Prezent în Cetatea Eternă pentru a lua parte la festivalul de film „Il Cinema in Piazza”, legendarul creator de jocuri video Hideo Kojima a oferit publicului mai mult decât o simplă apariție de gală. Cunoscut drept mintea sclipitoare din spatele unor capodopere ca Metal Gear Solid și Death Stranding, Kojima și-a transformat vizita la Roma într-o platformă de dezbatere despre viitorul culturii digitale. Recunoscut ca un cinefil împătimit, el a venit inițial pentru a prezenta o serie de filme clasice alături de prieteni din industria cinematografică. Totuși, evenimentul care se va încheia în 12 iulie, a devenit fundalul unei avertizări sumbre lansate de dezvoltator.
Declanșatorul acestei reacții a fost decizia radicală a gigantului Sony, care a confirmat eliminarea completă a discurilor fizice începând cu anul 2028. Pentru Kojima, o personalitate formată în era suportutilor fizice, vestea a adus un amestec de tristețe și îngrijorare cu privire la modul în care publicul va mai interacționa cu arta în viitor.
Iluzia proprietății: de la download la streaming
Kojima a explicat clar diferența dintre formatul actual de distribuție digitală și modelul complet bazat pe cloud spre care se îndreaptă industria. În opinia sa, pierderea suportului fizic distruge o legătură personală cu opera de artă:
„S-a anunțat că producția de jocuri pe disc se va încheia în 2028”, a spus Kojima. „Acest lucru mă întristează foarte tare, căci am crescut cu suporturi fizice. Așadar, nu este o coincidență că în prezent cumpăr o mulțime de CD-uri și Blu-ray-uri, fac tot ce pot pentru a-mi păstra materialul.”
Pericolul major intervine atunci când consumatorii nu vor mai avea opțiunea de a stoca aceste fișiere pe propriile console sau calculatoare. Trecerea la un model exclusiv de abonament transformă utilizatorul dintr-un proprietar într-un simplu chiriaș temporar.
„Cu toate acestea, dacă streamingul devine norma în viitor, acest lucru nu va mai fi cazul. Cu serviciile de streaming pe bază de abonament, cum ar fi Netflix sau Amazon, există un server undeva și, practic, ai dreptul să-l accesezi, iar când o faci, datele sunt transmise. Așa funcționează filmele pe aceste platforme, nu-i așa? Nu descarci datele, le accesezi direct printr-un abonament. Iar consecința este că nu deții de fapt datele.”
Vulnerabilitatea politică a serverelor globale
Miezul îngrijorării lui Hideo Kojima nu este doar de natură tehnologică sau nostalgică, ci profund geopolitică. Centralizarea culturii pe servere deținute de câteva corporații uriașe lasă accesul la artă la mila deciziilor guvernamentale, a cenzurii sau a conflictelor internaționale.
„Unele companii dețin aceste servere și vă permit să le accesați contra unei taxe lunare de abonament. Cu toate acestea, având în vedere mizele naționale și politice, precum și mentalitățile diferite, este inevitabil să luăm în considerare posibilitatea ca, în cazul unei schimbări, distribuirea datelor pe care le conțin să fie întreruptă. Și dacă se întâmplă acest lucru, nu veți putea viziona sau juca filmele și jocurile video care vă plac. Asta e înfricoșător. Ceea ce se întâmplă cu jocurile video în 2028 s-ar putea întâmpla și cu filmele. Aș vrea ca toată lumea să țină cont de asta.”
Un avertisment din trecut care devine realitate
Această viziune distopică nu este o reacție de moment pentru creatorul japonez. Schimbarea de paradigmă pe care Sony o impune pentru 2028 validează un semnal de alarmă pe care Kojima l-a tras încă din anul 2021, printr-un mesaj pe rețelele sociale care astăzi pare de-a dreptul profetic:
„În cele din urmă, nici măcar datele digitale nu vor mai fi deținute de indivizi de bunăvoie. Ori de câte ori are loc o schimbare majoră sau un accident în lume, într-o țară, în cadrul unui guvern, cu privire la o idee sau o tendință, accesul la aceste date poate fi întrerupt brusc. Nu vom mai putea accesa liber filmele, cărțile și muzica pe care le-am iubit. Voi fi neajutorat. Asta mă sperie.”
Kojima atrage atenția că măsura Sony riscă să destabilizeze întreaga piață culturală printr-o reacție în lanț. Dacă formatele fizice dispar definitiv, utilizatorii pierd independența de a-și accesa colecțiile personale. Soarta operelor de artă preferate va rămâne la bunul plac al celor care gestionează infrastructura digitală.
