Beta-ul public pentru Battlefield 6 a venit cu promisiunea unui nou început pentru franciză, iar eu am intrat în el cu un amestec de curiozitate, entuziasm și doza caracteristică de scepticism/prudență. După experiența mai puțin reușită(ca să nu zic dezastruoasă) din Battlefield 2042, nu am vrut să mă las dus de valul hype-ului fără să văd concret ce s-a schimbat. Și, trebuie să recunosc, încă din primele minute am simțit că jocul încearcă cu adevărat să recupereze ceea ce a pierdut. Este mai fluid, mai intens și mai atent la detalii decât ceea ce am văzut în ultimii ani, și, în sfârșit, am simțit că seria își amintește identitatea sa.
Primul lucru care sare în ochi este ritmul. Battlefield 6 este mai rapid decât aproape orice alt titlu precedent din serie. Mișcarea este dinamică și fluidă: poți face slide din alergare, poți sări peste obstacole cu naturalețe și îți poți schimba poziția corpului pentru a te adapta terenului într-un mod care amintește mai mult de shooterele tactice moderne decât de stilul clasic Battlefield. În același timp, intensitatea meciurilor este ridicată, iar TTK-ul (time to kill) scurt face ca orice greșeală să fie pedepsită imediat. Acest lucru menține tensiunea constantă, dar poate deveni epuizant în meciurile lungi, unde îți dai seama că rareori ai timp să respiri sau să analizezi situația cu adevărat.
Armele reprezintă, probabil, unul dintre cele mai reușite elemente din acest beta. Sistemul de personalizare este extrem de realist și funcțional, iar schimbările se simt imediat în gameplay. Fiecare componentă, de la țeavă, la tipul de muniție, la accesoriile optice, are un impact real asupra comportamentului armei. Dacă alegi o țeavă mai lungă și un încărcător cu gloanțe armor piercing, simți imediat că se modifică total reculul și balistica gloanțelor. În plus, faptul că poți schimba aceste componente în timpul meciului, fără să revii la meniul de spawn, adaugă o dimensiune tactică bine-venită. Într-un singur meci, am trecut de la un setup pentru lupte la distanță medie la unul close-quarters, doar pentru că frontul s-a mutat într-o clădire.
Aici trebuie să vorbim și despre clase. Sistemul din BF6 păstrează Assault, Engineer, Support și Recon, dar le tratează mai degrabă ca pe niște arhetipuri decât ca pe niște roluri strict limitate. Assault rămâne coloana vertebrală a infanteriei și principalul furnizor de medkits și revive-uri. Engineer e meșterul vehiculelor, atât în reparații, cât și în distrugere, cu acces la un arsenal anti-blindate variat. Support este în continuare sprijinul echipei pe partea de muniție și foc de acoperire, iar Recon își păstrează rolul de ochi de vultur, cu spotting, drone și sniper rifles. Diferența este că acum ai o libertate mai mare în alegerea armelor și a gadget-urilor, ceea ce îți permite să creezi loadout-uri hibride. E o schimbare care vine cu avantaje și riscuri: pe de o parte, îți poți adapta stilul fără a-ți schimba complet clasa; pe de altă parte, dacă echipa nu comunică, poți ajunge într-o situație în care lipsesc roluri vitale.
Vehiculele, un element definitoriu al francizei, au primit și ele un upgrade semnificativ. Tancurile sunt mai grele, mai solide, iar interacțiunea cu terenul este mai realistă ca niciodată. Suspensia reacționează la teren denivelat, iar mișcarea pe teren accidentat îți influențează precizia tragerii. Armamentul poate fi personalizat nu doar înainte de meci, ci și în timpul acestuia, astfel că poți schimba tipul de muniție rapid pentru a te adapta diverselor situații. Elicopterele sunt agile, mai ușor de controlat, dar cer mai multă atenție, pentru că sunt mai vulnerabile decât în titlurile anterioare. Avioanele au revenit la un stil de zbor care recompensează precizia și manevrarea fină, cu dueluri aeriene care îți testează cu adevărat abilitățile.
Un lucru imediat evident este felul în care mediul reacționează la vehicule. În timp ce în BF3 și BF4 distrugerile erau impresionante dar, uneori, limitate, în BF6 pare că aproape orice poate fi afectat. Tancurile trec prin ziduri, elicopterele ridică nori de praf care îți blochează vizibilitatea, iar exploziile au un impact mult mai pronunțat asupra terenului. Nu e vorba de distrugerea totală a clădirilor ca în Bad Company 2, dar se apropie de acea senzație.
Din punct de vedere vizual și tehnic, BF6 arată spectaculos în momentele bune. Luminile dinamice, efectele atmosferice și detaliile obiectelor sunt impresionante. Într-o furtună de nisip, de exemplu, nu iți pierzi doar vizibilitatea, dar și paleta de culori se schimbă, sunetul devine înfundat și chiar simți că trebuie să îți adaptezi strategia. Totuși, beta-ul nu a scăpat de problemele clasice precum bug-uri grafice, modele care dispar temporar, scăderi bruște de FPS și hit registration inconsistent.
Sunetul este, ca de obicei, un punct forte al francizei. Fiecare armă are un „caracter” distinct, iar zgomotul exploziilor sau ecoul focurilor de armă în spații închise creează o atmosferă incredibil de imersivă. Feedback-ul audio este vital, pentru că poți auzi pași, vehicule apropiindu-se și chiar schimbările de direcție ale unui elicopter.
Din punct de vedere al gameplay-ului de echipă, BF6 pare să fi învățat lecțiile din trecut, dar încă mai are de lucrat și cizelat. Hărțile din beta au zone clare pentru lupte intense, dar și spații largi pentru manevre tactice. Problema este că, uneori, distanțele dintre punctele de captură sunt suficient de mari încât să creeze „momente moarte” în meci, mai ales dacă nu ai vehicule disponibile.
Problema balancing-ului este una recurentă, în schimb. Anumite arme par mult prea eficiente, mai ales în close quarters, iar unele vehicule rezistă prea mult chiar și sub foc susținut. Armele anti-blindate sunt inegale: unele distrug tancurile în câteva lovituri, altele par să nu facă aproape nimic. Știind istoria seriei, mă aștept ca aceste inconsistențe să fie ajustate la lansare, dar pentru un beta, impactul lor asupra gameplay-ului este vizibil.
Un alt aspect pe care trebuie să-l menționez este prezența scursorilor umane care sunt cheaterii. În doar câteva ore de joc am întâlnit deja cazuri clare de aimbot și wallhack, ceea ce afectează serios experiența de joc a jucătorilor fair. Lipsa unor sisteme eficiente anti-cheat în beta este explicabilă până la un punct, dar atunci toată aventura cu necesitatea activării secure boot și TPM pentru a putea rula jocul, e implementată degeaba.
Cu toate acestea, potențialul este uriaș. BF6 mi-a oferit exact ceea ce am îndrăgit la BF3 și BF4: hărți uriașe, lupte în care infanteria și vehiculele se completează reciproc, distrugeri care schimbă tactica și terenul și momente care îți rămân în minte. Pentru mine, acest beta este cea mai bună combinație dintre rafinamentul și atmosfera lui BF3 și spectacolul și libertatea lui BF4, împachetate într-un format modern.
Are nevoie de ajustări, TTK ar trebui echilibrat, anti-cheat-ul întărit, ajustat balancing-ul armelor, iar bug-urile grafice eliminate, dar dacă DICE reușește asta, cred cu tărie că BF6 poate să fie pentru noua generație ceea ce a fost BF3 și BF4 pentru noi acum mai bine de un deceniu.
Iar faptul că, după atâția ani, un Battlefield reușește să-mi dea din nou acea senzație pe care am avut-o când am văzut pentru prima dată Caspian Border sau am dărâmat zgârie-norul din Shanghai… asta, pentru mine, e deja o victorie.
