„Tovarăși și tovarășe! Ostași ai glorioasei Armate Roșii! Muncitori ai pământului rus! Ascultați strigătul pământului nostru strămoșesc: Maica Rusia nu crede în lacrimi, ea cere sânge pentru sânge! Nu există milă pentru cei care ne-au pângărit căminele și ne-au masacrat familiile. Fiecare pas pe care îl faceți spre Apus este un pas spre dreptate. Fiecare oțel călit în uzinele noastre din Urali este un pumn dat în fața invadatorului! Niciun pas înapoi!
Tovarăși, datoria nu se scrie cu cerneală, ci cu sângele celor care au căzut înaintea noastră. Чувство долга înseamnă să nu privești spre casă până când cizma ta nu va călca peste trupurile inamicilor. Nu întreba ce poate face țara pentru tine; întreabă-te dacă ești demn de sacrificiul tatălui tău. Pentru fiecare palmă de pământ rus, pentru fiecare lacrimă a mamelor noastre – datoria ta este să distrugi inamicul!”
Cred că mă apropii cu acest text fictiv de intro-ul unui eventual Call of Duty dezvoltat de ruși sub înaltul patronaj al Dumei de Stat. Ei, da, recent, cazul Call of Duty a fost discutat în parlamentul rus. A fost solicitată chiar o anchetă privind licența Call of Duty, acuzată de rusofobie. Iar guvernul rus simte că a sosit momentul să scoată din mâneca principalul atu al rușilor în lumea modernă: propaganda! Acest mecanism extrem de complex care a evoluat de la ideologia revoluționară la un patriotism bazat pe simboluri imuabile. Ori, exact de asta are acum nevoie Rusia în situația în care producțiile americane ne oferă legiuni de antagoniști din fostul bloc sovietic.
Ideea i-a încolțit unui anume Mikhail Delyagin, un reprezentant în Duma de Stat și o figură importantă în peisajul contemporan al propagandei și economiei politice ruse, fiind adesea descris ca un ideolog al taberei „durilor”, pentru că promovează un mix de naționalism economic și un criticism acerb la adresa Occidentului. El susține frecvent ideea că Rusia se află într-un „război hibrid” permanent și că economia trebuie mobilizată total, similar modelului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apelul său a reverberat într-o asemenea măsură, încât Ministerul Dezvoltării Digitale din Rusia nu numai că a aprobat proiectul, dar este, de asemenea, pregătit să contribuie cu 10 miliarde de ruble (aproximativ 110 milioane de euro) la finanțarea acestuia prin intermediul Institutului de Dezvoltare a Internetului. „Dacă IRI primește o cerere de finanțare pentru dezvoltarea unui joc pe o temă corespunzătoare celei indicate în scrisoarea dumneavoastră, aceasta va fi revizuită conform procedurii stabilite în cadrul mecanismelor concurențiale actuale.”
Mai vechii Alexei Ivanovich Voronin, Comisarul Letlev, Sergentul Pavlov (nu el a avut cățeaua) sau mai recenții Viktor Reznov sau Dimitri Petrenko pot obține azi gloria pe teren propriu, mai ales că Rusia are o istorie cu jocuri patriotice care vizează, așa cum a spus însuși Vladimir Putin, „insuflarea de valori” în populație. În ceea ce privește acest proiect, există cu siguranță și dorința de a exercita o anumită putere soft îndreptată către un public internațional, unul față de care Rusia are de multă vreme plantată o imagine negativă. Cunoaștem prea bine că pentru guvernul rus, scopul său în Europa și SUA nu este neapărat ca oamenii să „iubească” Rusia, ci să nu mai aibă încredere în propriile instituții. Narativele rusești sădesc discordia pentru a submina Uniunea Europeană și NATO, iar bugetul rus pentru 2026 prevede o creștere cu 54% a fondurilor pentru media de stat, semnalând o trecere de la succese militare la o ofensivă informațională agresivă pentru a eroda sprijinul pentru Ucraina. În esență, Rusia folosește dezinformarea ca pe un „ecosistem” strategic pentru a crea o iluzie a credibilității pentru propriile sale narative, indiferent cât de departe sunt de adevărul factual. În fine, guvernul rus consideră acest joc un proiect „important din punct de vedere strategic”, dar rămâne de văzut dacă și care studio rusesc poate atinge cu adevărat nivelul tehnic și gameplay-ul unui adevărat Call of Duty.
