Vestea
Ca să vezi… 14 mai 2024 este data în care am publicat primul articol pe noul site PC Games. Și vouă vi s-a părut că site-ul a apărut din neant? Surprinzător, și nouă! Cum a (re)pornit totul? Nici că-mi terminasem de îngurgitat micii și de dovedit berile aferente Zilei Muncii, că, la ceas de seară, îmi mărșăluiește tema din Indy Jones, tonul meu de apel. Cine își permite să mă deranjeze la orele ăstea? Remus! Hmm, ce-o fi dorind Remus? De fapt, ce-o mai fi făcând Remus? Pe unde-o fi? De unde venim și încotro ne îndreptăm? Care-i sensul existenței? Mă scutur de ultimele două întrebări și răspund cu o voce plăcut surprinsă, studiată îndelung pentru convorbirile telefonice – a se citi, nu suport să vorbesc la telefon! Cinci minute mai târziu, după ce am schimbat toate politețurile de manual posibile, Remus îmi înfige fără pic de vaselină vestea: noul site este în lucru, așa că hai să refacem revista online! Trebuie să recunosc, este un mesaj puternic, care a declanșat un trigger în ființa mea. Îmi vin în minte cuvintele profetice despre sabia lui Elendil, Narsil, odată ruptă și refăurită drept Anduril… Ridic o sprânceană și rămân încârcelat preț de câteva secunde. Hmm, se împlinește oare profeția? Dar ce să mai căutăm noi, ăia vechi, în gaming-ul actual? Pentru cine să scriem? Mai avem motivație să scriem? Dar să jucăm jocurile de azi? La final, balanța a fost înclinată de vechea noastră comunitate – reunită de Remus pe ascuns –, care își dorea o revenire a noastră în scris. Același entuziast Remus, adevărat suflet al noii reviste, s-a ocupat și de adunarea comunității, și mi-a aruncat mărul Discordului, spațiu virtual despre care nu auzisem până atunci (știu, sunt cu un pas înaintea vremurilor), făcându-mă să înțeleg că dacă am intrat în horă, trebuie să joc…
Să sune alarmele când ieși din Muzeul Antipa…
Între zâmbete condescendente, glumițe despre AVC-uri, sciatică, probleme cardio și renale, ne-am reunit în conclav Remus, Paul și Senectutea Mea ca să discutăm despre lucrurile lumii noi și despre cele ale noilor lumi din jocurile video. Sub patronajul Sfântului Duh, l-am adăugat rapid și pe Vlad, în urma acceptului exprimat de el, desigur. Același suflu divin s-a manifestat și în privința lui Mircea, redactorul nostru din București care a „prins” ultimul număr tipărit al revistei, după care ne-am imersat într-un brain storming cum nu a mai văzut WhatsApp-ul. Epuizantă treabă! Cum să adaptezi o revistă print zonei atât de dinamice a online-ului? Ce rubrici să incluzi? Cum să tratezi jocurile pentru playerii/cititorii de azi? Să te filmezi vorbind despre jocuri? Îîîh! Din start, atât eu cât și Paul am anunțat că nu vom participa la podcasturi, pentru că nu țin de convingerile și de aura noastră, care este manifestă în scris. După câteva ore de (de)zbateri, am ajuns la concluzia că vom scrie despre orice joc ne trece prin cap, singura condiție fiind… pentru PC să fie! Zis și făcut! Ca toți truditorii frunții, plini de elan creator, am început să căutăm ce mai aveam scris din illo tempore și am descoperit fiecare câte ceva publicabil. A good start, vorba lui Gerard „Leonidas” Buttler.
Prezentul
Lunile au trecut, unele mai sărace în articole, altele mai consistente, Paul dubitează, deci gândește în continuare, Remus deplânge soarta lumii printre străini, dar în propriul Mercedes, Vlad tace și face, Mircea tace, Tudor (pe care l-am ales pe Sprînceană) a preluat titlul de Forrest Gump al scrisului, iar eu am reluat câteva serii „hard” vechi, pentru că nu mă pot hotărî asupra finalului review-ului la Diablo IV care stă în draft de 3 luni. În privința planurilor noastre de viitor, o să vă las în compania spuselor lui Tolkien, în original că așa se cade: „And so, life in the Shire goes on, very much as it has this past Age… full of its own comings and goings, with change coming slowly, if it comes at all.”
