Sunt un mare fan al universului The Witcher. Chiar un fan înrăit, ce mai! Am jucat fiecare joc, am citit toate cărțile, am văzut adaptarea Netflix, am văzut serialul polonez Wiedźmin din 2002 și tot nu mă pot sătura de acest univers incredibil. Așa că, evident că, atunci când am aflat că Netflix produce un film anime, bazat pe povestea vieții lui Vesemir și pe încercările și necazurile care l-au modelat în omul și mentorul lui Geralt, am fost destul de încântat. Dar, în ciuda entuziasmului meu, am avut și oarecare rețineri, mai ales după ce serialul live-action de pe Netflix a început s-o ia pe arătură în ciuda protestelor și eforturilor lui Henry Cavill.
The Witcher: Nightmare of the Wolf spune povestea aventurilor tumultuoase din tinerețea lui Vesemir, mentorul iscusit al lui Geralt și liderul Școlii Lupului. Este primul spin off a lumii create de Andrzej Sapkowski și este, desigur, un prequel „oficial” cu ghilimele… dacă ținem cont că, pentru autorul polonez, adevăratul canon al seriei este doar ceea ce a scris el în romanele sale, orice altceva, oricât de oficial și autorizat ar fi, pentru el este umplutură.
Evenimentele prezentate în acest film de animație sunt, în mare parte, inedite și doar parțial sugerate anterior în alte forme, cu mici diferențe față de ceea ce a fost menționat anterior despre trecutul lui Vesemir. În primul rând, o locație temporală: evenimentele sunt plasate cu o sută de ani înaintea seriei principale, și chiar cu 160 dacă ținem cont de flashback-urile din copilăria lui Vesemir. Așadar nu te aștepta să găsești multe personaje pe care le cunoști deja din seriale sau jocuri video – înafară de o mică apariție surpriză la final.
Vesemir s-a născut în servitudine și este slugă într-o casă bogată, cu o activitate modestă legată de servit și curățenie, dar cu aspirații mari. Și-ar dori să aibă ocazia să devină bogat și să poată trăi liniștit cu Illyana, prietena lui, servitoare și ea, mica rază de soare a zilelor sale anoste. Oportunitatea pentru o viață mai bună, cel puțin în aparență, vine odată cu witcher-ul Deglan, întâlnire care îi va schimba viața și îl va transforma într-un adevărat vânător de monștri. Ceea ce face specială povestea lui Vesemir, este că el face parte din puținii witcheri care s-au dedicat voluntar acestei căi, fără a fi un copil al Legii Surprizei.
Anii trec și deceniile trec: Vesemir este acum un witcher consacrat, iar priceperea sa este pusă în slujba cauzei Nordului, deoarece aici se întâmplă accidente ciudate și va trebui să investigheze, împreună cu puternica vrăjitoare Tetra, originea răului care s-a abătut peste ei. Ceea ce descoperă va schimba soarta Ordinului pentru totdeauna. Aici, Nightmare of the Wolf a reușit să acopere o lacună importantă din sagă, până acum doar sugerată, și anume trecutul zbuciumat al fortăreței Kaer Morhen.
Aflăm așadar că masacrului de la Kaer Mohern a marcat sfârșitul Școlii Lupului, care a supraviețuit doar prin Geralt, Eskel, Lambert și Coen, toți copii ucenici la acea vreme (și evident Vesemir în calitate de nou lider). Aceasta este una dintre cele mai întunecate și misterioase perioade din istoria Școlii. Sapkowski menționează frecvent evenimentul în cărțile sale, dar nu oferă niciodată prea multe detalii, lăsând totul învăluit în mister; odată cu Nightmare of the Wolf, există, așadar, în sfârșit o clarificare în istoria Școlii Lupului, cu privire la acest eveniment major și la motivația din spatele metodelor monstruoase ale lui Deglan care au determinat în cele din urmă exact ceea ce el a vrut să evite.
În altă ordine de idei, intriga nu are momente de oboseală, îți prezintă constant ceva convingător fără să te prindă în capcana unor șiretlicuri și promisiuni false. Din aceste considerente, poate fi interesantă atât pentru începătorii care știu puțin sau mai nimic despre acest univers, cât și pentru fanii de cursă lungă, care vor găsi materiale noi pentru discuții și alte detalii interesante.
Teo James oferă o interpretare distractivă a lui Vesemir, cu un cinism zeflemitor, și reprezintă un punct forte al filmului. În mod similar, Deglan, interpretat de Graham McTavish, și Tetra, interpretată de Lara Pulver, aduc multă carismă filmului. Însă, în afară de aceștia, puține personaje ies cu adevărat în evidență. Chiar și ceilalți witcheri care apar nu prea au ocazia să se remarce.
Având în vedere aceste aspecte, animația serialului oferă secvențe impresionante de acțiune și reușește să surprindă în mod excelent emoția personajelor și ororile la care sunt supuse pe tot parcursul poveștii. În acest sens, este foarte similară cu ceea ce am văzut în Castlevania, iar acest lucru face din animație un alt punct forte al serialului.
În esență, Nightmare of the Wolf te scufundă fără milă în zonele gri ale universului lui Sapkowski, și o face plasându-te în fața unor dileme morale profunde, în care a alege între bine și rău nu este niciodată așa simplu cum pare, pentru că nu există nici rău absolut și nici bine absolut, doar multe zone gri. Cititorii și jucătorii veterani sunt obișnuiți cu acest limbo, și prin prisma acestui anime, acum chiar și publicul Netflix va înțelege cu adevărat complexitatea cu care The Witcher abordează teme precum homofobie și incluziune socială.
Nightmare of the Wolf demonstrează, dacă mai era vreun dubiu, că universul creat de Andrzej Sapkowski rămâne o veritabilă mină de aur pentru oricine știe cum să-l abordeze, și are potențialul de a genera opere pentru orice mediu, de la filme și seriale TV, până la jocuri video, pentru mult timp de acum înainte.
