Dacă sunteți fani Silent Hill, probabil deja știți tot ce trebuie știut despre remake-ul Silent Hill 2 al celor de la Bloober Team. Dar atenție! Nu o să vin din start să micționez pe acest remake. Nu vin cu argumente de genul: ”Nu e ca originalul, deci 100% e un rahat”. Nu. Silent Hill 2 Remake este un joc competent. Sigur, ca fan al originalului, o să strâmb din nas la unele aspecte la care voi ajunge imediat. Oricât de mult aș vrea să mă leg de schimbările făcute între jocul original și remake, trebuie să recunosc că remake-ul bifează cam toate punctele unui joc de acțiune survival horror de succes.
Și atunci de ce mă plâng în halul ăsta?
Pentru că jocul ăsta acum arată de parcă-i Resident Evil Coișpe! Mutând camera în third person, parcă toată alura originalului s-a dus pe Apa Sâmbetei. Înțeleg că Silent Hill 2 a fost refăcut pentru o audiență mai mare, dar ceva extraordinar de important se pierde în această tranziție. Jocul nu e făcut pentru a killări monștri. Nu e un joc de acțiune. E un survival horror clasic. Deși Resident Evil 4 e un joc excelent (pentru ce e), îl consider de vină pentru toate studiourile care voiau să emuleze genul ăla de acțiune în jocurile lor survival horror.
Combat-ul în jocul original era extrordinar de enervant. Pentru că protagonistul nostru, James, era un tip oarecare – nu soldat, nu erou. Iar camera distantă, din mai multe unghiuri reușește să creeze un sentiment de angoasă. Oamenii spun că o cameră third person ajută la imersiune. Da, de acord. Dacă vrem un joc de acțiune, nu un horror psihologic. Orașul Silent Hill este însuși un personaj principal în joc, iar unghiurile ciudate/aleatorii ale camerei crează o pânză complexă pe un șevalet al disperării.
Dacă tot ajung la chestii care mă enervează, haideți să menționăm și MICILE, subliind MICILE schimbări ale scenariului. Teoretic, a fost îmbunătățit. Practic, s-a dat peste cap feeling-ul unui horror japonez cu dialog ciudat. Dacă ai văzut un film horror japonez, cu subtitrare, realizezi că unele chestii nu se pot traduce mot-a-mot în engleză, sau mă rog, orice altă limbă. Mai rău, jocul a fost artificial îngrășat la Ghiță înaintea Crăciunului. Avem ATÂT de mult combat, încât jocul își pierde din atmosfera apăsătoare. Jocul din 2001 dura 5-6 ore. Remake-ul are peste 20. Și spune aceeași poveste. ȘI MAI RĂU, puzzle-urile au fost făcute mai complexe, și mai costisitoare în timp. Nimeni nu joacă Silent Hill să strângă monezi, să citească indicii ca să le pună-ntr-o oarecare ordine.
Fără a da spoilere, jocul începe cu James, protagonistul nostru, care primește o scrisoare de la nevastă-sa, să se întâlnească cu ea în orașul Silent Hill. Lucru cel puțin bizar, nevastă-sa fiind moartă de câțiva ani. Pac pac. Avem intriga înaintea expozițiunii. Intriga dictează că acest joc nu ar trebui să aibă combat nesfârșit, grind pentru iteme și nici durată de peste 10 ore. Acele 5-6 sunt suficiente, mai ales că jocul ne lasă să rejucăm povestea într-un New Game+ pentru a debloca deznodăminte secrete. Respectiv, în New Game+ poți pune cap la cap mai multe fire ale poveștii laolaltă, creând un tablou din ce în ce mai macabru legat de James și restul personajelor din joc, blocate ca el, în Silent Hill.
Să rejoc Silent Hill 2 Remake de 3-4 ori mi se pare la fel de apetisant ca un viol de închisoare. Remake-ul poate fi o variantă bună de a descoperi povestea lui James 23 de ani mai târziu, mai ales dacă acel public e tânăr, mai tânăr decât jocul original în sine, sau public obișnuit cu ultimile remake-uri Resident Evil, sau Dead Space, sau The Evil Within, sau orice joc de acțiune cu tente de survival horror.
Dacă ești de modă veche, voi recomanda tot timpul Silent Hill 2 Enhanced Edition. Patch-ul făcut de fani. Jocul original nu se mai poate găsi pe PC, doar prin mijloace ce țin de piraterie, considerat (aproape) abandonware de către Konami. Dacă faceți rost de Silent Hill 2, dați pe google să găsiți acest patch care aduce multe feature-uri quality-of-life pentru jocul original, și puteți să treceți prin povestea lui James într-un mod mult mai apropiat cu felul în care producătorii voiau să aveți această experiență în 2001.
Încep să cred că trebuie să recrutăm sânge proaspăt pentru site-ul ăsta, pentru că sunt din ce în ce mai blazat legat de jocurile AAA, sau cu tentă AAA. Nu văd nimic original de câțiva ani încoace. Toată inovația e lăsată pe umerii jocurilor indie (sau în rare cazuri, jocuri double-A), cu bugete limitate. Majoritatea publisherilor mari de pe piață țin să o ardă-ntr-un concurs perpetuu de ”care falimentează primii”. Speranța mea e ”toți”.
PS: 
