Președintele american Donald J. Trump a anunțat, într-o postare plină de gargară patriotică tipică, că va permite companiei Nvidia să expedieze către „clienți aprobați” din China cipurile sale avansate de inteligență artificială, modelul H200. Potrivit deciziei comunicată de Trump prin intermediul platformei sale sociale Truth, livrările vin cu condiții stricte de securitate și vor include o taxă de export: 25% din venitul generat de vânzări va reveni guvernului SUA.
După restricțiile precedente, vânzările companiei în China au scăzut drastic, iar cifra de afaceri pierdută de Nvidia a fost estimată la ordinul miliardelor de dolari. Permițând exporturile de H200, Statele Unite vizează să sprijine locuri de muncă interne, producție autohtonă și venituri fiscale, sau cel puțin asta spune Trump.
Mai mulți senatori americani, printre care și Elizabeth Warren, au catalogat decizia lui Trump drept un „eșec colosal economic și de securitate națională”. Ei avertizează că H200, net superioare față de oricare alt cip realizat în China, ar putea transforma militar și cibernetic capacitățile Beijingului.
Alte voci susţin că permiterea exportului H200 către China ar putea grăbi procesul prin care diverse firme chineze, sau subsidiarele lor, să construiască centre de date și infrastructură AI performante, ceea ce ar putea reduce considerabil avantajul competitiv al companiilor americane.
Din cealaltă parte, unele firme și experți chinezi spun că, deși H200 este avansat, cererea ar putea să nu fie la nivelul anticipat de americani, din cauza temerilor privind securitatea, dependența de tehnologii americane sau din dorința de a-și dezvolta propriul ecosistem intern. În orice caz, China deja accelerează dezvoltarea propriilor cipuri, ceea ce ar putea reduce interesul pentru produsele străine, chiar dacă sunt de top.
Pe lângă implicațiile economice, măsura este văzută de unii analiști ca o mutare diplomatică, un semnal că relațiile dintre SUA și China pot reveni la o formă de cooperare, în ciuda rivalității tehnologice existente. În cele din urmă, decizia reflectă un compromis economico-diplomatic: deschidere comercială și profit versus riscuri strategice. Rămâne de văzut dacă şi în ce măsură vor apărea vânzări reale către China şi cum va reacționa lumea și restul industriei la această relaxare a controlului exporturilor.
