Prima oară când am auzit de Drova am dat din umeri. Nu mi-a păsat. Am văzut că e un top-down RPG, în timp real, cu grafică pixelată și am dat ochii peste cap. Apoi, am văzut că internetul îl laudă ca fiind excelent și că e succesorul spiritual al lui Gothic. Hm… Excelent. Sunt curios acum. Deși punch-line-ul este: Urăsc primul Gothic cu pasiune. Pe al doilea îl tolerez doar (deși apreciez subtilitatea policilor de stânga în evoluția personajului principal). Abia Gothic 3 mi-a dat ce am avut eu nevoie: Atmosferă plăcută. Dar să lăsăm acest diamant neșlefuit la o parte.
Probabil nu aș avea aceste sentimente față de primul Gothic dacă l-aș fi jucat în 2001, când a apărut. Toți oamenii care-i cântă în strună l-au jucat la vremea lui, și jocul și-a băgat chingile în siajele lor de pe creier. Nefiind îndrăgostit de titlu, pot să privesc din afară și să văd care-i faza cu Drova ăsta, micul RPG de buzunar cu aspirații mari.
Înainte de a scrie review-ul propriu-zis, voi avea spoilere, să nu vă pierdeți timpul și să nu vă enervați cu fiecare propoziție citită: Drova e un 7/10 cinstit, un mic joculeț competent care-și poartă influența pe stindard, în văzul lumii. Dacă nu ar fi împrumutat din primul Gothic, nu ar fi vândut prea multe copii și nu ar fi ajuns prea departe. Într-un fel, e de admirat că s-a inspirat din Gothic și i-a reușit, dar în alt fel atacul la nostalgie e prea ”pe față” și atunci are un efect invers. Drova te scoate din experiență și te face să-l analizezi ca pe un indie făcut după metoda ”hihi, hai să ne inpirăm din Gothic, și să ne facem publicitate prin asta ca să vindem fraierilor nostalgie”. Se vede că developerii sunt fani, nu neg asta, dar în același timp, văd o strategie făcută de ei în scopuri mercantile.
Iar acum că am trecut peste aceste spoilere, hai să facem un mini-review pentru cei care habar nu au de Gothic, deși nu am cum să fac acest lucru fără menționez Gothic de câteva ori.
Drova: Forsaken Kin este un RPG top down, cu un combat brutal și o lume ostilă, care nu iartă, într-un univers interesant, cu sensibiliățile unui RPG de acum 2 decenii.
Ne aflăm într-o lume pe care o putem numi, dark fantasy, dar fără brutalitatea infantilă tipică. Lucrurile pline de cruzime se află într-un combat focusat pe reflexe excelente care cer o atenție sporită. Fiecare lovitură are un cost, stamina trebuie ținută sub lupă, fiecare bătălie cu orice inamic fiind o lecție de management.
Deși majoritatea compară jocul cu Gothic (pentru motive pe care le voi explica imediat), combat-ul poate fi comparat și cu Dark Souls sau Sekiro.
După o neînțelegere între un protagonist și un om care dă colțul repede, un artefact și niște druizi (nu intru în detalii), suntem transportați în Drova, o lume fantastică, frumoasă și extrem de ostilă. Vom avea de ales între 2 facțiuni care-și fac veacul acolo (3 în Gothic, dar același scop), vom avea de killărit monștri, care, slavă Domnului nu se respawnează niciodată (ca-n Gothic). Când strângem destulă experiență, va trebui să găsim învățători (ca-n Gothic) ca să ne upgradăm skill-urile.
Și oricât de Gothic-uit e jocul, cu zone de pe hartă neprimitoare intenționat cu tine, cu monștri care te omoară dintr-o lovitură, subtil spunându-ți să revii acolo la alt nivel și cu alt gear, avem o bubă care nu poate fi trecută cu vederea:
Gothic-ul din 2001, era 3D. Sigur, un 3D primitiv, cu poligoane neșlefuite dar 3D și cu o grafică excelentă. Inclusiv acum, după peste 20 de ani, avem unele ”viste” epice pe care le putem vedea în joc. Nu ai cum să faci un joc cu grafică pixelată și să crezi că te ridici la nivelul acela. Nu ai cum. Lăsând la o parte diferența de vârstă între titluri, vă rog să vă uitați la screenshot-uri. Problema este field-of-view-ul. Vezi mult prea puțin din hartă pe ecran în orice moment. Poate ai un pic mai mult noroc dacă ai un ecran Ultrawide – în acel caz ai vreo 2 metri de Drova în plus pe orizontală. În nici un univers un screenshot din Drova nu poate concura cu un screenshot din Ghothic 1. Screenshot precum cel de mai jos:
Ok, screenshot-ul e din Gothic 1 Classic, dar îmi mențin punctul de vedere. Prefer la orice oră poligoane neșlefuite din anul 2000 în locul unui engine 2D, care prin simpla sa existență, ne forțează să avem și un alt gameplay/combat.
Să mă iertați, dar nici faptul ca e un indie nu îl ridică mai sus în ierarhia calității față de Gothic. La momentul lansării Gothic, Piranha Bytes era un studio de apartament – la propriu. Vreo 20 de persoane înghesuite într-un apartament cu 4 camere din Bochum (sau oare Essen? Mi-e lene să fac research la ora asta) + colaboratori (unii știau de work-from-home cu 20 de ani dinaintea pandemiei).
Și ca să rămânem la ADN-urile acestor jocuri, Gothic avea full voice acting, inclusiv al protagonistului. Deși actorii în engleză nu se ridică la nivelul nativilor nemți, totuși, nu era un ”wall-of-text”. Grafica pixelată înseamnă și bule de text. Multe bule de text pe care nu am chef să le citesc.
Văd și apreciez efortul creatorilor. Văd că aceștia sunt fani Piranha Bytes, dar în același timp văd intenția lor să fie comparați cu Gothic ca să crească vânzările și văd că un 2D nu scarpină același zone erogene ca 3D-ul.
Vorba celor de la Millencolin: ”Close but no cigar”
