Nu aveam de gând să revin la acest titlu, dar Drova a scos asta din mine. Pentru acel review am reinstalat primul Gothic pentru a trage unele comparații, dar când am terminat, am șters jocul instant, iar apoi, am reinstalat Gothic 3.
Precum cei care au jucat primul Gothic la lansare îl iubesc la nebunie, fanii adevărați care au jucat Gothic 3 la lansare nu îl suportă pentru că nu le pare la fel de brutal și că avea o tonă de bug-uri la lansare. Iar acum, după aproape două decenii, cu community-patch-uri esențiale de o calitate atât de ridicată încât se află în kit-urile de instalare de pe Steam și GOG, vreau să reintru în acest univers fantastic. Eu nu sunt fan adevărat Gothic. Am jucat Gothic 3 la 3 ani de la lansare cu majoritatea bug-urile rezolvate și cu un PC puternic. La lansare, Gothic 3, pe lângă tonele de bug-uri, avea niște cerințe de sistem foarte ridicate. Cu un PC mai bun și cu patch-uri rezolvate, aventurile mele prin Myrtana au fost mult mai plăcute decât ale fanilor care s-au chinuit să-l joace la 5FPS și cu crash-uri pe desktop.
Nu vreau să le găsesc scuze celor de la Piranha Bytes – au dat-o de gard în încercarea lor de a avea un engine 3D care să lase oamenii cu gura căscată. Grafica Gothic 3 era e extraordinară pentru acea vreme, dar trebuia să ai un computer furat de la CERN ca să-l rulezi la o calitate ridicată.
Una din problemele pe care le are Gothic 3 față de predecesorii săi este povestea. 90% din joc are un singur quest și anume să-l găsești pe Xardas, vrăjitorul din jocurile precedente. Având în vedere că acesta este într-o zonă de nivel ridicat, vei da de el abia la sfârșitul jocului. Până atunci, Gothic 3 este un sandbox spre deosebire de 1 și 2 care sunt RPG-uri cu o poveste clasică. Myrtana este cucerită de orci aproape în totalitate iar tu, ca protagonistul fără nume poți să duci un război de guerillă alături de supraviețuitori, sau te poți alia cu orcii și să încerci să înnăbuși orice posibilă răscoală și să-i treci pe supraviețuitori fie în lumea Celor Drepți, fie în sclavie.
Gurile rele spun că Gothic 3 e alpha-ul lui Skyrim. O încercare în care Piranha Bytes încearcă ceva nou cu seria Gothic, dar care tehnic este cu mult sub Skyrim. Eu prefer Gothic 3 la orice oră. Oricât de mult s-a vândut Skyrim, nivelul de imersiune este incomparabil. Exploratul hărții în Gothic 3 este o mie de ori mai captivant. Dungeon-urile Skyrim au amprenta Bethesda pe ele. După câteva ore de joc deja știi exact ce te așteaptă într-o locație. Gothic 3 ține harta proaspătă. Imersiunea e ajutată și de coloana sonoră care, din punctul meu de vedere, este cea mai reușită din toată seria Gothic. De fapt, din toate titlurile Piranha Bytes. Corvus Corax a dat lovitura cu coloana sonoră, motiv pentru care încă mai adorm cu aceste mp3-uri pe repeat în unele nopți.
Combat-ul rămâne la fel de necizelat ca în titlurile precedente, cu un început stângaci la început, iar apoi extraordinar de facil datorită faptului că după câteva zeci de ore devii semi-zeu. Semi-zeu care tot poate să o ia pe cocoașă dacă nu e atent, dar creșterea exponențială a puterii protagonistului face ca nivelele frustante din primele 2 ore să fie foarte digerabile. Dar, să nu ne mințim singuri. Combat-ul mellee e sub-mediocru. Exemplu:
Știu că e un joc cu bube. Știu că e departe de perfecțiune și de asemenea știu că e considerat unul din cele mai slabe Gothic-uri de către fanii hardcore. Dar în același timp, Gothic 3 este unul din puținele jocuri despre care nu am chef să scriu, ci să-l joc. De fiecare dată când scriu o propoziție, vreau să dau Alt-Tab și să mă mai plimb prin Myrtana.
E un călcâi al lui Ahile, și din păcate, eu sunt un miriapod.
