Retro
Hai, la mai bine de 25 de ani de la apariția jocului, cred că pot să-mi permit să spun ca la finele lui Tomb Raider IV: The Last Revelation Lara părea moartă, așa că toată lumea se gândea la cel de-al cincile capitol al seriei ca la cel
Review
Playground Games a așteptat șase jocuri ca să ajungă în Japonia. Șase jocuri în care fanii cereau drifturi pe trecătorile de munte, touge-uri înguste, cultura JDM, Ebisu, Tsukuba, noaptea din Tokyo cu neonuri reflectate în asfalt ud. Șase jocuri de acumulat așteptări. Și după toată această așteptare, verdictul e
Retro
Tomb Raider 4 este o excepție în seria celor de la Eidos. În primul rând, este singurul episod care are omogenitate geografică, căci 98% din aventura Larei Croft se petrece în Egipt. Apoi, este singurul joc care tratează în profunzime trecutul Larei și relația cu mentorul său, Werner Von Croy.
Retro
Până la Tomb Raider 3, Lara devenise deja un fenomen social: în 1997, U2 și Lara Croft au colaborat în timpul turneului PopMart Tour al legendarei trupe. Cu mult înainte ca Angelina Jolie să îmbrace costumul personajului, membrii trupei U2 au cerut permisiunea creatorilor jocului video pentru a o folosi
Retro
Mai are rost să vorbim despre personalitatea Larei Croft? Devenită un adevărat sex-simbol al sfârșitului de secol XX, eroina invada camerele adolescenților îndrăgostiți de formele ei și ale adolescentelor care-și găseau în ea un model de urmat, acela al femeii libere și independente. Internetul deborda de clișee, magazinele
Retro
1996 este anul în care a început totul. Anul Tomb Raider a fost anul Larei Croft și anul în care femeile și-au găsit locul în industria jocurilor video. Atletică și în căutare de aventură, dom’șoara Croft ne-a demonstrat că jocurile de acțiune nu sunt o exclusivitate a
Review
Cuvânt înainte Black Myth Wukong, da în sfârșit îl avem sub lupă. Dar nu oricum și nu ca oricine, ci trecut printr-o perspectivă care nu se oprește la mecanici de gameplay sau grafica eye candy, ci mă voi opri preț de câteva momente pentru a face o paralelă cu
Review
Zombilitici infectați, mutanți scăpați de sub control, virusuri create în laboratoarele megacorporațiilor care trag sforile lumii din umbră și agenți guvernamentali care par condamnați să trăiască exclusiv în orașe aflate în carantină. Acestea sunt imaginile care îți vin în minte în momentul în care spui Resident Evil 6... și nu
Review
Într-o industrie în care ani la rând, fiecare shooter a vrut să fie mai cinematic, mai realist sau să-ți fure ochii și gologanii din portofel mai mult decât concurența, Mouse: P.I. For Hire a apărut pe scenă, parcă de nicăieri, cu un zâmbet ironic, o mitralieră Tommy
Review
După ce termini Soul Reaver 2, rămâi cu o senzație agasantă că povestea nu s-a închis, că mai e ceva de spus, că firele alea narative încă se întind în toate direcțiile. Și ai dreptate să simți asta. Ei bine, exact de acolo prinde firul mai departe Legacy of
Review
Un joc care știe ce e Există o categorie aparte de jocuri care, de cum le pornești, nu au nevoie să-ți explice nimic. Nu îți fac tutorial cu săgeți galbene, nu îți pun un NPC care strigă „Hei, ascultă!", nu te iau de mână prin primele zece minute
Review
Când te gândești la survival horror, inevitabil îți vine în minte Resident Evil. Seria asta a fost, ani la rând, un fel de piatră de hotar pentru gen, iar Resident Evil 4 a fost momentul în care totul a căpătat o altă perspectivă, literalmente, reinventând nu doar franciza, ci și