După scurta, dar revelatoarea anamneză a industriei occidentale de jocuri video, dominată de mega corporații însetate de profit în detrimentul creativității și artei, e timpul să aruncăm o privire pe plantațiile de orez ale fraților noștri iubitori de Qi Gong, pui Kung Pao și ceai Oolong. O fi oare mai bine la ei? Nu știu. Vorbim totuși despre o lume în care loialitatea față de locul de muncă este sfântă, o cultură toxică a muncii de 14-15 ore pe zi dusă la paroxism în Japonia, de pildă, unde clasa socială reprezentată de salary men extenuați dorm pe străzi și în metrouri îmbrăcați în costum și cravată…dar acesta e un subiect amplu pentru o altă dată. Cert e că avem de-a face cu o altă lume și un alt set de norme, o cultură distinctă care penetrează inclusiv sectorul de entertainment și implicit pe cel al jocurilor video. Să vedem, așadar.
Industria jocurilor video din China s-a transformat fundamental de douăzeci de ani încoace, mai cu seamă în ultimii zece, trecând de la o piață dominată de jocuri mobile cu monetizare agresivă la una de jocuri video multiplatformă care aspiră la recunoaștere globală. Această tranziție este rezultatul unei combinații complexe de factori precum creșterea calității producțiilor interne, o dorință puternică de afirmare culturală, strategii guvernamentale care favorizează conținutul autohton și o piață internă tot mai matură care cere produse tot mai sofisticate.
De la jocuri mobile casual, menite să atragă jucători prin mecanici de monetizare freemium, piața din China a început să producă titluri care fac concurență celor occidentale. Titluri precum Black Myth: Wukong, Wuchang: Fallen Feathers sau Naraka: Bladepoint reprezintă doar vârful proverbialului iceberg, o avanpremieră la ceea ce pare a fi o explozie de conținut de înaltă calitate, cu bugete masive, echipe internaționale și ambiții care depășesc granițele pieței asiatice.
Conform unui raport al firmei de cercetare Niko Partners, China a generat peste 45 de miliarde de dolari din industria jocurilor video în 2024. Tot ei estimează că, până în 2026, aproximativ 730 de milioane de persoane din China vor fi jucători activi, o cifră care demonstrează uriașul potențial de dezvoltare a industriei interne. De asemenea, titlurile chinezești au început să ocupe locuri fruntașe în topurile internaționale pe platforme precum Steam, semn că produsul chinezesc nu mai este un export de mâna a doua, ci un competitor redutabil.
Expertul în digital media, Anthony Fung, a declarat într-un articol publicat în Journal of Chinese Cinemas că „jocurile video devin o platformă esențială pentru modernizarea imaginii Chinei în lume, deoarece oferă o experiență culturală interactivă, nu doar un mesaj unidirecțional”. Această afirmație subliniază ideea că jocurile Chinei nu mai sunt doar un produs strict economic, ci un mijloc de comunicare culturală, cu impact social pe termen lung, iar China se aliniază și se adaptează.
Personal, consider că Black Myth: Wukong, dezvoltat de studioul Game Science din Shenzen, este simbolul acestei noi ere și filosofii. Bazat pe romanul clasic chinezesc Călătorie spre Apus, jocul reinterpretează mitologia tradițională prin intermediul unui stil vizual care fuzionează randările de ultimă generație cu pictura tradițională chineză, unui sistem de luptă complex și unei atmosfere de o autenticitate culturală autentică. Aprecierea internațională pe care a primit-o jocul demonstrează că developerii chinezi indie pot crea titluri competitive, și că publicul global este însetat să exploreze lumi și povești din alte culturi.
Urmașul lui Black Myth, Wuchang: Fallen Feathers explorează o perioadă tulbure din istoria chineză și o face printr-un stil gotic oriental, îmbinând elemente horror cu mituri locale și contexte istorice reale. Această abordare nu este doar estetică, ci și ideologică, iar prin astfel de jocuri, China propune o versiune proprie asupra modului în care trecutul, spiritualitatea și eroismul pot fi reimaginate în mediul digital.
Un alt exemplu este Naraka: Bladepoint, un joc de tip battle royale care s-a remarcat prin fluiditatea sa, estetica inspirată din wuxia (literatura eroică chineză) și mecanici noi de combat. Jocul a învins scepticismul inițial și a atras milioane de jucători internaționali, devenind încă un exemplu de succes pentru exportul de jocuri chinezești către Vest.
Bright Memory este un exemplu elocvent de joc indie pur-sânge, creat inițial de un singur dev, Zeng Xiancheng, care a atras atenția lumii pentru grafica spectaculoasă și combinația reușită de shooter first person și combat de tip hack and slash. Deși versiunea inițială a fost foarte scurtă, ea a demonstrat potențialul enorm al proiectului, ceea ce a dus la lansarea Bright Memory Infinite, varianta completă a jocului, cu o campanie mai lungă, grafică îmbunătățită și mecanici mai rafinate, însă chiar și acolo povestea a rămas slabă iar durata nu foarte mare, totuși jocul a rămas un exemplu de reușită spectaculoasă pentru scena indie din China.
The Scroll of Taiwu este un alt joc indie chinezesc de tip RPG/RTS inspirat din genul wuxia și xianxia, care a ocupat locul al doilea în 2018 în clasamentele globale de vânzări de pe Steam, depășind multe titluri populare occidentale. În joc, intri în viața unui maestru de arte marțiale, moștenitor al clanului Taiwu, dintr-o Chină antică alternativă, având libertatea de a învăța arte marțiale, de a construi sate, de a forma familii și de a participa la conflictele dintre clanuri. Lumea jocului este generată procedural, astfel că fiecare sesiune oferă o experiență unică, dar mai cu seamă este sistemul ingenios prin care abilitățile și cunoștințele unui personaj decedat pot fi transmise unui alt membru al clanului sau unui moștenitor ales la întâmplare, continuând astfel moștenirea pe mai multe generații.
Aceste câteva exemple dintr-o listă de titluri în continuă creștere, confirmă rezultatul unei schimbări de viziune la nivelul studiourilor chinezești. Nu mai este vorba doar despre profit imediat, ci despre construirea unor proprietăți intelectuale durabile, cu potențial care transcende mediul jocurilor video în celelalte forme de entertainment. Investițiile masive în dezvoltare, crearea de echipe multidisciplinare, inclusiv colaborări cu experți din domeniul cinematografiei, artei vizuale și muzicii, indică o maturizare rapidă a industriei chinezești de game development, fiind evidentă dorința de afirmare a Chinei și în acest sector.
Bineînțeles că Partidul urmărește un aspect esențial de burdușire a economiei pe baza profiturilor încasate de studiourile Chinei, dar mai mult, se urmărește și se încurajează consolidarea identității culturale prin intermediul jocurilor video. Spre deosebire de multe producții occidentale, care adesea evită să se ancoreze într-un context cultural precis, titlurile chinezești recente pun accentul pe simbolistica, estetica și valorile culturii chineze. Acest lucru se reflectă în elemente precum tematică, stil vizual, coloană sonoră și structură narativă.
Astfel, studiourile chinezești au evoluat de la simpla copiere mecanică a modelelor occidentale, la adaptarea acestora la specificul propriei culturi. Asta se vede în gameplay-ul care adesea include concepte precum echilibrul, dualitatea Yin-Yang, armonia cu natura sau importanța destinului, toate integrate natural în mecanicile jocului.
Apoi, din punct de vedere tehnologic, China nu mai este un actor neglijabil. Studiouri precum miHoYo, NetEase Games, Tencent și altele investesc masiv în cercetare și dezvoltare, folosesc motoare grafice precum Unreal Engine 5 și soluții proprii de motion capture și lucrează cu voice actors de talie internațională.
Deși Partidul are reglementări stricte privind timpul petrecut de minori în jocuri, cenzură la greu și proceduri anevoioase de aprobare a conținutului considerat acceptabil, realitatea este mai nuanțată. Proiectele considerate de valoare culturală sau interes național beneficiază de sprijin, subvenții și facilități. Este o abordare strategică, care vizează să transforme industria de gaming într-un vector al soft power-ului chinez.
Aici mă refer la acea capacitate de a influența prin cultură, idei și valori, în opoziție cu forța militară și sancțiunile economice care vin la pachet cu hard power, și este un concept din ce în ce mai important în lumea globalizată de azi. SUA au făcut acest lucru decenii întregi prin Hollywood, muzică și din a doua jumătate a anilor 1980, și prin jocuri video. China pare să fi înțeles lecția și, prin jocuri video, împreună cu producțiile cinematografice și literatura, construiește o imagine alternativă despre modernitate, progres și identitate.
În mod firesc, se dezvoltă o infrastructură educațională dedicată industriei: universitatea de film din Beijing, institutele de artă, centrele de cercetare din Hangzhou sau Shanghai oferă programe de game design, artă digitală, inteligență artificială aplicată în gaming. Astfel, se formează o nouă elită profesională, capabilă să concureze la nivel global atât pe partea creativă, cât și pe cea tehnologică.
Pe plan educațional și didactic, o cercetare realizată într-o școală din Nanjing indică faptul că lecțiile de istorie susținute prin jocuri digitale au condus la o motivație și performanță mai ridicată a elevilor față de metodele convenționale. Jocuri precum CodeCombat, importate și integrate în școli publice chineze, îmbină gamificarea cu programarea (Python, JavaScript), stimulând interesul elevilor pentru informatică și rezolvarea creativă a problemelor.
Un alt studiu de caz făcut în Shanghai a evidențiat că folosirea jocurilor digitale în orele de matematică a crescut implicarea și încrederea elevilor. Totuși, s-au identificat provocări precum dimensiunea claselor, echilibrul între distracție și educație și nevoia evidentă de formare a profesorilor.
Proiectul SMILE, este un concept coordonat de UNICEF China și NCET, care a introdus jocuri digitale în școli rurale pentru predarea materiei de bază, care a dat rezultate impresionante: elevii s-au implicat activ și și-au construit o percepție pozitivă asupra educației, în special în regiunile cu resurse limitate.
Se remarcă și o mișcare ascendentă în direcția incluziunii și diversității. Deși China are propriul său set de norme culturale și sociale, multe studiouri încep să creeze personaje feminine puternice, să abordeze teme de responsabilitate ecologică sau să prezinte dileme morale complexe, eforturi care contribuie la universalitatea produselor chinezești și la atractivitatea lor în piețele occidentale.
Însă această direcție de dezvoltare implică și riscuri aferente. Crearea de titluri AAA presupune cicluri lungi de producție, expunere la critici internaționale, presiuni financiare și nevoia de a menține un echilibru delicat între libertatea artistică și conformitatea politică. Dar succesul primelor titluri arată că, atunci când există voință, resurse și talent, rezultatele pot fi impresionante. China a intrat pe scena marilor creatori de jocuri video nu doar ca un jucător economic, ci și ca voce culturală distinctă, cu ceva de spus și de oferit lumii. Ca atare, creșterea producției de jocuri și consolidarea identității culturale chinezești în gaming nu mai sunt fenomene izolate, ci parte a unui proces strategic amplu de reinventare culturală, afirmare internațională și maturizare artistică.
Concluzia nu poate fi decât una clară, suntem martori la începutul unei noi epoci în care China nu doar participă, ci devine lider de piață nu doar prin cifre, ci și prin povești și idei ce rezonează universal. Iar izvorul nesecat care abundă de folclor, mitologie, cultură și civilizație specifice Chinei și Extremului Orient, nu poate decât să fie generator de conținut, povești și scenarii gameristice, pentru generații întregi de acum încolo.
