Sincer, dacă nu-l băgau pe Leon în jocul ăsta, nici nu puneam mâna pe el. Nu îmi surâde deloc ideea să mă plimb doar cu plângăcioasa aia de agentă FBI rookie, care pare genul de traumatizată pe benzodiazepine pe care o pierzi într-un coridor întunecat și apoi trebuie s-o cauți cu lanterna într-o o criză de nervi și frustrare. Noroc că apare Kennedy, că altfel Requiem prindea praful pe raft până la pensie, din punctul meu de vedere. Oricum, era clar că echipa de la Capcom urma să-l bage pe Leon în joc, după atâția ani de absență, și nu cred că și-ar fi tăiat de bunăvoie craca de sub picioare, să fi mizat doar pe mucoasa asta nouă. Am o relație mult prea intensă cu Resident Evil, și n-aș suporta să se întâmple ceva rău cu franciza asta, ca urmare a deciziilor inepte din partea conducerii. În orice caz, las cuvântul unchiului Leon, care vrea musai să spună câteva vorbe despre noua lui misiune…
Raport personal… sau cum preferă presa să-i zică: „știre”
N-am mai avut parte de o zi liniștită din ’98, dar aparent Capcom, pardon, „autoritățile competente” au decis că e momentul să mă bage din nou în lumina reflectoarelor. Da, se confirmă oficial: sunt din nou protagonist într-un alt episod din circul ăsta numit Resident Evil. Măcar de data asta nu sunt singur. O tipă de la FBI, Grace Ashcroft, împarte scena cu mine. Dintr-un motiv sau altul, îmi miroase a Ashley, și nu mă refer la parfum.
Totul începe într-un hotel abandonat, dintre alea în care converg scursorile societății. De ce nu mă mir? Eu cercetez locul unei crime, iar Grace se pare că își face și ea treaba în același loc. Când două investigații separate ajung la același corp neînsuflețit… e clar că se întâmplă ceva urât.
Lumea spune că porțiunea mea din poveste e „mai orientată spre acțiune”. Nu mă surprinde. Oriunde ajung, explodează ceva, cade tavanul, mă atacă un monstru de 200 de kile sau apare un grup de oameni parazitați, mânuind arme care sigur nu au fost cumpărate legal. Și, da, încă pot trage un roundhouse kick fără să-mi rup femurul. Mulțumesc pentru îngrijorare.
Grace, pe de altă parte, are parte de „groază pură”, sau cel puțin asta e terminologia folosită de cei care organizează tot haosul ăsta. Or fi cuvinte prea mari? Nu știu încă. Sper doar ca fata să-și păstreze optimismul. Eu l-am pierdut undeva între Raccoon City și ultimul raport pe care mi l-a cerut Hunnigan la trei dimineața după incidentul Las Plagas.
Cât despre dotări… am primit un Porsche Cayenne Turbo GT. Pfft, Porsche, Mercedes, BMW… pe toate gardurile. Nu, nu m-au lăsat să-l aleg. De era după mine, aș fi vrut un Nissan GT-R R35. Oricum, dacă se face praf mașina, nu e vina mea.
Jocul, mai bine zis „operațiunea Requiem” pornește oficial pe 27 februarie 2026, pe toate platformele posibile. Dacă ai de gând să te alături… pregătește-te. N-am mai văzut atâtea secrete, cadavre și creaturi dubioase strânse la un loc de la ultimul incident. Știi tu la care mă refer.
Și crede-mă: când eu spun că ceva e „dubios”, ar trebui să te pregătești. Ăsta nu-i un joc de bingo.
Leon
Acum sincer vorbind, nici nu știu dacă să mă bucur sau să-mi fac cruce că Leon se întoarce iar în toată nebunia asta. Am jucat multe și am i-am văzut fiecare escapadă și spin-off din serie. De fiecare dată când zici că omul a terminat cu monștrii, ba apare un hotel blestemat, ba un virus nou, ba o conspirație ciudată. Dar recunosc, pe hârtie nu sună rău ideea cu doi protagoniști, de n-ar fi fata prea cringe, și sper că, de data asta, nu-l fac pe Leon să-și ia zborul prin geam de trei ori pe misiune. E trecut de 45 de ani și el, ce mai vrei?!
