Nu știu voi cum vă petreceți timpul liber, dar eu când am chef de distrus lucruri fără urmări legale, îmi pornesc consola, dau volumul la maxim și intru în Charlie Murder. Un beat ’em up 2D cu atitudine de crâșnet de metal într-un concert punk, făcut de gașca de nebuni de la SKA Studios. Acest joc nu este despre finețuri, ci despre pumni, sânge și riff-uri care-ți sparg geamurile (dar doar metaforic, sper că e clar).
Dacă până acum nu ți-ai băgat capul în găleata de haos pe care o oferă SKA Studios, să știi că ăștia nu se joacă (pardon, ba da, chiar se joacă, dar foarte serios). Creatorii din spatele The Dishwasher (apropo, primul din serie e mort odată cu X360 Marketplace – semnați petiția anti moartea jocurilor) sau Salt and Sanctuary, au luat tot ce înseamnă anarhie și DIY punk și le-au comprimat într-un side-scroller care pare desenat de cineva care a mâncat markere și a băut 3 sticle de Cola înainte să se apuce de artă.
And so it begins…
Poveste? Ce poveste? A, da. Apocalipsă cu zombi.
Povestea e simplă ca nota unui trianglu. Ești Charlie, un punker descreierat care se trezește în mijlocul unei apocalipse rock. Motivul? Frontman-ul unei trupe rivale și fostul tău BFF, devenit între timp ceva între necromant și influencer dark, decide că vrea să controleze lumea. Așa că zombifică tot ce prinde, desigur, cu ajutor de la cel de la parter, știți voi care. Și ce să vezi, Charlie și gașca lui trebuie să-l oprească… cu pumnul, picioarele, membrele rupte ale unor zombi, pistoale, cuțite, magie, I think you get the point.
Este, practic, o combinație între Scott Pilgrim, Brütal Legend și un rave în subsolul unui magazin de viniluri, dar în care toată lumea se bate în slow motion și explodează cu ketchup și uneori bere.
We’re in hell… real hell…
RPG? Beat ‘em up? Loot? E shaorma cu de toate…
Charlie Murder e ca salata aia făcută de bunica în care nu știi dacă ai prins măsline sau ardei: e beat ‘em up clasic, dar are și skill trees, leveling, inventory și loot. Adică bați zombi, primești cămăși cu +5 la stil și +2 la atac. Găsești arme prin pub-uri părăsite, grenade, ba chiar și instrumente muzicale care omoară prin vibrații.
Ai de ales dintre cinci personaje, fiecare cu propriile abilități, upgrade-uri și specializări. Unul e mai orientat pe magie, altul pe forță brută, iar unul pare că s-a trezit direct dintr-un vis post-industrial. Toți au ceva în comun. Adoră să distrugă chestii în numele rockului.
La bal sau la spital, tot aia e.
Co-op și control: prieteni + mai mulți pumni = dragoste
Charlie Murder devine cu adevărat glorios în co-op. Nu pentru că e mai ușor, de fapt, devine un haos absolut, ci pentru că e genul ăla de joc în care țipi la prieteni, le furi lootul, apoi râdeți că ați murit împreună într-o baltă de sânge și glorie. M-am ținut cu greu, recunosc, după soția mea în jocul ăsta, pentru că ea zburda și rupea capete într-un stil aproape grațios, de parcă ziceam că suntem la patinaj artistic. Eu, ce să zic, mi-am luat la greu scatoalce. Partea tare e că dacă mori, partenerul, sau partenerii, de joc te pot reînvia, asta dacă reușesc să execute o serie de manevre de resuscitare.
Comenzile sunt simple. Bați, blochezi, folosești abilități și cânți cu scopul de a aduce lumea pe drumul cel bun. Da, uneori ai secvențe de rhythm game în care trebuie să apeși corect ca să scoți un solo de chitară care-ți ucide toată audiența, și nu e la figurat. Măcar știi că atunci când cânți fals în viața reală, nu moare nimeni. Aici și atunci când e bine, riscul rămâne mare.
Mai ai timp să îți îmbunătățești personajul?
Arată ca un desen animat făcut pe marginea caietului de mate
Grafic, jocul e un stil aparte, desenat manual, cu linii groase, culori saturate și un vibe de „l-am făcut pe genunchi în timp ce ascultam Black Flag”. Totul pare sketch-uit, dar cu intenție. Are un stil low-fi care funcționează perfect pentru atmosfera punk și absurdă.
Deși pare o glumă grafică, în spate se simte o direcție artistică clară și plină de personalitate. Eu unul m-aș hazarda să spun, după ce am mai răsfoit catalogul SKA studios, că este stilul lor unic, pe care îl regăsești și în celelalte titluri. E ca și cum Invader Zim ar fi avut o criză existențială și s-ar fi apucat de design de jocuri indie.
Pe români îi găsești, adesea, în cele mai surprinzătoare locuri.
Sunet? E un concert live cu pumni în față, deci punk rock for life!
Soundtrack-ul? Mamă, ce soundtrack! E un mix de hardcore, metal, punk și ceva industrial, toate cântate de trupa „din joc” aka Charlie Murder. Se simte ca un festival DIY într-un garaj de pe o alee dubioasă, dar în sensul bun. E energie pură. Îți vine să te ridici de pe canapea și să dai cu pumnul în aer. Sau în televizor, dacă nu ți-a ieșit un combo.
E genul de muzică ce nu merge pe fundal. E parte din gameplay. Unele abilități se declanșează în ritm, iar unele boss fights sunt acompaniate de riff-uri explozive. Sunetul nu e doar ambianță, e armă în acest joc.
Inamici cu personalitate… și cu mulți, mulți țepi
Inamicii variază de la zombi banali până la demoni, monștri și tot felul de creaturi care par scoase dintr-un coșmar alcoolizat, de fapt chiar vin de acolo. Bossii? Niște caricaturi demonice care arată ca niște membri rejectați de la Slipknot. Dar fiecare are propriul stil de atac, propriul mini-univers grotesc și propriul mod de a te face KO în mijlocul unei melodii. Și surpriză, sunt și câteva personalități inspirate din istoria mioritică, sau a vecinilor unguri. Dacă nu v-am suscitat interesul cu această din urmă frază, nu știu ce mai pot face să vă conving să încercați acest joc.
Fast & Furious: Punk Rock Edition
Verdict? E haos și îl vreau cu mine în iad
Charlie Murder nu e pentru toată lumea. E violent, ironic, greu de înțeles uneori și plin de referințe mai puțin ortodoxe (aviz bisericoșilor), dar dacă ai crescut cu Tony Hawk, ai fost la cel puțin un concert într-un beci sau ai lipit vreodată un sticker cu „anarchy” pe ceva… e pentru tine.
Este un joc făcut cu pasiune, stil și mult, mult zgomot. Se simte ca un proiect punk transformat în joc. Nu e rafinat, nu e perfect, dar are mai mult suflet decât multe titluri AAA lustruite până strălucesc a plictiseală. Cu siguranță l-aș asocia într-o ultimă comparație cu un substitut mai sănătos al băuturilor energizante la miez de noapte. Paliptații, transpirații și joc intens vă urez celor care vă încumetați!
YEAAAAhhhhhh!
Hai, să-i dați un play și țineți minte: Punk’s not dead, and Charlie Murder’s not that bad.
📝 Notă Finală: 8/10
💥 + Soundtrack absolut criminal
👊 + Stil artistic unic și memorabil
🎮 + Co-op distractiv (și distructiv pentru prietenii tăi)
🤯 – Poate deveni haotic și copleșitor
🧩 – Sistemele de RPG sunt un pic prea încâlcite pentru un beat ’em up
Dacă vreți și ceva merch cu jocul, vă zic sincer că merită 100%.
