul în care ești cel mai vulnerabil.
A fost o adevărată încântare să explorez din nou culoarele bântuite ale navei Ishimura alături de Isaac Clarke. Cred că remake-ul lui Dead Space a realizat ceea ce orice film își propune să realizeze atunci când adaptează o carte. A luat materialul sursă, l-a înțeles în cele mai mici detalii și a adăugat conținut nou calitativ. Dacă ai avut impresia că remake-ul Dead Space se rezumă doar la îmbunătățirea originalului cu o grafică modernă, atunci te înșeli amarnic. Într-un fel, îmi pare rău că atât de multe jocuri vechi sunt refăcute în loc să primim jocuri noi și sequel-uri, dar atunci când sunt făcute atât de bine, așa cum a făcut EA Motive cu Dead Space, nu pot decât să mă bucur. Și să vreau mai mult.
