Review
E anul 1997, eu am vreo 8 anișori și citesc de zor reviste Auto Motor și Sport. Pe coperta uneia dintre ele e noua generație de Porsche 911 Carrera, cunoscută și sub numele de cod 996. Citesc termeni pe care nu îi înțeleg neapărat la vârsta aia, dar felul în
Review
Infinitevania e e un omagiu adus clasicilor genului, cu suficientă personalitate pentru a ieși în evidență, dar și cu destule momente în care personalitatea asta îți trage nervii prin răzătoare. Ca proiect, Infinitevania este un metroidvania 2D dezvoltat de JHT Games, studio independent brazilian fondat în 2021 de José Henrique
Review
Phantom Fury e exemplul excelent al zicalei celebre de pe meleagurile noastre, aia cu lupul care își schimbă părul, dar năravul ba! E drept că m-am înhămat la Ion Fury la vreo cinci ani după data lansării, și întâmplarea face că l-am butonat cu câteva luni înainte să
Review
Recunosc, m-am apucat de Ion Fury cu garda ridicată, la ani buni după ce apăruse. Deja eram acrit văzând atâtea tributuri către epoca de aur a FPS-urilor încât am ajuns să tresar de fiecare dată când auzeam termenul boomer shooter. Dar Ion Fury nu e o clonă generic
Review
Există o tentație leneșă de a reduce Valheim la o formulă simplă de marketing. Minecraft cu vikingi. Survival crafting cu topoare și corăbii. Un alt joc de construit baze într-o lume procedurală. Toate astea sunt tehnic adevărate și complet nesatisfăcătoare ca descriere, cam în felul în care ai putea
Review
De principiu, nu sunt genul care joacă jocuri în early access, cu atât mai puțin genul care să le și cumpere în acest stadiu, pentru că am fost fript de prea multe ori cu promisiuni nerespectate cât să mă transform într-un cinic funcțional în materie de aceste accese anticipate.
Review
Există un tip de joc pe care îl recunoști din primele minute de gameplay, și aici mă refer la jocuri care nu au nici o pretenție că au inventat roata, dar care te surprind plăcut că reușesc să o învârtească atât de bine. Wuchang: Fallen Feathers, debutul studioului chinezesc Leenzee,
Review
Există o diferență subtilă și importantă între un joc care îți oferă putere, unul care îți oferă libertate, și unul care îți oferă responsabilitate totală și te privește fix în ochi în timp ce totul se prăbușește din cauza unei decizii aparent minore luate acum patruzeci de minute de timp
Film
O comparație între doi monștri sacri ai cinematografiei est-europene: „Mihai Viteazul” (1971), regizat de Sergiu Nicolaescu, și capodopera poloneză „Potopul” (Potop, 1974), semnată de Jerzy Hoffmann. Este o confruntare inegală între o halucinație patriotică, menită să bruieze subconștientul românesc cu mândrie națională, și o operație pe cord deschis asupra
Review
Relic Entertainment a lansat în august 2025 Definitive Edition a unui joc din 2004. Douăzeci și unu de ani mai târziu. Și în loc să fie un exercițiu nostalgic leneș, cu textură upscalată și logo de aniversare pus pe cutie, au livrat ceva mai serios decât se așteptau mulți: cea
Review
Moartea ca problemă administrativă Există o întrebare pe care nu ți-o pune niciun joc din ultimii douăzeci de ani: ești dispus să muncești cu adevărat ca să înțelegi ce s-a întâmplat? Nu muncă simbolică, nu „colectează 10 pene de vultur", nu apasă butonul când apare indicatorul pe
Review
Am jucat A Lost Man un pic. Sau cât am putut suporta din el, vreo șase ore, care s-au simțit ca șase luni petrecute în niște tranșee adevărate, fără sfârșit vizibil și fără speranță de evacuare. Și trebuie să vă spun direct: nu suport jocul ăsta, cu tot respectul