În mod normal, după review-ul Bloodlines 2 aș fi șters jocul instantaneu și l-aș fi dat uitării. Dar datorită faptului că sunt prea mare fan al lui Bloodlines 1, am decis să mai dezgrop încă o dată cadavrul și să mai bag o tură de bisturie prin el.
Desigur, am terminat jocul de încă 3 ori, de data aceasta pe dificultate Casual și fără să-mi bat capul prea mult cu level-up-ul, pentru că, după cum spuneam în review, poți termina jocul cu primele 4 abilități pe care le vrei primi și că Bloodlines 2 e orice altceva, numai un RPG nu.
Ar fi trebuit să am 100% achievements pentru joc, dar din cauza unui bug, sunt unul din ăia mulți cărora nu le deblochează 100% achievement. Ai un ultim achievement numit „deblochează restul tuturor achievement-urilor”, ceea ce am și făcut, și automat ar fi trebuit să duc jocul la 100%. Ei, prin puzderia de bug-uri idioate, ce mai contează unul. Și precum v-ați prin până acum, încă nu a apărut nici un patch pentru a rezolva problemele astea.
După primul hotfix penibil în prima săptămână în care s-a lansat jocul, developerii au spus că se gândesc să adauge tot felul de features cerute de fani, precum: dacă ai terminat o dată jocul, să poți rejuca campania fără partea lui Fabien cu flashbackurile lui. Ceea ce ar face un joc de 8 ore, automat sub 4 ore (pe dificultatea casual) și fără să te uiți cu prea mare atenție la dialoguri, care oricum, nu sunt demne de atenție.
Ei, fix în ultimul playthrough, am observat un citat care mi-a dat-o la ficat. Nu știu cum de am ratat acest dialog delicios în celelalte run-uri ale mele, dar mă bucur că de data asta l-am prins pe Dumnezeu de picior. Conversația aceasta este între protagonist, Phyre, prințul Steattle-ului, Ryong și antagonistul din umbră, fostul prinț, Lou. Aici se dezbate dacă ne ducem să o killărim pe Katsumi, liderul Anarhilor. Aș vrea să mă opresc o secundă să vorbesc despre cum fiecare lider de facțiune este o femeie puternică și independentă, dar trecem peste. Una din femei spune că Anarhii vor fi decimați dacă o omorâm pe Katsumi, adicătelea dacă tăiem capul șarpelui. I se răspunde: „Ai grijă, că poate nu e șarpe, e hidră! Anarhii sunt comuniști!”.
Doresc să-i întreb pe britanicii de la Chinese Room ce maica mamelor lor are de-a face comunismul în această conversație și cum asasinarea unui lider poate să aducă un sistem politic socialist în discuție?
Deși am spus în review că tot ce ține de Bloodlines 2 la partea de scris, vine de la niște redditori cu prea mult timp liber să cutreiere internetul, consider că review-ul meu a fost prea calm, calculat și fără injurii. Niciodată Chinese Room nu a fost un developer care să merite adulații, dar acum pot să afirm că nu îi respect nici măcar ca oameni.
Iar după ce într-un final, am șters jocul, am ajuns pe alte coclauri ale internetului, unde am văzut un pic de munca depusă de cei de la Hardsuit Labs. Inițial, când am aflat că Bloodlines 2 e în producție, am făcut tot posibilul să evit orice trailer și orice știre legată de proiect (fac la fel și cu toate filmele care mă interesează). Nu vreau nici cel mai mic spoilere. Nici cea mai mică idee despre ce va fi. Vreau sa simt un joc ca pe ceva nou, 100%. Dar acum că Bloodlines 2 a venit, a văzut și a înfrânt, am decis să dau o geană peste ce a fost. Nu mică mi-a fost mirarea să mă uit la video-uri din 2019 care arătau excepțional pe lângă ce avem acum. Aveți mai jos video-ul:
În primul rând, personajele arată mult mai bine. În al doilea rând, idiotul de Tolly nu exista, personajul său fiind „Samuel”, cu o complet altă voce și altă personalitate. Din puținele conversații de-acolo, deja vedem o calitate mult mai bună la capitolul „scris”. Apoi, Seattle-ul arată mult mai verosimil, cețos, umed, nu îmbrăcat în crivăț constant de parcă am fi la nordul cercului Arctic. Și nu în ultimul rând, suntem un thin-blood, nu un vampir bătrân. Acest lucru mi se pare de 100 de ori mai interesant și mai complet pe tema lui Bloodlines 2. Suntem efectiv un coate-goale, învăluit de politicile și intrigile lumii vampirilor. Acest detaliu de asemenea mi se pare mult mai ok într-un joc ce vrea să fie RPG. Arcul sau călătoria eroului, de la un personaj nesemnificativ la cineva important este ceva ce majoritatea RPG-urilor fac pe parcursul lor. Nu înțeleg cum de au aruncat developerii la gunoi acest cadou din partea celor de la Hardsuit Labs.
Durerea cea mai mare vine de la coloana sonoră. Când Hardsuit Labs erau la cârmă, acolo era și Rik Schaffer, compozitorul care a făcut tema principală la Bloodlines 2. Temă neutilizată de idioții de la Chinese Room. Piesa își face rondul pe internet, și în umila mea părere e de 10 ori mai bună ca toată coloana sonoră a lui Bloodlines 2 la un loc.
Toate aceste detalii de mai sus mă fac să nu vreau să vad un Bloodlines 3 niciodată și deși acum a apărut Europa Universalis 5, și este un joc bun, nu mai vreau să dau nici un șfanț către Paradox, în vecii vecilor, amin.
