Sunt fan al primului Frostpunk, iar dacă puneam ghearele pe domeniul ăsta acum 2 ani, primul review pe site ar fi fost Frostpunk, și chiar m-a tentat să scriu aceste rânduri anul acesta, dar Frostpunk 2 a fost prea aproape de data lansării ca să mă mai obosesc cu el.
Frostpunk 2 vine din brațele celor de la 11bit Studios, niște est-europeni foarte dragi mie care m-au cucerit cu This War of Mine acum foarte mulți ani. Majoritatea jocurilor lor explorează natura umană și comportamentul uman atunci când lucrurilor nu sunt tocmai pe roze. Fie că în trecut explorau aceste lucruri într-o situație ipotetică foarte contemporană, sau acum, în prezent, într-o situație post-aplocaliptică.
Jocul se desfășoară într-o istorie fictivă, paralelă, în mijlocul secolului 19 și vizează Marea Britanie după ce o epocă glaciară devastatoare s-a declanșat într-un mod aleatoriu. Scopul nostru este să supraviețuim, ca lider de comunitate. Să fim siguri că oamenii ascultă de noi (cu frumosu sau cu forța), rămânem în funcție fără să fim linșați, și în același timp, dând speranță oamenilor că vor mai prinde ziua de mâine.
Și voi fi sincer. Inițial am crezut că nu aș putea să-i fac review. Eu am vrut ”more of the same” de la Frostpunk. Sunt fan al jocului, tot ce am nevoie de la el e ”mai mult”. Mai multe povești, mai multe scenarii, mai multe misiuni. Ceea ce nu m-am așteptat însă este o cu totul altă abordare a jocului. Și dacă ești expert al primului joc, Frostpunk 2 o să-ți dea câteva scatoalce pe ceafă, să revii cu picioarele pe pământ. Atât de multe s-au schimbat de la prima incarnare a francizei, încât tot review-ul poate fi presărat cu comparații. În esență, e același joc de strategie ca data trecută, cu aceeași perspectivă și cu același scop. Dar gameplay-ul a stat mult timp în service și se pare că mecanicii nu au stat la cafea prea mult.
În primul rând, avem de-a face cu o mai mare masă de oameni. Dacă în primul joc dacă eram 500 de oameni, consideram că e o comunitate mare. Acum se poate ajunge la 30.000 lejer, nemaicalculând alte orașe/colonii ale noastre. Dacă ar trebui să facem micromanagement pentru fiecare clădire care ar îmbrățișa un așa mare număr de oameni, Frostpunk 2 ar fi nejucabil. Când vrem să construim ceva, construim din start districte, nu clădiri. Housing District pentru locuințe, Extraction District pentru resurse, Industrial pentru manufactură, Food District pentru mâncare și așa mai departe. Aceste districte, dacă harta permite (și dacă te-ai organizat bine de la-nceput) pot fi mărite o dată sau de 2 ori, iar când le mărești vei găsi unul sau mai multe building slots. Aici poți construi clăriri propriu-zise, în funcție de nevoi, dar mai ales în funcție de ce ai descoperit în capitolul Research. De exemplu închisori, turnuri de gardă, spitale, etc. în Housing Districts, mine de cărbune sau sonde de ulei (da, ulei) în Extraction District și așa mai departe.
Acest research diferă un pic față de primul joc. Nu mai e doar acel Tree de Unlocks unde pui oamenii de știință să se gândească cu putere la ceva idee și hopa, după ceva timp vin ei cu o descoperire. Research-ul costă bani, adicătelea Heatstamps numite în joc, așa că trebuie să te gândești bine pe ce îți cheltui bugetul strâns cu greu de populație. Da. De-acolo vin banii. De la oameni – prin taxare… HMMMM… OARE CE CHESTIE NASOALĂ S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ AVEM TAXARE ÎNTR-UN VIITOR POST-APOCALIPTIC??? HMMM?
Venitul primit de la cetățeni e un alt măr al discordiei în strategiile pe care le putem avea. Cetățenii nu mai sunt aceeași apă ș-același pământ; de data asta avem mai multe sub-facțiuni în colonia noastră, fiecare cu ideologia ei. Unii tind spre progres, alții spre adaptabilitatea la noua realitate sau alții pe un fanatism religios. Fiecare grup are interesele sale, iar acele interese s-ar putea ciocni cu ale tale, sau cu ale coloniei per ansamblu. Aici apare Consiliul. Dacă în primul joc singurele legi pe care le puteam da erau fie pe natură progresistă, fie pe una spirituală, în Frostpunk 2, avem o plajă mult mai mare de decizii, pentru că avem un consiliu, și putem supune la vot viitoare legi și ordonanțe. Iar ca acele legi să treacă, niște voturi ar trebui influențate. Fiecare facțiune poate fi influențată într-un fel. Ai putea să vii cu promisiuni electorale. Dar fii atent, că spre deosebire de locul unde te-ai născut, dacă nu te ții de cuvânt, o să ai parte de sabotări, de revolte în stradă și așa mai departe. Ai putea spune ”Păi, nu-i nici un stres, fac ca în primul joc, trec pe fascism, fac o poliție secretă și pot înnăbuși orice revoltă”. Și ai greși. Nu mai e așa de simplu să poți controla populația. Ai putea să îți verși furia pe un anumit grup. Dar atunci și celelalte grupuri vor avea propriile lor nesiguranțe, de tipul: ”Liderul nostru chinuie grupul ăsta că nu e de acord cu el. Ok. Cât timp va trece până va folosi aceleași tactici cu noi”. Iar în acest fel pierzi suportul tuturor. Iar dacă pierzi suportul lor, poți fi votat afară din funcție printr-un vot al consiliului. Iar în Frostpunk 2, nu te duci în exil pe Sfânta Elena, ci te duci la Duhul Sfânt, într-un mod cât se poate de definitiv. Frigul nu iartă pe nimeni.
De asemenea avem niște resurse în plus – resurse foarte importante. Uleiul, hint-uit mai sus, și nu în ultimul rând aburul. Uleiul e de neprețuit într-o iarnă perpetuă, dar în același timp, acest aur negru îi poate face pe oameni să-și caute versiunea lor de un El Dorado negru. Acesta duce la drame, drame pe care nu le voi dea în vilag în acest review. Unul din motivele principale pentru care joci ceva din ograda celor de la 11bit Studios este depresia, angoasa și realizarea cât de brutal poate fi omul când e pus față în față cu decizii imposibile. Și de asemenea, rezistența pe care o are omul în fața unor atrocități.
Din punctul meu de vedere, Frostpunk 2 mai are câteva bube, moștenite de la predecesor. Bube pe care nu le pot ignora și-l țin departe de ”Uite, un hibrid de strategie și city-builder perfect”. Toate bubele țin de interfață. Deși am sute de ore în primul Frostpunk, a trebuit să petrec minute bune în pagina de tutorial, cu glosar și legende și mai știu eu ce. Apoi, până să mă obișnuiesc cu modul de gândire a jocului, a trebuit să uit ce am învățat în primul. Mai mult, de pe la jumătatea campaniei încolo, când începi să manageriezi și alte colonii, pe lângă comunitatea inițială, e un pic obositor să sari de la o așezare la alta, să muți resurse între ele. Sunt destule momente în care trebuia să pun pe pauză, să îmi trag sufletul, și ca un șef de șantier veritabil, să-mi stabilesc din start o ierarhie de lucruri pe care trebuie să le fac, ori notându-le pe o foaie, ori cu Alt-Tab în ceva editor text. Uneori chestia asta pare un punct în plus pentru joc, că un joc de strategie/city-builder single-player te poate face să gâfâi ca într-un meci online de RTS, dar nu e. Nu se potrivește cu genul jocului. Unele notificări apar și dispar prea repede, înainte să-ți dai seama dacă ceea ce s-a întâmplat e de bine sau de rău. Acest lucru nu e ajutat de unele elemente din UI care sunt extreeeem de mici, mai ales pe un display UltraWide. Poate o MICĂ parte din bube ar dispărea pe un monitor 16:9 normal, dar din ce văd eu, nu ar fi o diferență prea mare.
Per ansamblu, Frostpunk 2 e foarte bun. Dacă tot ce ar fi adus 2-ul față de primul erau mai multe hărți și misiuni, aș fi fost foarte mulțumit. Fă jocul să fie mai bun. Fă-l să dureze mai mult. Dar nu, developerii s-au dus să lucreze sub capotă și să scoată ceva memorabil. Am văzut că a vândut 350.000 în primele 3 zile, ceea ce-nseamnă că deja și-au recuperat investiția și-au trecut pe profit, iar eu unul. mă bucur pentru el. E ceva bine-venit, dar parcă un pic de chit și scuipat la meniuri și interfață ar fi ceva de lăudat. E ok și așa, aștept DLC-urile cu alte povești, dar parcă sper la un Frostpunk 3 complet.
