Tim Bender, șeful Hooded Horse (Manor Lords, Old World, Terra Invicta), a acordat un interviu pentru Kotaku, în care manifestă o opoziție feroce față de inteligența artificială generativă, care invadează în ultima vreme mecanismele industriei jocurilor video pentru a „accelera” procesele. O să vă rog să rețineți acest termen, pe care l-am pus între ghilimele, pentru că a dat naștere unui concept* care gâdilă în mod plăcut auzul celor care ne ghidează viitorul. Revenind la Tim, e clar că omul știe că-i lipsește consoana „p” de la finele prenumelui ca să explice lucrurile pe-ndelete, așa că și-a exprimat tranșant dezgustul suveran față de IA generativă, și a avut grijă să-și coboare sentimentul pe hârtie, într-o clauză contractuală. Cum? Vrei să fii publicat de Hooded Horse? Ok, atunci nu vii cu resurse generate de IA!
Tonul este cât se poate de visceral. Tim nu taie frunze la câini și spune lucrurilor pe nume: pentru el, inteligența artificială nu înseamnă o oportunitate, ci este un flagel care infectează calitatea, integritatea artistică și transparența dezvoltării. Când a fost întrebat despre gestionarea inteligenței artificiale, Tim Bender sare direct la beregata IA: „I f##king hate GenAI art”. Pentru el, inteligența artificială generativă nu este un simplu și inofensiv instrument care ajută la „optimizarea fluxului de producție” sau la „creșterea productivității” și „eficienței” (îîîh, vechiul-nou limbaj de lemn), ci este o „mașină de jaf” a cărei existență se bazează pe jefuirea neautorizată a lucrărilor artiștilor umani.
Nu vă așteptați ca Bender să intre în teckling la esențe ideologice… nu, el analizează pragmatic lucrurile. În remarcile sale, Tim se referă la o tendință insidioasă în industrie, unde elementele generate de inteligența artificială se pot strecura în jocuri aproape accidental – și evidențiază pericolul placeholders (elemente grafice temporare folosite în timpul dezvoltării). Multe studiouri privesc ca inofensivă generarea unei pictograme sau a unui portret folosind IA, Tim, însă, avertizează că odată ce IA se află în cod, acesta tinde să rămână acolo și, din cauze pur umane (grabă, lipsa resurselor financiare), aceste placeholders ajung în versiunea finală a jocului. Eh, în privința asta, colegul Remus îmi șoptește că l-ar trage de mânecă pe Bender, pentru că există și cazuri fericite de placeholder cu IA în versiunea finală (vezi The Alters)… O fi, însă pentru un studio ca Hooded Horse, care promovează calitatea artizanală, ideea este pur și simplu inacceptabilă, căci filosofia din spatele Hooded Horse este una a dezvoltării artizanale, contrar unei industrii tot mai vrăjite de shortcut-urile tehnologice. „Credem în munca umană, în viziunea creativă nedistorsionată de instrumente generative. Inima afacerii noastre sunt oamenii, nu algoritmii.” Acesta este spiritul companiei: Hooded Horse nu vrea doar să creeze jocuri, ci vrea să dea sens modului în care acestea sunt create. Pentru ei, IA nu este un instrument neutru, ci unul care sărăcește creativitatea, diluează identitatea artistică a proiectelor și estompează responsabilitățile. Tocmai din acest motiv, editorul și-a înăsprit contractele. Acum, orice studio care dorește să semneze cu ei trebuie să garanteze absența completă a IA generativă în produsul său final. Este o modalitate etică de a garanta și proteja integritatea legală a jocului (statutul drepturilor de autor IA fiind un câmp minat legal), dar și de a forța studiourile să mențină o abordare artizanală.
„Mi-a complicat viața în multe feluri… Dintr-o dată, infestează totul într-un mod în care nu ar trebui. Acum, când publicăm un joc, contractele noastre prevăd clar: «Fără resurse de inteligență artificială»,” anunță Tim Bender.
În spatele poziției contractuale, se profilează și o chestiune de demnitate profesională. Bender a explicat că refuză să-i insulte pe ilustratori umani cu care lucrează la campaniile de marketing amestecând arta lor cu o „ciorbă algoritmică”. Spusele lui Tim Bender contrastează puternic cu pasivitatea multor editori AAA și ridică niște întrebări la fileu: în ce măsură ar trebui să accepte industria jocurilor video asistența tehnologică? Cum poți garanta proprietatea intelectuală a unui joc dacă elementele provin de la o inteligență artificială antrenată pe lucrări preexistente? Sau, cum poți asigura consecvența artistică dacă anumite resurse sunt generate aleatoriu? Și mai presus de toate, ce se întâmplă cu valoarea muncii umane în toate acestea? Dar cu creativitatea umană? Respingând inteligența artificială generativă, Hooded Horse alege să aibă încredere în oameni, chiar dacă asta necesită mai mult timp, efort și resurse. „No GenAI” pare un pariu îndrăzneț, un pipi contra vântului, chiar o utopie în actuala eră cu iz distopic, dar această poziție radicală poate deveni o adevărată marcă într-o lume invadată de imagini și texte generate artificial. La urma-urmei, e ceva greșit în a-ți dori ca fiecare text, replică, textură sau sunet să poarte amprenta unei alegeri și a unei intenții umane?
* Sunt sigur că mulți dintre voi ați citit despre asta, dar pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul, Mihnea Măruță are un text interesant despre „Acceleraționism”, text pe care vă invit călduros să-l citiți dimpreună cu cartea sa, „Identitatea Virtuală”.
