Noblesse oblige!
Povestea lui Icewind Dale II este total diferită de ceea ce am văzut în primul capitol, opțiune normală și obligatorie date fiind nivelurile mari ce se pot obține la finele primului capitol, cu add-on-uri cu tot. Nu ne putem importa party-ul în noul joc, așa că eroii noștri căliți în lupte grele își vor depune spadele, furcile și topoarele în sipetele găsite de-a lungul aventurilor lor. În Icewind Dale 2 trebuie să ne creăm un nou party, după chipul și asemănarea celui de-al treilea set de reguli AD&D. Una dintre criticile tranșante aduse celui de-al doilea set de reguli AD&D este că acestea nu oferă posibilitatea unei diversificări a personajelor. Cu excepția rasei, a aspectului estetic și a allignment-ului, clasele prezente în cea de-a doua ediție sunt rigide și numai un multiclass se putea distinge între celelalte personaje. Setul de reguli al celei de-a treia ediții aduce modificări sub acest aspect dar generează și un adevărat cutremur în rândurile fanilor, căci nu este vorba de mici modificări ici și colo, ci de o adevărată revoluție care a cam băgat groaza în jucători la începutul implementării acestora. Ei, dar din fericire, timpul necesar stăpânirii acestor noi reguli nu este unul îndelungat, așa că ne-am putut bucura repede de posibilitățile pe care ni le oferea sistemul la acea oră.
Din nou, cei șase pornesc la drum
Crearea party-ului în Icewind Dale II este o aventură în sine pentru orice iubitor de RPG! Dacă mai țin bine minte, cred că am petrecut 50 – 60 minute până să pornesc la drum, alegând cu greu între diferitele posibilități de personalizare. Dar, ia să vedem mai în detaliu care sunt clasele. Înainte să ne creăm personajele, trebuie să ținem cont de faptul că avem posibilitatea să înjghebăm un party format din șase figuri, întocmai ca în primul Icewind Dale, așa că posibilitățile de personalizare sunt multiple. Un party bine conceput, care să răspundă situațiilor jocului este o adevărată provocare pentru oricine! La vremea aceea, forumurile gemeau de prezentări ale party-urilor jucătorilor și te uimea evantaiul de posibilități ce și se deschidea. Îți puteai crea un party format din doi fighteri, un mag, doi clerici și un thief, în care clericii pot însănătoși un număr mare de puncte la level superior, ceea ce face ca prty-ul să poată lupte mai mult timp. Cum noul set de reguli oferea o diversificare a fiecărui personaj, ne dăm repede seama că formarea unui grup bine echilibrat reprezenta o adevărată victorie. Mai trebuie spus că, la vremea apariției lui, Icewind Dale II a fost cea mai bună transpunere pe PC a regulilor celei de-a treia ediții AD&D. Orice aspect putea fi ales, începând de la sexul personajului. Pasul următor era alegerea rasei. Aici, însă, apăreau surprizele în comparație cu primul Icewind Dale, căci au fost implementate foarte multe sub-rase. Dacă înainte puteam alege human, acum ne este oferită posibilitatea să fim Aasimar, sau dacă alegem elf, putem opta apoi între trei sub-rase, între care mult râvnita dark elf. Clasele, ca și rasele, au fost mult îmbogățite. În joc, avem parte de apariții surprinzătoare, ca barbarul sau vampirul; spre deosebire de magi, vampirii nu trebuie să învețe nicio vrajă, pentru că au un talent înnăscut pentru artele magiei. Ei pot lansa un număr mare de vrăji dar varietatea acestora este minimă, așa că trebuie să fim atenți să alegem vraja corectă pentru nivelul pe care îl are personajul nostru căci, spre deosebire de mag, magiile vampirului nu pot fi înlocuite în spell book, tocmai datorită faptului că sursa de unde și le „ia” vampirul nu este aceea.
Odată ce am ales clasa personajului, purcedem la distribuirea punctelor în caracteristicile principale ale acestuia. Din nou ave Strenght, Constitution, Dexterity, Wisdom, Intelligence și Charisma. Sigur că punctele de pornire sunt influențate de alegerile pe care le-am făcut în prealabil, așa că e normal să avem unele penalizări la Constitution dacă alegem, de exemplu, un elf. Distribuirea acestor puncte are efecte directe în joc, efecte asupra cărora nu are sens să insist aici din moment ce le-am arătat cu vârf și îndesat în articolul despre primul Icewind Dale. Faza cea mai dificilă a creării personajului este gestionarea skill-urilor și a abilităților. Acesta aspect a reprezentat o noutate în cel de-al treilea set de reguli AD&D. Vrei să te specializezi în uzul unei arme? Sau poate vrei să fii tare în magii? Vrei să aplici lovituri letale? Ok, sistemul de gestiune a abilităților îți permite toate acestea. Trebuie să mai amintesc faptul că există și party-uri gata făcute, în cazul în care întâmpinați dificultăți la crearea personajelor. Aceste grupuri prefabricate au nume foarte sonore, sunt bine echilibrate și au o descriere foarte interesantă a poveștii lor. Ce pot să vă spun? Evitați să alegeți aceste grupuri, pentru că pierdeți enorm din farmecul unui party făcut cu mâna și priceperea voastră, pe care îl „creșteți” voi înșivă de la zero…
Fuga în Spine of the World
Odată încheiat chinuitorul proces de creare a party-ului, iată-ne din nou în familiarul Forgotten Realms, mai exact, în Spine of the World. Cum bănuiam, locurile nu sunt deloc ospitaliere, ba mai mult, colcăie de monștri. Dar, pe lângă sângele vărsat de tot felul de aventurieri, aceste locuri de legendă mustesc și de povești eroice, iar numele eroilor noștri vor fi scrise în curând în cartea de aur a acestui tărâm. Primul impact cu Icewind Dale II este ca o întâlnire cu un prieten vechi, pe care nu l-am mai văzut de ani buni și care s-a maturizat, fără să-și piardă însă nimic din farmecul de odinioară.
Din nou, grafica este asigurată de Infinity Engine, dar interfața este modificată. În sfârșit, putem seta rezoluția de la 800×600 în sus, iar rezultatul este mai mult decât satisfăcător. Imaginile de fundal pe care se mișcă eroii noștri par să fie pictate, vrăjile sunt spectaculoase, iar adversarii sunt realizați cu multă atenție, atât în ceea ce privește AI-ul cât și animațiile. Tot referitor la AI, trebuie să vă amintesc că ar fi bine să uitați de vechea tactică a pașilor mărunți. Ce vreau să spun prin asta? În trecut, dacă avansai suflând și în iaurt, te ataca un singur adversar, în cazul în care acesta făcea parte dintr-un grup. Camarazii lui rămâneau undeva în afara câmpului tău vizual, gata de luptă. În Icewind Dale II, o asemenea tactică nu mai este posibilă, căci adversarii, dacă aude zgomote de luptă, vin legiune către tine chiar dacă nu te-au văzut.
Schema jocului
A rămas aceeași sau este modificată din temelii? Dacă vă așteptați ca Icewind Dale II să o rupă de tot cu liniaritatea sau să o ia pe alt făgaș, atunci veți fi dezamăgiți. Totul e la fel ca în prima parte: lupte, quest-uri, rezolvarea misiunilor, lupte, quest-uri… O fi bine? O fi rău? Mie mi se pare că alegerea este corectă, pentru că primul capitol al sagăi a fost foarte bine primit de jucători, așa că, știți cum se spune, „echipa câștigătoare nu se schimbă”. Pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că mă așteptam la un alt nivel de complexitate. Din păcate, jocul e departe de a fi considerat o capodoperă a role playing-ului, darămite o referință a genului! Dacă ne uităm puțin în oglinda retrovizoare, vedem că Planescape Torment a ridicat aspectele narative, profunzimea dialogurilor și a NPC-urilor la un nivel la care cu greu au reușit alte jocuri să ajungă până azi. În 2002, Morrowind a adus o libertate de acțiune nemaivăzută până atunci; apoi, Neverwinter Nights a modificat rolul modului multiplayer prin introducerea figurii DM-ului, iar primele două Baldur’s Gate au revitalizat genul în momentul în care puțini mai pariau pe RPG. Icewind Dale II nu aduce nimic nou, ci se mulțumește să îmbunătățească moștenirea lăsată de precursorul său. Black Isle nu a riscat nimic și ne-a oferit un joc bine realizat, îngrijit, chiar dacă bazat pe principii învechite… ceea ce nu înseamnă că este de evitat! Din contra, Icewind Dale II este foarte, foarte distractiv.
Cu ce rămânem?
Ca orice joc ce rulează pe Infinity Engine, Icewind Dale II a avut o grafică frumoasă la vremea apariției lui. În unele locații, hărțile par a fi pictate, ceea ce cu greu mai puteai face într-un joc 2D. Ca în cazul oricărui joc marca Black Isle, latura sonoră este la înălțime, cu o muzică ce-ți gâdilă plăcut auzul și te imersează în atmosfera pe care o creează în orașe, dungeons și, mai ales, în timpul luptelor. Efectele audio sunt excelente, iar magiile cast-ate sunt superbe. În ceea ce privește gameplay-ul, trebuie să amintesc că realizarea personajului, gestiunea întregului party și setul de reguli al celei de-a treia ediții AD&D ne oferă posibilitatea formării unor party-uri de o rară diversitate, ceea ce te îndeamnă să rejoci jocul doar pentru a vedea cum te descurci în diferite situații. Toată această vastitate este umbrită însă de o schemă de joc repetitivă și liniară, orientată numai și numai către lupte.
Așadar, haotic și liniar, dar vânos și distractiv, așa aș putea caracteriza Icewind Dale II. Jocul poate fi găsit pe GOG și rămâne un titlu pe care îl recomand tuturor celor care încă nu au reușit să descopere AD&D-ul. Încă ceva: știu că e primăvară, dar dacă vă încumetați să jucați seria Icewind Dale, atunci jucați-o iarna, căci anotimpul ăsta are un efect fantastic asupra experienței de joc!
P.S.
Conform lead designerului jocului, Josh Sawyer, codul sursă al lui Icewind Dale II a fost pierdut, posibil după o beție cruntă, cine știe… Spre bucuria fanilor jocului, însă, un grup de tipi a publicat acum ceva mai bine de un an un mod Icewind Dale II: Enhanced Edition, ce poate fi descărcat gratuit de aici. Mai mult de atât, nu cred să primim vreodată. Have a lot of fun, brothers!
