Serious Sam zicea, in anul de grație 2005, că nu există joc video fără măcar un nivel prin vreo canalizare. Discutabil, dar categoric, chiar și unele dintre cele mai mari jocuri video au avut o obsesie ciudată pentru nivelurile de canalizare, subterane și metrou, și nici nu mai are rost să dau exemple, că sunt gârlă. Acesta a fost și cazul, sau să-i spun, laitmotivul, în jocurile anterioare din seria Metro: Metro 2033 și Metro: Last Light, unde era musai să te târăști prin tunelurie înghesuite, murdare, sinistre și periculoase care șerpuiau prin vechiul metrou din Moscova. Cu Metro Exodus, lucrurile s-au deschis, la propriu, pentru orice aventurier care este dornic să-și întindă picioarele și să exploreze lumea din afara metroului puternic mirositor a mucegai și praf de pușcă. Federația Rusă post-apocaliptică oferă o priveliște numai bună de clătit ochii mijiți de la atâta semi-obscuritate, iar Metro Exodus valorifică spațiile largi în scopul de a țese o narațiune plină de intrigi și o aventură/gameplay ce pune accent pe o abordare mai stealthy.
Acțiunea din Metro Exodus se desfășoară la doi ani după povestea din Metro: Last Light, și începe cu un cutscene, unul chiar foarte lung, de fapt, care detaliază minuțios istoria francizei Metro până în prezent, servind ca o introducere perfectă pentru cei care intră în Metro Exodus fără să fi jucat Metro 2033 sau Last Light (sunt într-adevăr jocuri foarte bune, dar nu e obligatoriu să le fi jucat pentru a te bucura de Metro Exodus). Apoi intri în jocul propriu-zis, care te pune în bocancii lui Artyom, un junior în vârstă de 23 de ani, un Ranger al Ordinului SPARTA, care a avut ca scop, explorarea lumii exterioarea și evadarea din metrou. Deși cea mai mare parte a umanității este constrânsă să trăiască în subteran, Artyom crede cu tărie că există și alte pajiști mai verzi dincolo de tunelurile de metrou din Moscova și intenționează să le găsească. După ce detectează o transmisiune radio misterioasă, Artyom purcede să o localizeze, ceea ce duce la un set de evenimente care scot la lumină minciunile și mușamalizările din spatele propagandei trâmbițate chiar de facțiunea din care el face parte.
Liderul facțiunii Ranger, colonelul Miller, admite nu doar că majoritatea lumii s-a recuperat după războiul nuclear, dar și că Rusia poate să fie singura țară care nu s-a îmbunătățit. El, împreună cu majoritatea comandamentului rus, sunt îngrijorați că războiul dintre Rusia și NATO este încă în desfășurare și, odată ieșiți la suprafață și arătând că sunt încă în viață, i-ar expune unui risc semnificativ de a avea un alt atac nuclear. Miller se teme că suprafața Rusiei este ocupată de forțele NATO și că există o singură speranță de a se salva; trebuie să călătorească în Munții Urali, unde se crede că aici s-au refugiat comandanții ruși când au căzut bombele.
Așadar, după ce s-a împăcat cu ideea că grupul în care credea că poate avea încredere, a ținut sub lacăt secrete cruciale pentru ei și implicit, pentru populația metroului, Artyom, soția sa Anna, colonelul Miller (tatăl Annei) și diverși pedestrași și personaje mai mici, își iau tălpășița și pornesc spre suprafață. Nu trece mult timp și aceștia își însușesc propriul tren, numindu-l Aurora și pleacă într-o aventură prin decorul rusesc, prin ruinele deșertului care a fost odată Marea Caspică, prin tundrele înghețate, peste Volga, și prin multe alte părți ale Rusiei. Este o călătorie anevoioasă, ce are loc pe parcursul unui an, pe care o simți cu adevărat, pe măsură ce se schimbă anotimpurile și în felul în care evoluează Aurora și echipajul său – mai mult sau mai puțin, ca o familie.
După ce ai părăsit tunelurile, te vei confrunta cu o lume largă de explorat, în stil semi open world. Odată ce ai primit o misiune, poți experimenta secțiunea de sandbox în toată splendoarea ei post apocaliptică. Metro Exodus nu merge pe traseul complet al lumii deschise; în schimb, este construit în hub-uri mari, similare jocurilor STALKER. Vei intra într-o zonă, unde ți se va oferi linia principală de obiective de îndeplinit, precum și misiunile secundare și zonele de explorat după bunul plac. Este o adevărată încântare a retinei să ieși în sfârșit din subteran și să vezi ce mișună în lume, dar nu toată lumea este prietenoasă(cu atât mai puțin mutanții) și nu poți garanta întotdeauna că vei dori să fie și Artyom un pacifist. Acea alegere depinde de tine. De multe ori ești oarecum condiționat să optezi pentru o abordare stealth sau pentru eliminări non-letale, având în vedere că Artyom are un inventar limitat cu loc doar pentru trei arme la începutul jocului. Dacă alegi varianta Rambo, fii sigur că vei rămâne rapid fără muniții și tot ce poți face mai apoi, este să rămâi pitit în umbre și să încerci să nu faci zgomot. Aceast aspect este unul dintre cele mai mari provocări ale Metro Exodus și unul de care unii jucători ar putea să nu fie tocmai îndrăgostiți, dar evocă al naibii de bine feelingul de survival. Cu toate acestea, nu toată lumea din Metro Exodus va dori să te ucidă imediat, așa că ar trebui să oferi aceeași curtoazie ori de câte ori este posibil, fiindcă îți va face viața mai ușoară pe termen lung, mai ales că vei fi de obicei depășit numeric.
Stealth-ul este extrem de important, după cum spuneam, așa că indiferent unde te duci, va trebui să fii atent la fiecare zgomot și mișcare pe care o faci, chiar și folosirea lanternei este ceva ce trebuie să ții cont, fiidcă te poate da de gol. Înafara de combat, te vei confrunta cu diverse decizii care îți pot afecta semnificativ timpul petrecut în joc și, mulțumită unui sistem de moralitate bine închegat, ai cel puțin o idee despre cum va fi perceput comportamentul tău. Am vrut să văd cât de mult contează alegerile mele, așa că am decis să reiau unul dintre niveluri și să acționez total diferit față de primul playthrough. Acolo unde încercasem anterior să reduc la minim vărsarea de sânge, am devenit absolut nemilos. La sfârșitul acestui episod, m-am trezit cu un membru al echipajului lipsă din tren. Ceea ce înainte era o grămadă de soldați care se cinsteau cu vodkă și jubilau, spunând povești amuzante despre misiunile lor s-a transformat într-un fel de petrecere de rămas bun, într-o atmosferă sumbră și apăsătoare. Dacă ești pacifist și optezi pentru o cantitate mai mică de violență atunci când ai de-a face cu inamici și facțiuni rivale, vei descoperi că unii oameni sunt pur și simplu mai ușor de tratat. Uneori, ai nevoie de cooperarea unor NPC-uri și te vei bucura când o vor face, ca rezultat al acțiunilor tale.
Explorarea este la fel de vitală ca și în jocurile anterioare, de fapt, poate chiar mai vitală. S-ar putea crede că eliminarea economiei de tip glonț-monedă ar însemna mai puține alergări de ici-colo în căutarea de bunuri și resurse, dar nu e deloc așa. Eu unul m-am distrat din plin să scormonesc peste tot unde se putea pentru a-mi însuși piese de armament, accesorii, materiale, substanțe chimice și alte provizii valoroase. Un aspect bine implementat în Metro Exodus este nivelul absolut de personalizare. Este foarte bine venită și utilă pentru orice situație cu care te confrunți, posibilitatea de a-ți da jos rucsacul și de a schimba atașamentele pentru arme pe loc, asta cu condiția să le ai, desigur. Poți crește limita de muniție pe care o cari, găsind unul dintre numeroasele upgrade-uri împrăștiate prin lume. De exemplu, am găsit o busolă, un accesoriu de extra muniție pentru vesta antiglonț și întăriri suplimentare pentru masca de gaze. Este greu de spus ce echipament este transferat la nivelurile ulterioare, deoarece masca mea de gaz și-a păstrat îmbunătățirile, dar nu același lucru se poate spune despre vesta mea cu muniție. Unde s-a dus? Nu am nicio idee, și acesta este unul dintre minusurile ale acestui nou sistem. În ciuda acestui defect, prefer cu mult capacitatea de a-mi schimba atașamentele din mers, pe loc, spre deosebire de vzitarea unui comerciant, ca în din jocurile anterioare. În mod ciudat, există o lipsă a opțiunii de a schimba cadența de tragere. Sunt chițibușar la chestii ce țin de armament și m-am așteptat să-mi pot transforma Kalash-ul într-o pușcă semi-automată, dar pur și simplu nu mi s-a oferit opțiunea; în fond, utilizarea focului semi-automat este crucială pentru situațiile în care ai dori să economisești muniția, iar absența acestuia este enervantă și nejustificată.
O altă schimbare majoră este Aurora. Trenul tău este practic un personaj în sine. Se schimbă și crește în timp, servind aceeași funcție ca stațiile de metrou din jocurile precedente. Nu poți accesa întotdeauna această oază de liniște și siguranță, așa că nu te baza că va fi întotdeauna la cheremul tău. Tot aici, vei putea să-ți accesezi și sa îți manageriezi inventarul, să îți modifici armamentul din dotare, iar în caz contrar, va trebui să te oprești la diferitele bancuri de lucru presărate prin fiecare nivel.
Metro Exodus reușește să te facă să te simți ca și cum ai fi una dintre ultimele ființe umane din lume care a pornit în epopeea căutării semenilor săi și există un soi de sentiment de presiune în timp ce cauți să-ți duci la bun sfârșit căutarea. Nu știi niciodată ce te așteaptă după colț, iar asta e de așteptat, venind din partea unui scenariu plasat în Rusia post-apocaliptică. De la priveliștile contrastante, de la deșert până la verdeață luxuriantă, te vei întreba pe tot parcursul jocului dacă lumea a purtat într-adevăr război nuclear sau nu. Grafica și efectele de iluminare sunt de top, iar jocul este bine optimizat, cu puține loading screens, asta ca cireașă de pe tort. Există o mulțime de alte jocuri care aspiră să imite sentimentul de a merge într-o lume necunoscută, dar Metro Exodus excelează cu adevărat la asta. Cu voice acting și dialog de înaltă calitate, este capabil să țeasă o lume credibilă în care doriți să petreceți timp. Metro Exodus este o evoluție fantastică pentru serie și una care, cred și sper să seteze nivelul de calitate al viitoarelor jocuri din franciză. Dacă Fallout a început să-și piardă strălucirea în ultimii câțiva ani, Metro este aici să intervină și să preia conducerea, conducând jucătorii într-o direcție mult mai ambițioasă. Must play fără doar și poate. Chiar și după toți acești ani.
