Pregătiți-vă popcornul și, eventual, niște antivomitive: visul (sau coșmarul) Call of Duty pe marile ecrane devine realitate în vara lui 2028. Data e bătută în cuie, așa că mai rămâne doar un detaliu neglijabil: acela de a face filmul. Paramount a decis, într-un moment de sclipire strategică, să-i încredințeze frâiele acestui proiect lui Peter Berg, un om care pare să aibă o alergie severă la jocurile video! Berg, acest autoproclamat cruciat al masculinității de modă veche, are o relație lungă și zgomotoasă cu filmele de război de categoria B, oferindu-ne „capodopere” precum Battleship – unde a demonstrat că poate transforma un joc de societate pentru copii într-o explozie incoerentă de CGI – sau Lone Survivor. Deși filmografia lui nu va fi confundată niciodată cu o listă de capodopere, Berg insistă că el nu urmează reguli, mai ales pe cea a succesului calitativ, un lucru pe care criticii l-au observat, de altfel, de mulți ani.
Ironia atinge cote maxime când ne amintim declarațiile sale spumoase din revista Esquire, ce-i drept, date prin 2013, unde regizorul se plângea că America a devenit „moale” pentru că toată lumea primește trofee de participare și mănâncă prost: „Pur și simplu cred că trăim într-o cultură în care toată lumea primește o medalie pentru orice, știi? Ideea că poți ajunge ultimul la un campionat de fotbal sau fotbal american când ești copil și să primești un trofeu, nu sunt sigur că acesta este cel mai bun mod de a gândi despre competiție. Cred că, în general, mâncăm prost în această țară. Nu facem suficientă mișcare. Suntem exigenți. Avem așteptări mari fără a fi neapărat dispuși să oferim prea multe în schimb. În viziunea lui Berg, un tip care pare să creadă că singura activitate recreativă acceptabilă este să cari bușteni în spate prin noroi aidoma celor de la Navy SEALs, jocurile video sunt pur și simplu „patetice”. Cu un dispreț aproape poetic, el cataloga experiența de gaming drept „curaj ieftin” și afirma răspicat că „oricine petrece patru ore jucând jocuri video este un om slab” care ar face bine să iasă afară și să facă ceva util.
Este cu adevărat fascinant să urmărești cum acest dispreț suveran pentru un întreg mediu cultural se evaporă subit în fața oportunității de a regiza tocmai filmul bazat pe acel mediu. Se pare că pentru Berg, curajul de tastatură al jucătorilor este de neacceptat, dar profitul de box-office generat de aceiași oameni este o cauză nobilă pentru care merită să-și sacrifice principiile… Colac peste pupăză, Berg va pune mâna și pe scenariu. Noroc cu Taylor Sheridan (Yellowstone), care va încerca probabil să mai salveze ce se poate din entuziasmul militarist al regizorului. Paramount mizează pe faptul că succesul uriaș al jocurilor se va traduce automat în bilete vândute, ignorând mica problemă că regizorul ales de ei i-ar trimite pe spectatori la flotări și cărat de bușteni prin noroi, în loc să-i invite în sala de cinema. Rămâne de văzut cum va reuși Berg dreagă busuiocul cu publicul pe care l-a insultat atât de conștiincios, sau dacă filmul va fi doar o lungă mustrare cinematografică despre cât de „moi” am devenit, ambalată într-un logo celebru. Este, fără îndoială, cea mai bizară alegere de regizor din istoria recentă: un om care urăște sursa originală este pus să creeze versiunea ei cinematografică.
