Gândește-te că e vară. Sunt 30 de grade, tu te ascunzi în grota personală cu obloanele trase și din monitor supurează crivăț virtual. Iar după 3 ore de joc, simți că vârful degetelor sunt un pic amorțite. Ca de frig. Stai așa. Ca de frig?
Aceasta este puterea lui The Long Dark. Să facă frigul atât de verosimil, încât îți schimbă percepția realității. Se joacă cu simțurile tale. Ca fapt divers, la fel, jucam Far Cry 2 în toiul iernii într-o casă cu sobă de teracotă, într-o cameră unde nu ajungea căldură, cu mănuși pe mână, iar după 2 ore, mă încălzeam. Sau cel puțin mă simțeam mai cald, după timpul petrecut în Africa virtuală a lui Far Cry 2. Dar aia e o poveste pentru o altă zi.
Hinterland, canadienii din spatele jocului, sunt veterani ai industriei AAA, iar acest lucru se vede și din prima imagine când pornim jocul. Ca să parafrazez ”Acest joc a fost făcut fără crunch de oameni cărora le pasă.”. Aceștia eu pornit cu The Long Dark, lansându-l in Early Access acum mai bine de 7 ani. Iar în tot acest timp, update-urile au venit gârlă. Cu mici probleme despre care vom vorbi mai târziu.
Între timp, dați-mi voie să-mi iau șuba de urs pe mine și haideți să pornim prin nămeți. Deși The Long Dark vine cu un story mode, acesta este neterminat. Un ultimil episod încă e absent, dar NIMENI nu joacă The Long Dark pentru poveste.
Povestea ți-o faci tu. Și anume, ți-o croiești în modul Survival. Aici îți alegi nivelul de dificultate, o zonă (sau începi într-o locație aleatorie), și…. rezistă. Rezistă cât poți. Aici nu există un end-game în adevăratul sens al cuvântului. Nu ai cum să câștigi. Sesiunea ta durează atât timp cât supraviețuiești. Atât. Nu vine din cer o mână divină extensibilă să te scape din infernul alb. Rezistă. Cât timp ai suflare.
The Long Dark e un survival game. Dar eu îi spun survival horror, pentru că în unele momente critice, Mama Natură îți dă un dos de palmă pe neașteptate în momente în care te crezi arheu, aruncându-te repede la pământ și îți ia ultima suflare din plămâni. Am văzut review-eri care spuneau că nu are nici un element horror. Iar eu cred că s-au uitat la video-uri pe net și au scris review-ul din burtă pentru că în nici un caz nu poți să nu pui eticheta horror într-un moment în care ai rămas fără gloanțe/săgeți și sursă de lumină în timp ce ești înconjurat de o haită de lupi. Sau făcut ciorbă de un grizzly. Sau atunci când ești într-un loc necunoscut și te prinde crivățul.
Atâtea paragrafe am și nu am zis nimic de gameplay. Jocul e în first-person, lucru care ajută imersiunea desigur. Dintr-un meniu radial accesat rapid de un buton al mouse-ului putem alege una din activitățile de bază, precum băut/mâncat, bandajat, pornit un foc, etc. Vei explora zone frumoase în Marele Nord, o locație fictivă numită Bear Island, undeva în nordul Canadei. Vei învața să vânezi, fie cu un arc improvizat, fie cu un arc făurit de tine, să gătești, să cauți măceșe și ciuperci pentru ceai, să faci foc, și nu în ultimul rând, să fii bun la cusut, că hainele tale se pot deteriora în timp. Iar dacă ești atacat de vreo lighioană, 100% vei avea nevoie de multe petice – și pentru haine, și sub formă de bandaje pentru corpul tău.
Nu mai sunt prea multe de spus. Dacă vă plictisiți, puteți începe și modul Story, dar din punctul meu de vedere, tot ceea ce ai nevoie e modul Sandbox/Survival. Acolo The Long Dark excelează. E ca un aer condiționat, în mijlocul unei canicule, dar care durează cam o oră până își face efectul.
L-am cumpărat până acum de 4 ori. Pentru mine, și de 3 ori pentru amici. Recomand.
