Nebunia e o raritate în cazul indivizilor – însă în cel al grupurilor, al partidelor, al popoarelor, al epocilor ea constituie regula. (Nietzsche, Dincolo de bine și de rău)
Știm prea bine că prietenii și aliații noștri germani nu au fost întotdeauna prietenii și aliații noștri germani. Prima dată au venit la noi ca un răspuns la apelul prietenilor și aliaților noștri maghiari, care, ați ghicit, n-au fost întotdeauna prietenii și aliații noștri maghiari; asta se întâmpla acum aproape 900 ani, când sașii au dat milităria jos din pod și s-au stabilit în inima țării noastre. De atunci, a curs multă apă pe Mureș și putem spune cu mâna pe inimă că germanii au însemnat un lucru bun pentru noi, valahii. Mai puțin în cel de-al Doilea Război Mondial, când, românii erau convinși că au dat jackpotul jucând în deplasare de partea prietenilor și aliaților lor germani, dimpreună cu prietenii și aliații lor maghiari și cu verișorii și aliații lor italieni. Ce vremuri… Cât zbucium național și, mai ales, naționalist!
În Germania acelor ani, toată lumea era avidă să facă sport: bărbații erau un fel de Tarzan-gen, iar femeile erau după chipul și asemănarea lui Gudrun (în Nibelungenlied, nevasta lui Sigurd care, devenind văduvă, se răzbună și mărită cam pripit cu Attila hunul). Când ai astfel de strămoși, să te mai miri că a urmat ce a urmat? Ei bine, deutsche männer nădăjduiau să-și satisfacă serviciul militar de la cea mai fragedă și junges vârstă, și totul se petrecea sub privirea încruntată și fixă a unui individ care purta o mustață ridicolă, nerasă total din motive pe care el le considera probabil estetice. Nu vreau să intru în detaliile frizurii lui, însă, după o matură chibzuință, cred că i se asorta cu mustața. Pe atunci, germanii erau băieții răi (care i-au dus cu zăhărelul pe bunii și dreptcredincioșii români (nu pot să dau aceleași atribute italienilor și maghiarilor) să lupte de partea lor, pentru gloria eternă, pământul strămoșesc și, nu în ultimul rând, eradicarea bolșevismului din colțul ăsta de lume. Din păcate, mulți dintre bunicii noștri au petrecut destul de repede la mesele îmbelșugate din Walhalla, sălile acesteia devenind neîncăpătoare timp de câțiva ani pământești. Ce să mai spui? De la plimbările zgomotoase cauzate de cizmele negre ce băteau caldarâmul orașelor cucerite, la scandările idolatre cu iz mistic, germanii au tulburat orele de odihnă ale tuturor europenilor preț de mai bine de cinci ani.
Barajul trebuie aruncat în aer. Ce bine mi-ar prinde o uniformă germană…
Un joc ca un film!
Ei bine, în această perioadă „idilică”, studioul spaniol Eidos s-a gândit acum aproape 30 ani să-și plaseze Commandos: Behind Enemy Lines, jocul care a devenit tatăl unui nou gen: Real Time Tactics, RTT pentru suporterii hardcore. În Commandos, principalul atu al jucătorului nu este forța ci discreția. Toate obiectivele pot fi atinse folosindu-te de subtilitate, stealth, și multe dintre acestea pot fi rezolvate fără să tragi măcar un foc de armă. Developerii de la Pyro Studios nu au ascuns faptul că ansamblul jocului și al gameplay-ului a fost inspirat din filmele WWII, pe care unii dintre noi (între care subsemnatul) le-am vizionat și răs-vizionat în adolescența noastră. Altfel spus, cei de la Pyro au vrut să aducă un omagiu unor filme ca Dirty Dozen, Guns of Navarone sau Where Eagles Dare. Ce m-a determinat să scriu acest review? O să vă vină să credeți sau nu, dar, pe lângă că stă să apară un nou Commandos, a fost chiar serialul de pe Max – SAS: Rogue Heores, care m-a „lovit” în plin, Steven Knight realizând acolo un adevărat Commandos pentru TV! Povestea înființării SAS, cu figurile sale iconice (David Stirling, Jock Lewes și Paddy Mayne), umorul tipic britanic al personajelor și situațiilor, ritmurile de AC/DC geniale, toate acestea m-au dus imediat cu gândul la seria Commandos, pentru care visam o ecranizare încă de acum 25 ani!
Hai, pentru luptă, culcat! Sure thing, spuse O’Hara!
„Cel care se luptă cu monștrii, să ia aminte, să nu devină el însuși un monstru. Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează străfundul sufletului.” (Nietzsche, Dincolo de bine și de rău)
Șase flăcăi, majoritatea simpli soldați formează un commando al forțelor aliate. Vin din toate părțile lumii și sunt răi, foarte răi. Așa cum le stă bine unor trupe de commando!
Bruta
Jack „Butcher” O’Hara, Green Beret, este și șeful echipei. Extrem de violent, tipul este imbatabil în lupta corp-la-corp în care se folosește de cuțit. Are o forță incredibilă: poate ridica și transporta butoaie cu benzină și cadavre. Mai poate escalada ziduri și are în posesie o cutie pentru decoy.
„Fiind un tip impulsiv, nu-mi permit să am regrete”, Paddy Mayne (SAS)
Demolition
Thomas Hancock este un englez mustăcios care se îndeletnicește cu explozibilul încă din prima tinerețe. S-a oferit voluntar pentru misiunile de comando și poate arunca în aer orice cu… orice mijloace cât timp tu faci un pipilică la umbra unui nuc bătrân. Thomas mai cară cu el o capcană pentru urși, atât de nevoie cât și de… plăcere!
„Două grenade sunt mai bune decât una”, zis-a odată un înțelept…
Sniperul
Francis T. Woolridge este englez și s-a înrolat în 1937. Medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1936, poate doborî o muscă de la 500 metri. Din păcate, cartușele costă mult și Francis nu stă prea bine cu monetarul, ceea ce îl va determina să-și folosească cu zgârcenie fiecare cartuș.
Consider it done, boss!
Driverul
Samuel Brooklin, american, este șoferul trupei. Cum nu are studii universitare (atât s-a putut!), cunoștințele sale de mecanică îl recomandă pentru activitatea grupului. Samuel are permis de conducere A, B, 30 tone și vehicule blindate.
It’s a long way to Tipperary, to the sweetest girl I know
Lupul de mare
James Blackwool este expertul maritim englez al grupului. Marinar cu experiență, înotător fără pereche, are câteva probleme cu disciplina și cu alcoolul (my kind of guy!)… James este singurul care poate să care o barcă pneumatică în cârcă împreună cu costumul său de scafandru.
Yo, Ho, Ho, and a bottle of rum!
Spionul
Rene Duchamp, zis Spooky. Francez, vorbește limba lui Schweinsteiger ca un nativ și este membru al serviciilor secrete franceze încă din anul 1934, iar trecutul său militar este unul de-a dreptul glorios. Îi place să se echipeze în ofițer german și îți culcă la pământ un soldat cât ai zice „pește” grație unei seringi destul de dubioase.
Arta conversației dusă pe culmile disperării inamicilor
Commandos a fost realizat într-un 3D izometric în timp real. Jumătatea noastră de duzină murdară are obiective, pe care trebuie să le îndeplinească fără să piardă niciun membru. Cum spuneam, trebuie să le facem viața dură germanilor. Ok, odată încheiată trecerea în revistă a trupei, poți juca o misiune tutorial ca să înțelegi principiile jocului și skill-urile fiecărui soldat pe care îl ai în subordine. Urmează nu mai puțin de 20 misiuni îngrozitor de grele, în care îți vei petrece poate chiar câteva săptămâni, nu zile! În funcție de necesitățile misiunilor, vei controla doi până la șase soldați. Orice s-ar întâmpla, nu ai voie să pierzi niciun om în luptă, căci altfel se duce naibii toată șandramaua și pierzi partida! Obiectivele sunt foarte variate: ba trebuie să arunci în aer niște rachete V2 ici, ba trebuie să eliberezi niște prizonieri colo sau să-i împiedici pe germani să arunce în aer un pod… sau să capturezi un general ori să scufunzi submarine. Pe scurt, ai parte de îndeletnicirile de bază ale unei adevărate trupe de comando din WW2.
Good old James se ocupă de transportul pe apă
În conul de umbră…
Pe lângă grafica excelentă la vremea apariției sale, jocul a fost lucrat la sânge! Începi într-o zonă care colcăie de germani. Gărzile sunt gata să strige „Alarm!” la orice pârț suspect și, mai mult, locul este înțesat de patrule care nu stau pe gânduri să dea alarma dacă te văd. Simplu, nu-i așa? Simplu, my ass! O funcție îți oferă posibilitatea să marchezi raza vizuală a inamicilor. Reprezentată printr-un con verde, cred că aceasta merită câteva explicații. Dacă treci prin câmpul vizual verde deschis al unui german, acesta te reperează, va deschide focul imediat și va urla ca apucatul. Alarma este dată și trupe suplimentare vin să te caute. În zona de culoare verde închis, salvarea ta vine dacă stai culcat. Dacă te pui pe burtă, germanul nu te vede și își continuă drumul. Dar asta nu e totul: cum germanul este viclean, îți va vedea urmele pe care le-ai lăsat în zăpadă sau nisip și va veni imediat să vadă ce schaisse se întâmplă acolo. La fel stau lucrurile și dacă împuști un soldat și altul aude împușcătura. Realism cât încape, nu-i așa? eh, ai totuși la dispoziție câteva mijloace de supraviețuire. De exemplu, Green Beretul se poate îngropa în zăpadă sau în nisip și poate ieși din groapă ca să-i ia gâtul celui mai apropiat inamic. Pentru ceilalți, obstacolele naturale sunt cel mai bune de utilizat (stânci, copaci, gropi, etc.).
Un exemplu cu câmpul vizual al adversarilor
O zi obișnuită din viața unui commando
Orice misiune se desfășoară după următorul tipar: după un briefing foarte detaliat în care un comandant te transpune prin intermediul vocii și imaginilor în locurile în care vei acționa, te trezești aruncat în spatele liniilor inamice, uneori împreună cu grupul tău, alteori izolat în zone ostile. Fiecare dintre oamenii tăi trebuie să îndeplinească sarcina care i-a fost atribuită. Poate părea floare-la-ureche, dar tă asigur că nu este chiar așa. Pe măsură ce înaintezi în misiuni, descrierile zonei de acțiune sunt tot mai imprecise și va trebui să utilizezi la maxim abilitățile fiecărui personaj cu care joci. Singurul mod prin care poți avea câștig de cauză este să observi peisajul și să descoperi ascunzători, locuri în care să te poți replia în caz că lucrurile o iau razna; în special, trebuie să știi de la bun început care sunt zonele în care patrulează inamicul. Primele misiuni sunt mai ușurele, dar gradul lor de dificultate crește amețitor pe măsură ce te apropii de final. Pentru eliminarea inamicului poți folosi fie cuțitul din dotare, dacă mergi pe calea stealth-ului, fie bătrânul Colt 45, dacă preferi acțiunea brutală. După oricare dintre aceste operațiuni, trebuie să te gândești la urmele de sânge lăsate de victimă: acestea vor dispărea, dar numai după un timp…
Atenție la urmele pe care le lași în zăpadă! Dușmanul nu doarme…
Avem așadar, două reguli de urmat: alegerea locului în care îi facem felul inamicului sau uciderea lui și transportarea cadavrului într-o zonă ferită de ochii curioșilor. Imediat ce își vor vedea un camarad căzut, germanii vor da alarma, ceea ce este echivalentul unui game over. În concluzie, ucideți, fraților, dar faceți-o în tăcere! În acest nobil scop, sniperul sau capcanele îți pot fi de maxim ajutor dacă știi să le folosești cu cap. Sigur, mai poți atrage soldații în capcană lăsând urme de pași cu bună știință sau făcând zgomote. Clar, trebuie să fii mai viclean decât o vulpe… În Commandos, oamenii tăi nu vor circula numai per pedes: nu numai că se pot îmbarca într-o barcă pneumatică, ci se vor urca și la bordul unor jeepuri sau camioane și alte mașinării găsite la locul acțiunii.
Trebuie să aștepți până ce tipul ajunge într-un loc ferit de privirile camarazilor lui
Split screen
Ca să urmărești mișcările inamicului, nu ai la dispoziție doar sistemul care le arată câmpul de vedere, ci și posibilitatea de a face split screen în șase părți și să activezi camera pe fiecare dintre patrulele de lichidat. Pentru toate acestea, ca și pentru alegerea armelor (pușcă, cuțit, harpon, mitralieră, în funcție de personaj) sau echipamente (târnăcop, momeală, trusă de prim ajutor, uniformă germană), este suficient să dai un singur clic pe imagine și gata! Dacă mai adaug la toate acestea și shortcut-urile de tastatură, avem în față un joc cu o interfață clară și cât se poate de simplu de utilizat. Unde mai pui că poți distruge clădirile cu ajutorul butoaielor cu benzină. Merită să faci asta, pentru că exploziile sunt foarte plăcute ochiului. Mai ai la dispoziție funcția de zoom, grație căreia nu numai că ai o perspectivă de ansamblu asupra locurilor, ci poți observa și detalii importante.
Gradul de detaliu al rachetelor este impresionant pentru un joc apărut acum 27 ani!
Misiune îndeplinită!
Commandos: Behind Enemy Lines stă drepți și azi la apelul jocurilor vechi și bine făcute! Te aruncă într-o atmosferă fantastică de film WW2, în care simți că tu decizi soarta diferitelor teatre de război. Pe lângă pasiunea de care trebuie să dai dovadă, trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare și să faci chiar față stresului, care este omniprezent. Cu misiuni variate și extrem de dificile, ai în față câteva zeci de ore de joc! Controlul a șase personaje simultan necesită un pic de antrenament dar se dovedește repede foarte plăcut. Nu uitați un lucru esențial: Commandos: Origins trebuie să apară dintr-o oră în alta pe Steam. Azi!
