Sunt la fel de nesuferit ca jucător pe Linux pentru restul gamerilor, ca și un utilizator de Arch Linux pentru utilizatorii de Linux, și trebuie să-mi spun oful.
Cu tristețe în suflet trebuie să vă relatez că banul, acest organ optic al Necuratului, încă ajută la dezvoltarea bucăților de software de care am nevoie zi-de-zi. Pe lângă atotprezentul Steam, pe calculatorul meu cu Linux mai rulează și Lutris, o aplicație genială pe care o folosesc de 8 ani, cel puțin. Această mă ajută să instalez jocuri care nu țin de Steam, de exemplu jocurile Blizzard sau cele din colecția mea de pe GOG.com.
Site-ul Lutris e o bază de date pe care utilizatorii au făcut-o, punând mână-de-la-mână și cod-de-la-cod pentru scripturi de instalare a jocurilor care în mod normal rulează pe Windows, sub Linux. Unele scripturi sunt actualizate în timp real, altele sunt vechi de cel puțin 3-5 ani, dar sunt pentru jocuri vechi, care se instalează la fel de bine și după ani și ani.
Problema într-un final vine de la jocurile mai noi, luate fie de pe GOG fie din alte surse (pe mări și oceane); nu funcționează la fel de bine, sau funcționează după multe ore de bibileală și dat cu chit și cu scuipat. Având în vedere că nu mai sunt la vârsta necesară să fac pe mecanicul auto pentru fiecare joc instalat, am decis să fac un experiment. Acest experiment, am aflat mai târziu că a fost făcut de mii de alți oameni înaintea mea, pe Steam Deck, și anume: orice joc non-Steam instalat, mută-l ca joc în Steam, și lasă-l pe Steam să-și facă treaba lui și să-ți optimizeze jocul așa cum știe el mai bine.
Zis și făcut. Am pus Battle.net-ul ca „non-Steam game” în librăria mea și acum pot juca Diablo 2: Resurrected în pace.
E frumos Lutris, iar Open Source-ul e și mai frumos, dar uneori e nevoie de o companie cu buzunarele groase care să toarne niște lovele în cratiță ca să ducă fenomenul Linux mai departe.
