Tomb Raider 4 este o excepție în seria celor de la Eidos. În primul rând, este singurul episod care are omogenitate geografică, căci 98% din aventura Larei Croft se petrece în Egipt. Apoi, este singurul joc care tratează în profunzime trecutul Larei și relația cu mentorul său, Werner Von Croy. În acest sens, una dintre ideile excelente ale jocului a fost plasarea antrenamentelor într-un flashback în Angkor Wat (Cambodgia). Acolo, tinerica învață bazele meseriei de arheolog și își descoperă vocația de aventurieră și acrobată sub atenta supraveghere a lui Von Croy. Odată ce am făcut cunoștință cu mentorul nostru (și am încheiat tutorialul), jocul începe cu adevărat câțiva ani mai târziu, în Egipt.
Cu trenul și jeepul pe urmele zeilor
De data aceasta, avem de-a face cu zeul Seth. Mai exact, cu învierea lui. Vom călători de la Karnak la Cairo, Alexandria şi Gizeh, în jeep, side-car sau chiar, mai domestic, cu trenul. Cele două niveluri de intro din Angkor Wat ne oferă, de fapt, tutorialul jocului și ni-l prezintă pe Von Croy. După ce parcurgem coridoare interminabile, cu faimosul rucsac în cârca Larei, terminăm tutorialul cu un parcurs contra-cronometru în timpul căruia nenea Werner ne arată că forma fizică nu ține cont de vârstă.
Ghid turistic pentru morminte periculoase
Imediat după aceea ajungem în Egipt, unde facem o excursie prin morminte. Aici apar primii adversari și câteva enigme bazate pe capcane ce trebuie evitate contra-cronometru. Tot aici avem ocazia să conducem un jeep, din care mai trebuie să coborâm uneori ca să deschidem porți și să acționăm manete. Nivelul este destul de dificil și nu cred că-l poți juca din prima fără să-l cunoști cât de cât. Templul din Karnak constituie una dintre cele mai vaste arii de joc: aici avem de vizitat numeroase locații și trebuie să ieșim dintr-un labirint plin de capcane.
Trecem apoi în Alexandria, unde vizităm un amic care ne va informa despre stadiul cercetărilor lui Von Croy. Aici avem de-a face cu niște crocodili, scheleți și cu bodyguarzii lui Von Croy. Nivelul din Marea Bibliotecă este realizat excepțional: fiecare ușă ascunde o probă deosebită. Odată ce ne-am terminat treaba în Alexandria, ajungem la Cairo, unde trebuie să ne batem cu gărzi, turele și scarabei giganți. Finalul lui Tomb Raider 4 este departe de a fi unul simplu. După ce intrăm în piramidă, trebuie să ne confruntăm cu hoarde de monștri și să evităm o mulțime de capcane până la lupta cu Seth, aflat pe post de boss de final.
Mai puțini pixeli, mai mult film
Una dintre noutăți este că nu mai avem ocazia să vedem aproape nicio cinematică realizată pe baza engine-ului jocului, ci doar scene CG (Computer Generated) de o calitate foarte bună, superioară celei din Tomb Raider 3. Aceste secvențe ajută mult povestea lui Tomb Raider 4 printr-o scenarizare dinamică și prin dialoguri în cursul cărora Lara se confruntă cu Von Croy. Acesta caută, la rândul lui, relicvele despre care se crede că îl pot învia pe Seth. Așadar, acum avem parte de coerență scenaristică, povestea câștigând enorm în maturitate și devenind mult mai interesantă decât în capitolele precedente.
Aceeași Mărie, dar cu arbaletă și lunetă
Dacă scenariul este excelent, nu același lucru îl putem spune despre gameplay, care nu s-a schimbat nici cât negru sub unghie față de Tomb Raider 3. Sigur, şi acum avem la dispoziție noi vehicule sau câteva adăugiri simpatice (de exemplu, posibilitatea utilizării mai multor tipuri de muniție pentru o armă), dar, per ansamblu, nu apare nimic care să te dea pe spate. Mai avem şi posibilitatea utilizării unui vizor (odată ce am reușit să combinăm arbaleta cu revolverul) sau ne putem cățăra pe pereți verticali, dar, repet, nu avem nimic transcendental în toate acestea. Aș mai putea aminti modelarea Larei şi meniul inventarului – ambele au suferit modificări destul de importante de design – unde obiectele şi armele defilează acum pe un plan orizontal.
Capodoperă sau formulă epuizată?
Foarte mulţi fani ai seriei au considerat Tomb Raider 4: The Last Revelation cel mai bine finisat episod din secolul trecut… O fi. Al patrulea capitol al seriei schimbă radical registrul, abandonând nomadismul global din Tomb Raider 3 în favoarea unei atmosfere claustrofobice, întunecate și aproape morbide, solid ancorate în decorurile egiptene. Revenirea la originile mitologice ale francizei transformă explorarea într-un labirint dens, un adevărat test de rezistență psihică pentru jucători. Tensiunea psihologică atinge apogeul în secvențele de coșmar din City of the Dead, totul fiind amplificat de coloana sonoră de excepție semnată de Peter Connelly, care preia cu succes ștafeta de la Nathan McCree.
Această ambiție narativă se lovește însă brutal de realitatea unei producții anuale grăbite. Sub presiunea lansărilor de Crăciun, dezvoltatorii au oferit un titlu măcinat de aceleași probleme tehnice și bug-uri istorice, rămase nerezolvate încă de la debutul seriei. Dincolo de adăugarea superficială a unor mișcări noi, structura de bază a jocului stagnează. Bucla repetitivă de gameplay – bazată obsesiv pe aceeași rețetă rigidă de rezolvare a puzzle-urilor – devine obositoare, demonstrând limitările unei formule uzate de rigorile producției de masă.
La fel cum s-a întâmplat cu prima trilogie, Aspyr a realizat și Tomb Raider IV-VI Remastered, care a apărut la începutul anului 2025. Vă recomand călduros setul, pe care îl puteți găsi pe Epic Games la prețul de 132 de lei.
