Lost Records: Bloom & Rage (Tape1) – Review

...sau cum sună anii ’90 șă își ceară moștenirea înapoi

by Tudor Sprînceană

Recunosc că într-o mare de jucători profesioniști care pun accent întotdeauna pe statistici, mana și alți indicatori ai experienței de joc, m-am simțit inferior, pur și simplu pentru că am fost și o să rămân întotdeauna adeptul poveștii înainte de orice. Pornind de la vechiul Syberia și poate și înainte de acesta, pentru mine povestea a fost de fapt portalul dintre cele două lumi în care existam: realitatea și universul îndepărtat asumat de titlul de joc ales.

Și pentru că vorbeam de sentimente, realități și universul paralel, am fost întotdeauna fascinat de anii ’90. Poate că la noi în România nu mulți se gândesc la acei ani de bâjbâială, dar pentru mine, născut în ’93, finalul de secol XX rămâne edificator.

Astfel, vă pot mărturisi că am găsit în cel mai nou titlu al francezilor de la Don’t Nod un mix perfect între poveste, the 90s și acel „vibe eerie” pe care acești ani l-au purtat oriunde pe planeta noastră. Jocul se numește Lost Records: Bloom & Rage și dincolo de povestea interesantă cu elemente supranaturale, ar putea fi considerat cu ușurință o odă adusă ultimilor ani înainte de intrarea în secolul XXI.

Atunci când te uită Dumnezeu la calculator…

O poveste cât o mie de cuvinte sau 1000HP

Fără a exagera cu prea multe „spoilere” trebuie să vă spun că jocul are loc în două planuri, unul actual (2022) și altul trecut (1995). Trecerile între cele două sunt adesea bruște, dar fac întotdeauna obiectul poveștii unei găști de fete „ciudate” care găsesc susținerea reciprocă de care au nevoie în formula dată de grup.

Jocul pornește cu protagonista, Swann Holloway, aflată într-o parcare a unui mic orășel american, luând parte la o întrevedere misterioasă cu o fostă prietenă, pe numele ei Autumn. Cea din urmă aduce cu ea o cutie misterioasă adresată trupei Bloom & Rage, trupă despre care aflăm că avea patru reprezentante: Swann, Autumn, Kat și Nora.

Povestea este mai curând o introspecție asupra celor întâmplate în 1995 și a faptului că deși prietene, fetele noastre nu mai păstrează legătura în cele din urmă. Aici va fi treaba voastră să aflați cum și de ce s-a ajuns la situația asta, ca să nu mai spun că despre cutie cel mai probabil veți afla ce conține pe 15 aprilie, atunci când vom primi și Tape2, a doua jumătate de poveste ce va închide ciclul narativ.

Cam așa a început frenezia YouTube.

Cunoaștem deja că echipa Don’t Nod știe să creeze o atmosferă desăvârșită

Chiar dacă nu e horror și nici thriller, jocul reușește să îmbine perfect diferitele componente structurale, temporale și geografice pentru a crea un cadru ciudat de interesant, care te va ține cu sufletul la gură și nici măcar tu nu vei ști de ce, până la sfârșit de episod.

Nu este ceva necunoscut faptul că francezii și canadienii de la Don’t Nod sunt autorii din spatele primelor două titluri din seria Life is Strange. Tot la ei în curte au luat naștere Twin Mirror și Tell Me Why. Jocurile acestora sunt relatări narative ce se axează pe expunerea unor teme, adesea multiple, actuale ale societății noastre.

Din perspectiva mea, jocul împrumută câte ceva, la nivel de atmosferă, din seria celebră pe Netflix, Stranger Things. Chiar și anumite linii melodice par similare, însă nu îndeajuns încât să cataloghez produsul finit ca o copie.

De exemplu, o discuție și o alegere pe care o vei avea la îndemână va fi dacă merită să te înhami la o poveste amoroasă cu una din coechipierele găștii din care faci parte. Dacă țineți minte că vorbeam de o gașcă de fete, atunci este ușor de dedus că un subiect secundar poveștii este și comunitatea LGBTIQA+, dar nu singurul.

Sunt incluse discuții și despre marginalizarea în societate precum și fenomenul de „bullying” și în general subiecte cu care ne întâlnim sau ne-am întâlnit în viața noastră. Da, inclusiv COVID-19 este prezent într-o formă sau alta în joc. Oh, the horror! Oh, the memories!

E atââââttttt de rozzzzz!

Partea tehnică e bine pusă la punct și nu include doar grafică

Deși grafica nu lasa deloc de dorit, iar jocul prezintă în chip cât mai real întreaga acțiune, pentru mine ceea ce a fost cu adevărat revoluționar a reprezentat introducerea perspectivei filmate în joc. Protagonista, Swann, este o împătimită a cinematografiei și își dorește să se comporte cât mai mult ca un regizor. Ea se folosește de o cameră pentru înregistrat primită cadou de la tatăl ei.

În opinia mea, posibilitatea de a documenta cu ajutorul acestei camere, a contribuit la mai buna definire a perspectivei de care vă povesteam puțin mai sus. Unde mai adaugi că înregistrările reproduc cu fidelitate limitările camerelor din anii ’90? Acest element filmografic al jocului rămâne pentru mine un principal factor în imersiunea jucătorului și aș îndrăzni să spun că egalează rolul graficii în acest produs, cu siguranță.

Chiar și așa, se pretează să discutăm și despre cerințele de sistem ale jocului, care la minim nu sunt deloc de speriat. Veți avea nevoie de cel puțin un I7-2700K, 8GB RAM, și un GPU cu suport pentru DirectX12, cum este cazul plăcii NVIDIA GeForce GTX1050. Desigur, orice echivalent compatibil va funcționa fără probleme.

Sistemul de operare minim acceptat este Windows 10. Pentru cei ce vor totul la maxim este nevoie de ceva mai multa putere. Chiar și aici, nu sunt cerințe extraordinar de dureroase. Vorbim despre necesitatea unui i5-11400, 16GB RAM și RTX3080 sau la fel ca în cazul cerințelor minime, un echivalent capabil.

Pentru cei mai comozi, eu inclus, jocul este disponibil și pe PlayStation 5 și Xbox Series X/S. De asemenea, merită menționat că jocul a primit și eticheta Steam Verified pentru Steam Deck.

Cu siguranță fetele citesc articolul nostru în acestă poză.

Așteptăm a doua casetă pentru a putea spune cu ușurință „That’s all folks!”

Eu unul am fost cucerit de acest joc de la prima sa casetă. Acum mă perpelesc la gândul că vreau să aflu cât mai repede unde și cum se îndreaptă povestea lui Swann și a prietenlor sale. Caseta a doua, sau Tape 2 va deveni disponibilă pe 15 aprilie 2025, așa că dacă nu v-ați hotărât ce vreți de Paște, v-am dat eu o idee.

Jocul este mai degrabă un film artistic adaptat cerințelor secolului XXI, în care audiența se poate exprima cu privire la ce răspunsuri oferă personajul și cum își dezvoltă pe baza acestor alegeri relația cu personajele din jurul său. Pentru mine, Lost Records: Bloom & Rage (Tape 1) reprezintă până în acest moment narațiunea cu cel mai mult farmec într-un joc jucat în ultimii mei ani de gaming. Dacă sunteți interesați de misterul ce se ascunde în spatele acestei găști de puștoaice, vă încurajez să încercați această experiență inedită. Nu cred că aveți ce regreta!

Related Posts

Leave a Comment