A long time ago, in a galaxy far, far away, concret, anul de grație 1995, galaxia Calea Lactee, sistemul Solar, planeta Pământ, băieții de la Lucas Arts dădeau lumii prima lor iterație în genul first person shooter(pardon, pe vremea aia încă nu era un consens asupra acestui gen, nimeni nu se gândise la denumirea de FPS încă, și toate jocurile care foloseau mecanica asta, erau automat catalogate drept clone de DOOM), da ați ghicit, taman jocul care face oficiile acestui articol. Star Wars Dark Forces nu doar a introdus mecanici de gameplay inovative, dar a fost și gură de aer proaspăt, binevenit pentru fanii francizei Star Wars, devenită ușor seacă pe la mijocul anilor 90.
Personal, am fost cât se poate de entuziasmat la gândul că Nightdive Studios își va roda dantura cu remasterul lui Dark Forces. Studioul ăsta știe să facă un remaster de la cap la coadă, care să și merite aplauze. Oricum, se pare că singura misiune în viață a oamenilor ăstora e să scoată pe bandă rulantă remaster după remaster, și să-l aducă la un nivel net superior materialului original, cu toate giumbușlucurile unui joc actual, de la integrarea pe platformele de gaming curente, la motor grafic îmbunătățit, elemente de gameplay aduse la standarde uzuale, etc. Ce-i sigur e că Nightdive are o formulă care până acum s-a dovedit foarte fructuoasă, pe care a aplicat-o și în cazul lui Dark Forces, anume, se ia una bucată de cod sursă a jocului original, se introduce în engine-ul propriu KEX, se invocă magie neagră, iar rezultatul, îl puteți vedea și voi.
Ca să vă dau o imagine de ansamblu, varianta originală a jocului, lansată pe anticul DOS în 1995, a fost primul FPS plasat în universul Star Wars, alimentat de motorul grafic Jedi, dezvoltat în întregime în ograda Lucas Arts. Net superior față de DOOM, sau clone ale acestuia(heh), engine-ul lui Dark Forces a permis echipei de producție să blagoslovească fanii genului cu un design de nivel ce permitea niveluri suprapuse, verticalitate, geometrie complexă și mecanici de gameplay proaspete. De pildă, nivelurile erau gândite ca jucătorul să îndeplinească un set de obiective, nu doar să alerge de colo-colo și să se mulțumească să împuște inamici. Aveai de salvat domnițe la ananghie, de șterpelit planuri secrete pentru vreo armă secretă imperială, și câte și mai câte, și după toată tevatura asta, trebuia să ții minte drumul de întoarcere către începutul nivelului, căci doar așa partenera ta, Jan Ors, te putea exfiltra, și îți duceai misiunea la bun sfârșit. Povestea, plasată între A New Hope și The Empire Strikes Back, nu-i nici ea de ici de colo, cu siguranță mult mai elaborată decât ce era prezentată în vreo clonă de DOOM(heh, din nou) din acea perioadă.
Kyle Katarn, protagonistul nostru, este un fost agent Imperial care o fi avut mustrări de conștiință și s-a săturat de echipa ălor răi, motiv pentru care a ales calea de freelancer și a găsit de lucru prin prisma contactelor sale din rândul rebelilor. În cinematica de deschidere, ne este dezvăluit faptul că mercenarul nostru a reușit sa sustragă planurile Death Star, care bubuie spectaculos la finalul lui A New Hope, dar curând aflăm că maleficul Imperiu are un alt plan sinistru pe rol. La un an după distrugerea Death Star, Alianța îi angajează din nou pe Kyle și pe Jan, de data aceasta, pentru a investiga un atac asupra unei baze rebele, unde, cei doi află de existența proiectului Dark Trooper, aflat sub oblăduirea generalului Rom Mohc, subaltern lui Vader. Proiectul acesta își propune crearea de soldați… ei bine, Dark Troopers, în care se pompează nițică esență din partea întunecată a Forței și multă tehnologie, astfel încât o mână de soldați sau cyborgi sau ce dracului or fi din ăștia, să fie capabili să pricinuiască multe belele rebelilor. Asta în teorie, pentru că tu, băiat aliat rebel conștiincios, vei pune bețe în roatele Imperiului prin intermediul periplului tău prin cele aproape 20 de planete pecare ți le pune la dispoziție jocul. Unele le vei recunoaște instant, fiind deja cimentate în conștiința colectivă a fanilor, precum Mos Eisley, dar sunt și niveluri care te poartă pe planete special create pentru joc, toate mustind de acel feeling familiar marca Star Wars, iar cam de la jumătatea jocului încolo, te poți aștepta să întâlnești personaje consacrate precum Jabba the Hut sau Boba Fett(cu unii te iei la cafteală, nu spui cu cine).
Arsenalul lui Kyle Katarn este și acesta ușor de recunoscut pentru orice fan Star Wars, cu piese care nu mai au nevoie de nici o descriere, precum celebra stormtrooper rifle, cu penalizare la capitolul acuratețe, taman ca-n versiunea de pe marele ecran. Mai ai grenade de mână, pe care le-am folosit extrem de rar, din cauza traiectoriei ciudate pe care o au când le arunci, mine antipersonal care nu prea au utilitate, un aruncător de grenade care ocupă jumătate din ecran și face damage bun, Imperial repeater cannon e un fel de mitralieră pentru crowd control, iar Arc cannon e arma pe care o șterpelești dintr-o uzină de producție de Dark Troopers, care împroașcă bile de plasmă. Restul arsenalului îl descoperiți voi, ai în total zece piese de armament, asta dacă punem la socoteală și pumnii vânjoși ai lui Kyle.
Spuneam adineaori cât de inovativ a fost acest joc față de standardul vremii, și nu vreau să mint, dar cred că a fost primul joc mainstream care a introdus în gameplay funcție de foc secundar(pentru fiecare armă în parte), funcție de mouselook liber, nu page up sau page down ca să țintești sus-jos cum era la modă atunci, precum și cinematici între misiuni prerandate și cu voice acting. Toate aceste elemente se regăsesc, evident, și în remasterul de față, peste care, Nightdive Studios a adăugat o îmbunătățire consistentă la capitolul grafică. Ai o sumedenie de opțiuni la capitolul acesta, din meniul principal, rezoluții în format modern și o droaie de efecte cu care să te joci după bunul plac. Ba mai mult decât atât, Nightdive a păstrat și grafica originală a jocului, printr-o simplă apăsare a tastei F2, poți comuta între aspectul original și cel modern, iar diferența este, nu uriașă, dar cel puțin, consistentă, și demnă de laude. Coloana sonoră a fost lăsată neatinsă, la fel și efectele de sunet pe baza tehnologiei MIDI. Mulți vor strâmba din nas, dar personal, am gustat din plin acest aspect. Nu am avut nici o problemă cu efectele sonore produse de sintetizatoare, iar într-un joc SF, aidoma lui Dark Forces, acestea sunt ca acasă, cu amprenta lor robotică, ușor metalică, artificială și sintetică. Trebuie doar să caști ochii și urechile, iar dacă ai fost junior rozaliu pe la începuturile anilor 90, nostalgia te va lovi din plin, crede-mă.
Nightdive a reușit să pună mâna pe conceptele de artwork și level design din faza de dezvoltare a jocului, și ni le oferă la secțiunea de bonusuri, alături de o mică descriere a fiecărui element, sprite, artwork, nivel, ce o fi. Ba mai mult, tot la sectiunea Bonus, poți explora un nivel aflat în fază de concept, care urma să fie prezentat publicului înainte de lansarea din 95, dar din varii motive, a fost tăiat din joc.
Ce ar mai fi de zis? Nu ar mai fi multe de zis, trebuie să pui mâna pe butoane și să experimentezi acest clasic atât al genului FPS cât și al universului Star Wars. Vei avea parte de zone secrete de descoperit, planuri și chei de șterpelit, obiective de îndeplinit, stormtroopers de făcut rasol, toate agregate într-un gameplay cu ritm alert, fără prea multe pauze de respiro. Nu pot decât să sper că Nightdive Studios va înhăța sequelul, Jedi Knight Dark Forces II, unde Kyle deja se joacă cu Forța și cu săbii laser. Da, fraților, trăim vremuri stranii, unde veteranii se entuziasmează alegru la potențiala relansare a unui joc apărut cu decenii în urmă… Hai, băieții, la lucru, scoateți-l și pe ăsta! May the Force be with you!
