În loc de patru personaje diferite, avem cinci. Trei sunt luate din fostul joc, și anume Ironclad, Silent și Construct, dar avem două clase noi extrem de interesante, care sunt mult mai greu de controlat, dar și mai satisfăcător de jucat când joci bine. The Necrobinder, din imaginea de mai sus se bazează foarte mult pe Osty, mâna osoasă care crește în Health în fiecare rundă și are atacuri devastatoare în funcție de cât Health are. O altă arie a Necrobinderului sunt blestemele, și anume, cel mai important: Doom. Abilitățile sale pot pune Doom pe inamici, iar când punctele de Doom sunt mai mari ca tot Health-ul inamicului, la finalul rundei, acesta își dă duhul. Următoarea clasă nouă este Regent-ul. Un personaj cosmic, aristocratic, care controlează puteri stelare. Deckurile tind să fie mai strategice, bazate pe efecte care cresc în timp și control de tempo. Are un vibe de „mage spațial care stă pe tron și lasă universul să facă treaba”. Regent folosește mecanica de Stars, care se acumulează și pot produce ture explozive. Dacă buildul prinde sinergia potrivită, poate distruge boss-ii în câteva turnuri. Problema: secvențierea greșită sau draftul slab te poate bloca complet. Acesta chiar pare să fie un mag cosmic care economisește energie și apoi apasă butonul nuclear.
Un lucru interesant la Slay the Spire 2 este că nu doar gameplay-ul a prins — lansarea în Early Access a fost un fenomen pe Steam. Pentru un deckbuilder indie, cifrele sunt aproape absurd de mari. În primele zile după lansare, jocul a depășit 430.000 de jucători simultan pe Steam, ajungând rapid în topul celor mai jucate titluri de pe platformă. Ca termen de comparație, originalul Slay the Spire atinsese un vârf istoric de aproximativ 57.000 de jucători, deci sequelul a depășit de câteva ori recordul seriei aproape imediat. Poate cea mai surprinzătoare comparație este cu Marathon, shooterul AAA de la Bungie lansat aproape în aceeași perioadă. În timp ce Marathon a avut un vârf de aproximativ 88.000 de jucători simultan, Slay the Spire 2 a atras de câteva ori mai mulți jucători pe Steam.
Ironia este delicioasă: un roguelike deckbuilder indie, aflat încă în Early Access, a depășit pe Steam un shooter multiplayer foarte scump produs de un studio major. Jocul a ajuns rapid și #1 în topul vânzărilor Steam, depășind titluri mult mai mari ca buget și marketing. Succesul nu e chiar întâmplător. Primul Slay the Spire este considerat unul dintre cele mai influente deckbuilder-e din gaming, iar sequelul păstrează aceeași formulă: runuri rapide, sinergii de cărți care pot deveni complet nebune și o rejucabilitate aproape infinită. Comunitatea a reacționat exact cum reacționează comunitățile de jocuri cu sisteme complexe: analiză obsesivă, theorycrafting și sute de mii de jucători care încearcă să spargă sistemul. Într-un fel, fenomenul spune ceva interesant despre designul de jocuri: uneori un sistem elegant de reguli și probabilități poate atrage mai multă atenție decât cel mai spectaculos shooter futurist. Un deck bine construit poate fi mai captivant decât un arsenal întreg de arme spațiale.
Aștept Actul 4 și restul detaliilor pentru un review mai complet dar jocul își merită banii și în forma actuală. E demențial.
EXCELENT
Nu sunt multe de zis. E Slay The Spire 2. E exact ca primul joc. Dar cu mai multe clase, mai multe cărți, mai multe combinații de combo-uri. E delir.
