Dacă ieri vă anunța Vlad moartea lui Prince of Persia, moroșenii de la Cimitirul Vesel s-au mișcat repede și azi avem deja epitaful Prințului dimpreună cu tradiționala cruce à la Săpânța. Cu regret, aș putea spune chiar că pe Prince of Persia nu l-a mai prins pensia, ceea ce îmi stoarce o lacrimă la amintirea unui nick drag mie, pe care l-am folosit pe vremuri în revistă: Prince of Pensia. Mai jos, puteți citi atât epitaful cât și o plânsoare tradițională pe care m-am ostenit să o aduc tribut Prințului persan.
„Aci stă Prințu-n popas
Că o umblat tătă viața ceas
Pă ziduri, turnuri și palate
Cu timpu-n brâu tăt pă jumate
Nu-i mort, numa’ s-o hodinit
Că rewind-ul l-o trudit.”
„Dă-te-n brazdă de nisip!”
Aici zace-on prinț străin,
Ce-o băut paharu-plin,
Nu dă horincă de-a noastră,
Ci dă soartă cam albastră.
Prințu dă s-ar deştepta,
În vârvu Şetrii-ar urca,
Di pă munte s-ar uita,
Jos în munte ş-ar vedea,
Azadul cum șade-așe.
Ai, hai, că doară Prințu n-o muritu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu,
Numo-n pic s-o hodinitu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu.
Tătă zîua prin palate,
Sărea garduri pă la spate,
Să credea om cu mult bir,
Că-l păcălea pă Vezir!
Avea pumnal cu nisip,
Să se schimbe-n altu’ chip,
Dădea timpu’ înapoi,
Și nu cadă la nevoi.
Ai, hai, că doară Prințu n-o muritu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu,
Numo-n pic s-o hodinitu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu.
Mândra Farah, bat-o vina,
Ea-i cerea inel dă aur,
El să lupta co-n balaur,
Și-i striga lui dă pă prispă:
«Adu-mi, prințule, nisipă,
Să mă fac mai tinerică,
Să nu îmbătrânesc în pripă!”
Îîîi, îîîiuuu, îîîiuuu,
Farah, mândră floare,
M-ai lăsat cu gura-n soare,
Tu cu aur, io cu moarte,
Să ne scrie-n mândra carte!
Îîîi, îîîiuu.
Dar odată, pă-nserat,
Nisipu’ s-o terminat,
Și prințu’ s-o cam gătat!
Măi, Vezir, dușman hapsân,
Mi-ai băgat cuțitu-n sân,
Dar de aici, de sub pământ,
Tăt îți dau un brânci în vânt!
Ai, hai, că doară Prințu n-o muritu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu,
Numo-n pic s-o hodinitu’
Hâi-hâinu, hâi-hâinu.
