Publisher-ul francez Microïds este mai degrabă cunoscut pentru că ne-a adus adaptări sub formă de jocuri video ale benzilor desenate franco-belgiene celebre, precum Asterix și Les Schtroumpfs (The Smurfs) și personaje din literatură precum Hercule Poirot. Cea mai recentă lansare a lor, Empire of the Ants, este încă o adaptare, deși de o natură mai obscură. Empire of the Ants nu e nici pe departe un nume de răsunet, în aceeași manieră precum exemplele menționate mai sus, dar conceptul unui joc RTS despre furnici mi-a stârnit curiozitatea încât am decis să-i dau o tură fără a fi familiarizat deloc cu materialul sursă. Și fără a fi fan în mod special de RTS, așa că sunteți liberi să săriți acest articol.
Bazat pe romanul cu omonim al lui Bernard Werber, Empire of the Ants spune povestea unei colonii de furnici care locuiește în Pădurea Fontainebleau. Jucătorii își asumă rolul unei furnici fără nume, deoarece, deloc surprinzător, se pare că furnicile nu-și botează odraslele, ci pur și simplu se adresează unul altuia după numărul de la naștere. Deși furnica noastră nu are un nume, ea are totuși un rol important de jucat, deoarece colonia este amenințată, atât de alte insecte, cât și de calamități, precum inundațiile. La ordinul reginei, eroul nostru modest și-a luat misiunea să asigure siguranța coloniei. Ar trebui să remarcăm că narațiunea jocului nu este la fel de critică la adresa societății umane precum este romanul, dar având în vedere că acestea sunt două medii complet diferite, nici aceasta nu este o problemă. Povestea jocului a fost de fapt scrisă chiar de Werber, așa că rămâne într-o anumită măsură fidelă romanului original.
Din start trebuie să spun că din punct de vedere vizual, Empire of the Ants este un răsfăț absolut. Dezvoltatorul Tower Five Studio a optat pentru o abordare fotorealistă, pe baza Unreal Engine 5 și totul arată incredibil de curat și de fidel realității. Experimentezi tot jocul din perspectiva unei singure furnici, care te poartă într-o lume familiară, dar totuși stranie. Păianjenii, cărăbușii, melcii, sunt niște giganți în comparație cu tine, crengile și vreascurile ar putea fi la fel de bine niște copaci, iar o băltoacă e ca un lac pentru protagoniștii noștri infimi. Iluminarea este absolut superbă, sporind și mai mult multitudinea de detalii care aduc la viață lumea furnicilor. Poate cel mai important, performanța jocului este, de asemenea, netedă. Chiar și atunci când am avut secvențe în care sute de furnici se târau prin background, nu am simțit nici un lag sau vreo sacadare. Asta pe un i7 9700k, 32 gb de ram și un Radeon RX 6800, dacă e cineva curios.
Acustica jocului este la fel de impresionantă precum grafica. Se vede(și se aude defapt) grija cu care producătorul a redat ambianța cât mai verosimilă a unei păduri, până în punctul în care echipa de dezvoltare a făcut înregistrări audio într-o pădure reală, iar sunetele naturii sunt subliniate de o coloană sonoră orchestrală adecvată. Furnicile și celelalte gângănii nu vorbesc, dar comunică între ele prin sunete, iar echipa de sunet a trebuit să folosească soluții creative pentru a crea sunetele produse de aceste insecte minuscule, pe care în mod normal, nu ai cum să le distingi.
Făcând niște săpături de curiozitate, am aflat că, în anul de grație 2000, Microïds a lansat un joc de strategie bazat pe romanul Empire of the Ants, iar în această eră a remake-urilor și remaster-urilor, inițial am presupus că această nouă lansare din noiembrie 2024 este o versiune modernizată a jocului respectiv. În timp ce conceptul de joc este similar la ambele jocuri, acest Empire of the Ants aflat sub lupă acum, este un joc complet nou. În majoritatea titlurilor RTS sau RTT, perspectiva camerei e deasupra câmpului de luptă în timp ce dai ordine trupelor tale, dar nu și în cazul de față. Aici avem implementat un concept destul de rar întâlnit în RTS-uri, și anume o cameră din perspectiva propriei furnici pe care o controlezi, și care nu se modifică, astfel încât ai senzația de multe ori că joci un platformer sau un joc adventure de explorare(ceea ce nu e departe de adevăr, având în vedere că ai niveluri în care faci taman lucrurile astea). Per total, o perspectivă simplă și intuitivă, care mi s-a potrivit de minune, nefiind un pătimaș al genului.
În campania de circa 20 de ore, partea de combat este scoasă la înaintare și ocupă majoritatea gameplay-ului. Dacă îți aduci aminte de Pikmin, atunci știi prea bine la ce mă refer, având în vedere că tu nu joci ca atacator, dar poți comanda sutele de unități din subordinea ta să atace obiectivul(cu condiția să te afli în apropierea lui, căci nu poți da zoom și nu poți face scroll la hartă). Coloniile de furnici sunt împărțite în sub-specii diferite, pe care le poți upgrada cu diversele materiale colectate și alimente găsite prin nivel. Toate furnicile (sau alte lighioane care se aliază cu tine) au puncte slabe și puncte forte, iar tu trebuie să ai un echilibru între diferitele tipuri de trupe pentru a obține o victorie. Există trupe care trag cu proiectile, muncitori, soldați standard, gândaci care sunt buni pentru tanking și așa mai departe. Ai la dispoziție, de asemenea, diferite abilități, poți să le dai un swarm rage trupelor, poți să le dai un haste sau chiar healing. Aspectul de management al bazelor(cuiburilor) este deosebit de important, deoarece ele sunt sursa trupelor tale și a upgrade-urilor acestora. De-a lungul unui obiectiv predefinit per nivel, va trebui să îți gestionezi foarte bine bazele și să capturezi cuiburi de la adversar, însă pregătește-te să faci un du-te vino constat între cuiburile tale, căci nu le poți da comenzi decât dacă te afli în proximitatea acestora. Toate cele menționate mai sus le vei întâlni în misiunile așa numite, strategice. Pe lângă acestea, mai ai parte de misiuni de explorare și misiuni tactice, pe care le vom descrie succint.
Misiunile de explorare se concentrează mai mult pe descoperirea lumii înconjurătoare: pe la începutul jocului ai o misiune care îți cere să urmărești un fluture, de exemplu. Obiectivele acestor misiuni sunt destul de simple, de pildă ai de căutat un trio de licurici, și chiar dacă lipsește un challenge adevărat din aceste misiuni, ele au fost create ca jucătorul să poată experimenta Empire of the Ants într-un mod mai relaxat, fiecare în ritmul său propriu, să se oprească să miroasă floricelele dacă vrea, să se uite în zare și să-și golească gândurile, fără să-și bată capul cu aspecte de strategie.
În cele din urmă, în campania single-player întâlnim și misiunile tactice, care sunt de fapt, versiuni tăiate a misiunilor strategice, deoarece elimină aspectul de gestionare a coloniei. În loc să te lase să îți construiești propria armată de furnici și aliați, ți se oferă o selecție predeterminată de unități pe care va trebui să le ghidezi către obiectiv, după cum știi mai bine. Deși oferă ceva distracție, am simțit că aceste misiuni te cam limitează și nu îți oferă o marjă mare pentru erori.
În timp ce acest scurt review se concentrează pe experiența single-player a lui Empire of the Ants, merită menționat faptul că jocul oferă și un mod multiplayer. Aici, până la patru jucători se pot lua la trântă, sau se pot alia împotriva AI. Nu l-am încercat, mi-a fost suficientă experiența single-player, care are destul de multe de oferit pentru prețul de 39,99 EUR. Partea de multiplayer este pur și simplu cireașa de pe tort, pentru cine mănâncă așa ceva.
În încheiere, nu pot decât să spun că am fost plăcut surprins de Empire of the Ants, și nu m-am așteptat la o astfel de abordare din partea unui joc RTS. Parcă e făcut pentru cei ce nu prea gustă genul, și din punctul meu de vedere, formula le-a ieșit. Deși povestea ar fi putut fi dezvoltată nițel mai mult, și pe alocuri devine repetitiv, poți oricând să pui mâna pe carte și să faci o incursiune în viața insectelor din Pădurea Fontainebleau.
