Unpacking – Review

Sunt anumite jocuri în viața fiecăruia dintre noi care deschid o anume ușă către propriile sentimente și, de ce nu, chiar către o acțiune introspectivă. Acele jocuri sunt adesea titluri micuțe și aparent neimportante, cum a fost pentru mine în primă fază Unpacking. Mărturisesc cu sinceritate că eram în căutarea unui joc foarte ușor de terminat. În topul celor mai scurte jocuri se afla, you guessed it, Unpacking.

Fără sa citesc prea multe despre ce era, am zis să îl încerc, mai ales că peste tot unde mă loveam de el auzeam că este și foarte bun. Zis și făcut. După ce i-am dat drumul, am realizat cu stupoare că jocul nu este doar o succesiune de nivele fără rost. Erau în fond etapele unei povestiri cu care poți chiar și tu să te identifici.

Inchiriez garsonieră complet utilată în Cluj cu $1000/lună.

Având sub centură două premii BAFTA, una bucată D.I.C.E. Award și titlul de Game of the Year din partea Eurogamer pentru 2021, eu zic și sper că v-am suscitat puțin interesul în privința acestui joc simpatic.

Premisa din spatele jocului este despachetatul de bagaje

La prima vedere, îți vine să spui „Ce mai este și asta?”, însă dezvoltatorul, Witch Beam, care vine cu acest joc tocmai din Australia, explică esența lui în următoarea afirmație. “We’re Witch Beam from Brisbane, Australia. We just released our game Unpacking, a cozy puzzle game about pulling possessions out of boxes and organizing them into a new home.”

Jucătorul este responsabil pentru despachetarea bunurilor unei domnișoare de-a lungul câtorva etape din viața ei, majoritatea sinonime cu praguri ale dezvoltării psihosociale. Prin urmare, începând cu 1997 și terminând cu 2018, ai de aranjat lucruri în sertare, rafturi, birouri, băi, bucătării, etc.

Got to catch them all! 😉

Pentru mine acest puzzle din spatele jocului a avut două valențe. În primul rând este vorba despre plasarea numeroaselor obiecte în spațiu. Totodată, o altă enigmă de deslușit este cine se află în spatele acestor obiecte, unele personale, altele mai puțin.

Cred totuși, dincolo de perspectiva mai multor premise situate în componența jocului, că cea dominantă rămâne perceperea lucrurilor sau a bunurilor ca o extensie a noastră. Fără să o vezi pe această domnișoară la față în timpul jocului, ajungi să înțelegi despre ea mai multe din despachetat decât poate percepi în legătură cu tine.

Here we go again!

În același timp Unpacking pentru mine a mai pus un lucru pe masă. Este vorba despre o melancolie a unor vremuri trecute. Etapele pe care le parcurgi în joc încep cu o copilărie, ca a majorității, trec apoi printr-o perioadă de dezvoltare și se sfârșesc într-un moment de stabilitate și siguranță tipică unui adult realizat.

Cu 35 de încăperi de aranjat, chiar dacă nu îți ia mai multe de câteva ore în total, vei avea timp pentru a te integra în peisajul relaxant și atmosfera primitoare a jocului.

Mai contează grafica și detaliile tehnice?

Sincer să fiu, nu cred că mai au vreo importanță. Totuși, în intenția de a evidenția cât de mult poate semnifica o poveste în comparație cu grafica trăsnet a unui joc, cred că Unpacking poate da lecții și unor titluri mai solide precum GTA sau AC, chiar dacă nu are nici cea mai mică tangență cu acestea.

Din punct de vedere al aspectului, discutăm de un stil retro pronunțat, dar care abundă de detalii și nu ezită să îmbogățească jocul cu o paletă solidă de culori. Încăperile în care vei avea de aranjat toată zestrea domnișoarei sunt și ele extrem de bine conturate. O să găsești spații de depozitare unde nici nu te aștepți și la final e posibil ca jocul să îți dea și câteva idei despre unde poți amplasa anumite obiecte in casa ta. De ce nu, până la urmă?

                                                                                                                        Yay! Muncă :)))

Având în vedere că acest joc este axat pe importanța poveștilor pe care obiectele ni le spun, nu este surprinzător faptul că dezvoltatorul a evitat utilizarea dialogului în întregime pe durata acțiunii. Titlul celor de la Witch Beam conține, în schimb, o coloană sonoră mortală. Dacă Zen ar fi reprezentat de un joc, acela ar fi Unpacking.

Deci, grafica jocului, deși importantă ca mediu de comunicare, nu reprezintă un element care își propune să redea în mod fidel realitatea, ci mai degrabă un fel de evidențiere al unor detalii aproximative, necesare poveștii. Am văzut niște console fake pe acolo, tot felul de ceasuri sau haine care m-au dus cumva cu gândul la ceva produs autentic pe care îl aveam chiar și eu în casă.

Un joc cât o mie de lucruri

Fie că e vorba de șosete, pahare, prosoape sau umbrele, Unpacking mizează pe lucruri ca mod de comunicare între indivizi. Deși nu e ceva nou, cred că subiectul jocului aduce în prim plan o realitate pe care poate noi, ăștia mai ocupați cu verzi și uscate, nu o mai putem vedea. Mie acest joc mi-a atras atenția că orice îți poate spune o poveste, ochi sau urechi să ai să le vezi și să le auzi.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Jocul este disponibil pe o varietate de platforme, începând cu the classic Personal Computer și continuând cu suita de console ce include Xbox One, Nintendo Switch, PlayStation 4 și PlayStation 5. De asemenea, variante pentru iOS și Android sunt disponibile pentru cei aflați on the go.

Dacă nu aveți ce face în metrou, sau pur și simplu cheltuiți prea mult timp cu prostiile de pe TikTok, Facebook sau ce o mai fi out there, mai bine aruncați un ochi pe Unpacking și fără să vă dați seama, vă exersați și capacitățile de bun organizator pe care apoi le puteți transfera cu ușurință în viața reală. Dulapul nu va mai arăta niciodată dezorganizat după acest joc, asta vă pot promite 100%. Haide la joacă!