Aș minți dacă aș spune că sunt un împătimit al genului roguelike, motiv pentru care nici nu am acordat o atenție deosebită lui Mullet MadJack când, aproximativ cu un an în urmă era anunțat de către developerul brazilian Hammer95 Studios… un alt roguelikeîntr-un ocean de roguelike-uri, mă gândeam eu în ignoranța mea. Și uite că trece anul, și Mullet MadJack îmi apare aleator în minte în timp ce dracu’ știe ce făceam, probabil căutam hentai anime, și mă decid să-i dau o încercare, varianta de retail fiind deja lansată pe Steam. Și chiar mă bucur că am făcut-o. Ca să te bucuri de jocul ăsta, nu trebuie să fii un otaku izolat social, dar dacă ți se umple kokoro de senzații kawaii când te gândești la anime-uri precum Akira sau Ghost in the Shell, dacă genul de muzică syntwave îți trezește nostalgia anilor 80, dacă universul distopic precum cel din Bladerunner îți surâde și ți se pare superior realității curente, atunci oprește-te aici, nu-ți mai pierde vremea cu review-ul ăsta, du-te direct pe pagina de Steam a jocului, apasă butonul Add to cart și mulțumește-mi mai târziu. O să aștept.
Dopamina este un neurotransmițător extrem de important, fără de care omul ar lua-o pe arătură, dar în lumea lui Mullet MadJack, aceasta te ține sau nu în viață, dar mai multe detalii ulterior. Intri în pielea unui mercernar-gamer(dacă putem să-i spunem așa, jocul îi numește moderatori), un soi de amalgam al tuturor protagoniștilor cool din clasicii genului FPS, care își face veacul în viitorul nu prea îndepărtat, într-o lume digitalizată, condusă de androizi corporatiști care țin omenirea sub jug, iar scopul tău este de a salva o prințesă, care nu e altceva decât o influenceriță streamer răpită de roboții malefici. Dar fii pe pace, eforturile tale sunt televizate și distribuite consumatorilor în timp real, iar la sfârșit, pe lângă faptul că salvezi fata, mai pleci acasă și cu o pereche de bocanci. Da, totul e în contract.
Ziceam adineaori de dopamină și cum aceasta te ține în viață, ei bine, dacă nu căsăpești inamici, nu aduni suficientă dopamină de la telespectatori, aceștia se vor plictisi și tu vei crăpa. Nu ai o bară de viață, ci ai la dispoziție 10 secunde pentru a traversa fiecare nivel, iar orice acțiune cool pe care o faci, îți aduce timp bonus. Dacă iei damage, pierzi din secunde. Simplu, nu? Ei bine, ritmul acțiunii e atât de rapid, încât te simți ca un iepuraș pe baterii și ah da, ai muniție infinită și mulți mulți roboți de ciuruit. Sau de pălit cu tibia, căci băiatul nostru se pricepe de minune să tragă câte un yoko tobi geri de toată frumusețea. Totul se petrece într-o megaclădire, în vârful căreia se află streamerița ostatică. Încă din primele minute de joc ești asaltat de o sumedenie de informații, și din partea gameplay-ului frenetic, și din partea stilului artistic cyberpunk anime crossover, layout-ul meniului de joc, toate pot fi copleșitoare, dar în cele din urmă, nu durează mult și te poți ajusta acestui tempo.
Cinematica de la începutul jocului îți prezintă mare parte din atmosfera în care te vei afunda pentru următoarele circa 3 ore, căci nivelurile sunt scurte, adeseori le poți termina într-un minut, dar atenție, fiind un roguelike, dacă ai crăpat, trebuie să o iei de la capăt. Așteaptă-te să mori mult în acest ritm frenetic de gamplay, dar mare lucru nu pierzi, cel mult câteva minute, la cât de scurte sunt nivelurile. Doar după ce ai completat 10 niveluri, ești în siguranță și avansezi către următorul calup de 10, iar la sfârșitul fiecărui nivel ai de ales dintre 3 opțiuni de upgrade, fie armament mai șmecher, proiectile care penetrează mai mulți inamici, damage mărit după reload, ați prins ideea.
Nivelurile generate aleator, cresc posibilitatea de rejucabilitate, nu știi niciodată ce te așteaptă după următoarea ușă sau următorul coridor, poți, și vei întâlni pante pe care aluneci și împroști simultan cu plumbi, guri de aerisire prin care te târăști, gropi cu lavă, capcane laser numa’ bune de azvârlit cu inamici în ele, practic pe oriunde ai lua-o, întâlnești ustensile de pogorât osândă asupra celor ce îți stau în cale. Am zis de tonomatele de băuturi răcoritoare? Le vei întâlni în fiecare nivel și astea au rolul să îți mai dea niște secunde în plus, după ce ai băut conținutul dozei și apoi ai aruncat-o în căpățâna primului robot care ți-a trecut calea. Creativ.
Inițial am crezut că puzderia de niveluri scurte în succesiune rapidă și repetitivă, va fi în cele din urmă în detrimentul jocului, dar uite că producătorul e conștient de treaba asta și introduce la intervale precise mecanici de joc mai tradiționale, de pildă o secțiune binevenită și relaxantă de eliminat inamici cu pușca cu lunetă. Din fericire, există câteva situații în care limita de timp este abolită și poți explora mediul înconjurător fără să-ți sufle timpul în ceafă, și vei ajunge să îți dorești să vină secțiunea aia odată, pentru că jocul mustește de elementele retrofuture, anime ova, Neo Tokyo, etc, pe care le-am amintit în deschiderea articolului, și vei vrea să te oprești si să apuci să vezi tot ce are de oferit la acest capitol. În aceeași manieră mai conservativă se desfășoară și luptele cu boșii, care pot fi tipice, de genul, împușcă-l până cade lat, sau mai elaborate, precum un duel cu bolizi ca-n Carmageddon, sau preferatul meu, o luptă turn based strategy(demnă de un JRPG cu pedigree)cu un războinic robot samurai care îți oferă o katana pentru un duel onorabil.
De departe, părticica mea favorită din joc este o opțiune din meniul principal, care te lasă să faci un unboxing virtual al versiunii fizice(imaginate de către producător) a jocului. Apeși câteva taste și ai în față cutia jocului, tipică anilor 90, oversized, big box, cu artwork și manual, și bineînțeles cu discul. Ah, și mai e tot aici, un secret anti piraterie foarte drăguț. Nu fac spoilers, dar se vede de la o poștă cât drag și pasiune a investit producătorul în creația lor(e primul lor joc, apropos).
Aidoma, grafica este cea care va atrage privirea oricui se încumetă să arunce un ochi peste acest joc, totul este desenat de mână, simplist, fără exagerări nelalocul lor, culorile au saturație ridicată, totul se scaldă într-o lumină de neon fluorescent în acest univers futurist distopic, iar dacă ai crescut cu anime-urile anilor 80 știi exact despre ce vorbesc. Apropos de animeuri, dacă echipa ar fi avut în componență măcar un artist japonez de manga, aspectul și senzația că joci un anime autentic ar fi fost la cote ridicate. Chiar și așa nu putem decât să aducem cuvinte de laudă acestei echipe de oameni dinafara spațiului nipon, care au reușit un stil artistic atât de apropiat genului sursă pe care l-au avut ca inspirație.
În încheiere(nu o voi numi concluzie, pe asta o trageți singuri fiecare), Mullet MadJack vine ca o infuzie de limfă proaspătă atât în genul roguelike, cât și în sfera indie, și îndeosebi în curentul cyberpunk cu influențe anime. Povestea aparent ușoară și banală, adresează defapt pericolele ce ne pasc pe toți în era digitalizării și AI-ului, dependența de social media și nu în ultimul rând maschează un mare deget mijlociu arătat înspre corporațiile fără suflet, conduse de profituri și lăcomie. Jucați-l, fraților, că merită!
