Când Resident Evil 4 a apărut inițial în 2005, a fost un titlu revoluționar care a redefinit nu doar franciza Resident Evil, ci și genul de acțiune third-person. I-am făcut o analiză cvasi-exhaustivă cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la apariție, și mărturisesc că voi continua să joc acest joc până dau în Alzheimer… după care îl reiau de la zero, ca nou. În anul de grație 2023, Capcom s-a întors în sat, realizând un remake care respectă materialul sursă și este, în același timp, suficient de sigur pe sine pentru a-și croi propria identitate. Resident Evil 4 Remake este mai mult decât o îmbunătățire grafică, este o reinterpretare completă care îmbină cu măiestrie nostalgia cu conceptele moderne de design, oferind o experiență ce pare atât familiară, cât și proaspătă. Rezultatul? Unul dintre cele mai bune jocuri survival horror create vreodată… din nou.
Capcom a avut un succes remarcabil cu remake-urile moderne Resident Evil 2 și Resident Evil 3. Resident Evil 4 Remake continuă acest trend, dar la o scară mult mai ambițioasă. Echipa condusă de Yasuhiro Anpo a lucrat cu atenție pentru a oferi fanilor a doua încarnare a clasicului semnat de Shinji Mikami, prin prisma tuturor lecțiilor învățate din remake-urile precedente. Momentele cheie din poveste au fost extinse sau modificate, unele secvențe de gameplay au fost complet reimaginate, iar tonul a fost ajustat pentru a se alinia mai bine la așteptările actuale ale genului horror. Cu toate acestea, din fericire, sufletul clasicului din 2005 rămâne intact. De la începutul din satul spaniol rural până la bătălia finală cu Osmund Saddler, jocul atinge un echilibru aproape perfect între omagiul adus originilor sale și surprizele noi introduse pentru a ține veteranii în priză.
Deși povestea de bază rămâne aceeași, cu Leon fiind trimis să o salveze pe fiica președintelui SUA, Ashley Graham, din mâinile unui cult misterios din Spania rurală, remake-ul aduce îmbunătățiri semnificative în tot ce ține de narațiune.
Viziunea creativă din spatele proiectului este evidentă încă din primele momente ale acestei noi aventuri, care începe cu un Leon încă bântuit de evenimentele din Raccoon City, de cei care au pierit acolo și de traumele pe care le-a suferit. În ciuda încrederii sale în propriile abilități, grație activităților în slujba forțelor speciale, și a cinismului său deloc ascuns, protagonistul are o înfățișare mai ternă și mai sumbră decât băiatul rozaliu milițian cu caș la gură care a ajuns în orașul din Midwest-ul American cu șase ani mai devreme și arată că nu a depășit niciodată coșmarul pe care l-a trăit în secția de poliție.
Dintre toate personajele, Ashley primește poate cea mai binevenită transformare: nu mai este o prințesă influenkeriță neajutorată, cu aere de divă isterică, ci o parteneră capabilă și plăcută. Interacțiunile ei cu Leon sunt mai autentice, iar gameplay-ul alături de ea este mai bine gândit, datorită AI-ului îmbunătățit și comenzilor contextuale. Luis are un trecut mai dezvoltat și beneficiază de mai mult timp pe ecran, ceea ce face soarta lui mai emoționantă. Ada rămâne în continuare misterioasă, dar este prezentată cu mai multă autonomie, iar scenele ei construiesc legături cu universul mai larg Resident Evil.
Fără să fac spoilere(dacă mai e cazul), echipa lui Yasuhiro Anpo a modificat dialogurile dintre personaje într-un mod mai mult sau mai puțin semnificativ, au refăcut total mai multe scene pentru a le face mai credibile și au oferit nuanțe suplimentare personajelor secundare, uneori până la punctul de a le rescrie radical background-ul. În călătoria sa, Leon întâlnește elita cultului Illuminados, care a avut parte de același tratament de modernizare, așa că îi vei vedea într-un număr semnificativ de cutscenes reimaginate.
În plus, dacă ai obiceiul să cotrobăi prin toate cotloanele jocului, inevitabil vei găsi secrete și documente care extind lore-ul și îți permit să descoperi secretele sectei, căreia Anpo-san și echipa sa le-a acordat o importanță mai mare. Să fim clari dintr-un aspect: dacă ești fan Resident Evil 4, vei găsi o poveste ușor de recunoscut, însă mai solidă și mai credibilă, cu același ton intenționat de clișeu de film de serie B și unele exagerări, dar capabilă să implice mai mult jucătorul cu un story-telling ambiental de zile mari.
În 2005, fiecare zonă din joc a fost bazată pe o temă specifică, motiv pentru care creatorii le-au reconstituit cu un accent pe anumite elemente, transformând de pildă, camere nesemnificative în mărturii ale ororilor comise de Los Iluminados. În perindările lui Leon prin această aventură pătată de sânge, am avut impresia că echipa a disecat fiecare scenariu din original, astfel încât să mențină caracteristicile cele mai memorabile și, în același timp, să le modifice sau să le elimine pe cele care s-au dovedit a fi mai susceptibile la trecerea timpului.
De exemplu, castelul lui Salazar a avut parte de modificări considerabile, acesta fiind reimaginat într-un stil mai realist și mai sumbru. Detaliile arhitecturale sunt mai credibile, iar atmosfera transmite tensiune și groază, nu spectacol exagerat. Puzzle-urile și zonele-cheie au fost refăcute, iar unele secvențele, precum cea cu statuia uriașă, au fost eliminate. Dacă Salazar era o caricatură de om în 2005, mic de statură și teatral, aici îl găsești total schimbat, mai sinistru și mai amenințător, iar tonul general al castelului este acum mai matur și mai orientat spre horror, păstrând totuși esența aventurii și multe momente iconice ale originalului.
Acestea fiind zise, consider că cele mai palpabile îmbunătățiri vin sub forma mecanicilor de gameplay. Perspectiva „over-the-shoulder” s-a păstrat, cu eliminarea îmbătrânitelor tank controls, cu o schemă mai precisă, țintirea mai realistă, iar mișcările lui Leon sunt mai fluide, oferind o experiență net superioară originalului. Schimburile de foc sunt intense și satisfăcătoare, fiecare armă având greutatea și impactul la care te aștepți. Cu toate acestea, când recurgi la armele de foc nu înseamnă relaxarea imediată a tensiunii în confruntările cu adversarii, dar cert e că ai un feedback excelent în funcție de piesa de arsenal folosită, completat de un sistem de gore, grandios de lugubru.
Datorită prezenței resurselor și a prafului de pușcă, jocul te lasă să îți creezi muniția necesară pentru a-ți satisface propriile înclinații ostile, dar Capcom a echilibrat însă minuțios cantitatea de elemente colectabile împrăștiate prin hărți, astfel încât să faci vărsare de sânge în mod chibzuit și cu băgare de seamă la muniția din servietă. Mai ales când vine vorba de prima sesiune de joc, remake-ul e aidoma originalului, nefiind un joc pe care să-l poți domina ușor, pentru că, chiar dacă ai toate instrumentele necesare pentru a te impune, trebuie să ai o doză bună de calm ca să le folosești la maximum, altfel situația degenerează rapid.
E drept că blocarea unei drujbe cu un cuțit nu este cel mai credibil lucru din lume, dar introducerea unui sistem de parry cu ajutorul baionetei lui Leon adaugă o nouă dimensiune în lupte, permițând jucătorilor să respingă atacurile inamicilor cu un timing precis. Chiar și drujbele. Astfel, baioneta nu mai este doar o armă de rezervă, ea devine o parte esențială a arsenalului defensiv a lui Leon, având acum și o bară de durabilitate, ceea ce obligă jucătorii să o folosească strategic.
Țin să amintesc, de asemenea, și componenta de stealth, care joacă un rol mai important, permițând eliminări silențioase și sneaking când situația o impune. Deși nu este un sistem de stealth complet, oferă mai multe opțiuni tactice și încurajează stiluri de joc variate, mai ales pe un nivel de dificultate mai ridicat.
Ganados sunt mai terifianți și mai inteligenți ca niciodată. Flanchează, comunică și atacă în mod coordonat, cu un AI vizibil îmbunătățit față de original. Doctorul Salvador (maniacul cu drujba și cu praxisul anulat), „lunetiștii” cu arbalete, purtătorii de scuturi și monstruozitățile transformate în urma inoculării cu paraziții Las Plagas sporesc constant tensiunea. Prin urmare, trebuie să exploatezi bine designul arenelor, pentru a evita să fii înconjurat și să păstrezi distanța față de inamicii care tind să se țină scai de Leon. Între noile abominații (mai degrabă câteva modele noi) și vechile cunoștințe, fiecare tip nou de amenințare este dotată cu propria personalitate jucăușă.
Exact același discurs poate fi ținut și pentru șefi, care, la fel ca subordonații lor, în funcție de caz, au fost modificați mai mult sau mai puțin în raport cu iterațiile lor din 2005. Luptele cu aceștia au fost regândite pentru a fi mai dinamice, astfel confruntările cu monstrul lacului (Del Lago), cu Garrador sau cu fostul tovarăș al lui Leon, maiorul Krauser, nu sunt doar spectaculoase vizual, ci și rafinate mecanic. Chiar dacă există unele exemple mai puțin strălucite decât altele, este suficient să spun că luptele cu adevărat importante se dovedesc a fi în conformitate cu așteptările.
Pacing-ul remake-ului este superb. Deși anumite segmente din original au fost eliminate sau scurtate (precum celebra sală cu lasere), altele au fost extinse. Satul, castelul și insula își păstrează atmosfera distinctă, dar par acum mai interconectate și mai credibile. Deasemenea, backtracking-ul este subtil încurajat prin misiuni secundare și o droaie de comori ascunse. Îndrăgitul negustor australian, se întoarce și oferă acum upgrade-uri mai utile și mici quest-uri care stimulează explorarea zonelor vizitate.
Cu câteva excepții, misiunile secundare nu ies în evidență prin varietate, dar pe de altă parte, sunt întotdeauna ușor de gestionat și nu necesită mai mult de câteva minute pentru a fi finalizate, ca să nu mai vorbesc de faptul că oferă recompense valoroase în spinels. Bijuteriile roșii bine-cunoscute de fani pot fi schimbate cu negustorul pentru piese și arme noi, resurse rare, skin-uri pentru serviete cu diverse beneficii în joc și alte obiecte utile, treasure maps, etc.
Odată cu vizitarea zonelor eliberate anterior, vei da nas în nas cu adversari suplimentari prin perindările tale după vânătoarea de obiecte valoroase, astfel jocul îți oferă șansa de a rămâne mai mult timp în lumea sa, fără a fi o povară. În timpul rundei personale de gameplay, care a durat aproximativ 20 de ore, am încheiat toate misiunile secundare și am colectat aproape tot ce se putea șterpeli de valoare, nu m-am simțit niciodată forțat să fac ceva ce nu am vrut, fapt ce spune multe despre atenția pe care Capcom a acordat-o implementării acestor side quests în aventură.
Rulând pe motorul RE Engine, Resident Evil 4 Remake este un tur de forță vizual, echipa lui Anpo-san a stors cu siguranță untul din venerabilul engine. Mediile sunt extrem de detaliate și pline de atmosferă, cu un sistem de iluminare care face minuni, coridoarele luminate de felinare care pâlpâie sinistru, ceața acoperă câmpurile luminate de lună, iar zidurile de piatră prăbușite exprimă degradare.
Modelele personajelor sunt uimitoare, cu animații faciale realiste care amplifică emoțiile redate de acestea. Iconica jacheta bomber a lui Leon a fost recreată cu atenție, iar Ashley, Ada și Luis beneficiază de designuri mai realiste și actualizate. Inamicii sunt grotesc de diverși, cu mutații tulburătoare și texturi realiste care sporesc groaza.
Reprezentarea sângelui și a violenței este excelentă și merită menționată prezența unei opțiuni care poate fi activată în meniu, care afectează calitatea părului și a blănii. De la cărările forestiere din apropierea satului, cu vegetație ce reacționează la mișcările protagonistului, până la sălile somptuoase ale castelului, unde efectele de Ray Tracing în raport cu reflexiile de pe marmură sunt evidente, prezentarea vizuală este per total de un nivel ridicat, iar orice compromis pentru a te bucura de ea la capacitate maximă e absolut acceptabil.
Designul sonor merită o laudă aparte. De la scârțâitul podelelor la țipetele îngrozitoare ale Regeneradorilor, fiecare sunet este atent calibrat pentru a construi suspans. Coloana sonoră completează perfect, alternând între tensiune ambientală și orchestră intensă în luptele cu șefii.
Una dintre cele mai mari provocări în refacerea unui clasic este să știi ce să păstrezi și ce să modernizezi, iar Capcom a gestionat acest echilibru cu o finețe impresionantă. Fanii de lungă durată vor recunoaște momente iconice, ambuscada din sat, apărarea cabanei alături de Luis, secvența cu vagonetul de mină, reimaginate acum cu mecanici moderne. Totuși, jocul nu se teme să elimine sau să schimbe conținut care nu se mai potrivește tonului sau ritmului.
Anumite elemente exagerate, precum quick-time event-urile sau umorul edgy tipic anilor 2000 al originalului, au fost reduse. Chiar dacă unii fani le pot simți lipsa, tonul mai serios al remake-ului creează o poveste mai captivantă emoțional. Chiar și farmecul Negustorului este păstrat, cu replici clasice precum „What’re ya buyin?”, dar și dialoguri noi care îl fac mai carismatic.
Suportul post-lansare a fost solid. Modul gratuit Mercenaries a adus noi provocări rapide de acțiune pură, iar Capcom a lansat și conținut suplimentar precum Separate Ways, campania paralelă din perspectiva Adei Wong. La fel ca în 2005, campania Adei pune accent pe agilitate, stealth și strategie. Cu Ada explorezi trasee alternative, rezolvi puzzle-uri exclusive și înfrunți inamici și mini-bosses care apar doar în secțiunile ei. Multe lupte cu șefii din campania principală sunt rescrise din perspectiva Adei, cu mecanici și atacuri unice.
Separate Ways a extinds povestea în mod natural, arătând conexiunile Adei cu Umbrella și modul în care anumite evenimente au fost orchestrate, adăugând profunzime și context universului Resident Evil. În ansamblu, campania Adei oferă o experiență unică și rejucabilitate, completând aventura lui Leon și dezvăluind detalii care nu apar în povestea principală. Chiar dacă vine sub forma de DLC, își merită din plin cei 10 euro, bașca vine la pachet cu o sumedenie de alte goodies.
În concluzie, Resident Evil 4 Remake nu este doar un simplu tribut adus unuia dintre cele mai influente jocuri din istorie, este o reinterpretare curajoasă și atent gândită care ridică standardul pentru ceea ce ar trebui să însemne remake-urile în gaming. Cu un gameplay rafinat, o poveste mai profundă, grafică impresionantă și atmosferă de zile mari, Capcom a livrat o capodoperă. Reimaginată. Refăcută. Oricum ai zice, e monumentală.
Indiferent dacă ai jucat originalul de nenumărate ori sau trăiești pentru prima dată aventura lui Leon, remake-ul se ridică la rangul de clasic modern. Își respectă moștenirea și în același timp pășește cu încredere într-o nouă eră a survival horror-ului.
Acestea fiind zi… hopa, aud o voce cunoscută… Good stuff, stranger! îmi spune figura mascată a Negustorului, în timp ce-și face ordine prin inventar. Știu că nu se referă la mărfurile lui.
Too right mate, good stuff indeed.
Hue hue hue…see you around stranger!
