Nu am cumpărat AYN Thor cu intenții mărețe. Nu am vrut să revoluționez modul în care joc, nu am vrut să înlocuiesc nimic, nu am vrut să fac un experiment științific. L-am cumpărat pentru că e mic, arată bine, are două ecrane OLED și pentru că, în momentele de slăbiciune, marketingul funcționează chiar și pe oameni care ar trebui să știe mai bine. Îl țin în mână acum, îl privesc, și încerc să fiu cât mai obiectiv posibil față de un dispozitiv care nu a fost construit pentru mine și care, în același timp, face câteva lucruri remarcabil de bine.
Problema e că lucrurile pe care le face bine nu sunt neapărat lucrurile de care eu am nevoie.
Ce e, de fapt, AYN Thor
Înainte să mergem mai departe, câteva cuvinte pentru cei care nu știu despre ce vorbim, că nu toată lumea urmărește piața de handheld-uri Android cu religiozitate. AYN Thor este un dispozitiv portabil în format clamshell, adică se închide ca un Nintendo DS, cu două ecrane OLED: unul de 6 inch, 1080p, 120Hz sus, și unul mai mic de 3.92 inch jos, 60Hz. Rulează Android, are Snapdragon 8 Gen 2 în varianta Pro, 16GB RAM, stocare internă și slot de microSD. Cântărește 380 de grame, ceea ce îl face surprinzător de ușor pentru ce oferă.
Nu are Windows. Nu are SteamOS. Nu are nimic din ce asociezi în mod reflex cu gaming-ul pe PC. Are Android și o serie de aplicații, GameNative printre ele, care îți permit să îți conectezi conturile de Steam și GOG și să descarci jocuri direct pe dispozitiv. Există și PortMaster, care aduce porturi native de PC pe Android, ceea ce e mai interesant decât pare la prima vedere.
Înainte să te entuziasmezi prea tare, rămâi cu mine.
Fallout New Vegas pe un Android. Serios.
Prima tentativă serioasă a fost Fallout New Vegas, luat de pe GOG, rulat prin GameNative. Și știi ce? A mers. Nu perfect, nu fără ajustări, nu la setări maxime, dar a mers suficient de bine încât să pot petrece câteva ore explorând Mojave Wasteland pe ecranul cel mare de sus. Jocul are aproape 15 ani, deci nu cer miracole de la hardware-ul lui Thor, dar faptul că funcționează deloc este în sine o realizare pe care nu trebuie să o luăm ca atare.
Problema a apărut imediat ce am vrut să fac ceva mai complex decât să mă plimb prin deșert. Fallout New Vegas este, în esența lui, un RPG construit în jurul mouse-ului și tastaturii. Inventarul, dialogurile, harta, gestionarea skill-urilor, toate sunt gândite pentru o mână pe mouse și cealaltă pe tastatură. Pe controller, lucrurile funcționează, dar ai sentimentul constant că folosești un instrument greșit pentru treabă. E ca și cum ai tăia pâine cu o lingură. Nu e imposibil, dar nici eficient.
Și asta e prima mare lecție pe care mi-a predat-o AYN Thor: dispozitivul e excelent pentru jocuri gândite de la bun început pentru controller. Pentru orice altceva, faci un compromis pe care îl accepți sau nu.
Jocuri ușoare, fericire portabilă
Acolo unde Thor strălucește cu adevărat este în categoria jocurilor mai ușoare, indie-uri, titluri clasice, jocuri care nu cer resurse masive și care se joacă confortabil pe controller. Am testat câteva titluri din biblioteca mea de Steam prin GameNative și experiența a fost, în general, plăcută. Stardew Valley, de exemplu, merge impecabil și arată bine pe ecranul OLED. Hades la fel. Celeste la fel. Jocuri de genul ăsta, care nu cer putere brută și care au suport nativ pentru controller, se simt acasă pe Thor.
Și în contextul ăsta, dimensiunea contează enorm. Față de Steam Deck, Thor e mic. Serios mic. Intră în buzunarul unei geci fără să creezi o cocoașă suspectă. Poate sta pe noptieră fără să domine spațiul. Poate fi luat oriunde fără să fie o producție. Steam Deck-ul e excelent, dar e și masiv, și există momente în care nu vrei să cari cu tine un dispozitiv de dimensiunea unui sandviș dublu. Thor rezolvă exact problema asta.
Dacă biblioteca ta e formată majoritar din jocuri indie, titluri retro și jocuri de strategie sau puzzle accesibile pe controller, Thor e o alegere care are sens. E mic, e ușor, ecranele OLED sunt frumoase, și autonomia de 2-3 ore e suficientă pentru o sesiune scurtă pe canapea sau în deplasare.
Mouse și tastatură? Mult succes.
Acum să vorbim despre elefantul din cameră. Sau mai exact, despre absența lui.
Eu sunt un om de mouse și tastatură. Am crescut cu DOS, am jucat Ultima, Wizardry, primele Baldur’s Gate, Fallout 1 și 2, Planescape Torment. Creierul meu e cablat pentru WASD și click stânga. Când mă pun pe un controller, funcționez, dar nu mă simt niciodată pe deplin natural, și asta e o problemă structurală cu un dispozitiv care nu oferă nicio alternativă serioasă la controller.
Poți conecta un mouse și o tastatură Bluetooth la Thor. Tehnic, funcționează. Practic, e o experiență care îți taie din orice plăcere portabilă pe care o aveai. Dacă vrei să conectezi periferice externe, mai bine stai la un PC adevărat. Toată logica de a folosi Thor dispare în momentul în care adaugi hardware extern.
Mai există și opțiunea touchscreen-ului, care pe ecranul de jos funcționează decent pentru navigare și pentru jocuri care îl suportă explicit. Dar touchscreen-ul ca înlocuitor de mouse pentru un RPG old-school e o glumă pe care nu o recomand nimănui.
Android ca sistem de operare pentru gaming pe PC. Hm.
SteamOS pe Steam Deck e Linux. Eu știu Linux, mă înțeleg cu Linux, nu am nicio problemă existențială cu el. Android pe Thor e un sistem diferit, cu o logică diferită, și când vrei să joci jocuri de PC pe el, simți uneori că lupți cu platforma, nu cu jocul.
GameNative funcționează, dar nu e o soluție perfectă. Unele jocuri au nevoie de tweaking manual, unele nu pornesc din prima, unele au probleme de compatibilitate care cer să cauți soluții pe forumuri sau pe Reddit. Nu e la nivelul de coșmar al timpurilor în care Proton era la versiunea 3.x, dar nici nu e experiența fluidă pe care o ai pe SteamOS când joci ceva verificat.
PortMaster e cel mai interesant aspect al ecosistemului, pentru că aduce porturi native de PC și console pe Android, fără emulare propriu-zisă. Doom, Quake, Cave Story, jocuri open-source sau cu surse disponibile, rulează excelent și fără dureri de cap. Dacă te mulțumești cu biblioteca pe care o acoperă PortMaster, experiența e mult mai curată.
Comparația cu Steam Deck, inevitabilă
Nu poți vorbi despre Thor fără să îl compari cu Steam Deck, chiar dacă sunt dispozitive diferite cu filozofii diferite. Steam Deck e un PC portabil cu SteamOS. Thor e un handheld Android care poate rula și jocuri de PC cu ajutor din afară. Diferența e fundamentală.
Steam Deck câștigă clar la compatibilitate, la profunzimea ecosistemului, la suportul pentru jocuri de PC și la flexibilitate generală. Dacă biblioteca ta e bogată și variată și include titluri mai recente sau mai pretențioase, Steam Deck e alegerea corectă și nu există dezbatere.
Thor câștigă la portabilitate, la dimensiune, la greutate și, dacă ești sincer cu tine despre ce jocuri vrei de fapt să joci în mișcare, la relevanță practică. Nimeni nu scoate Steam Deck-ul dintr-un buzunar. Thor iese natural.
Pentru jocuri ușoare, indie-uri și retro, Thor e net superior ca formă. Pentru orice altceva, Steam Deck nu are rival real în această categorie de dispozitive.
Nota 10 pentru „nu eu”
AYN Thor e un dispozitiv bun. E construit bine, ecranele sunt frumoase, hardware-ul e capabil, și în contextul potrivit, cu jocurile potrivite, oferă o experiență portabilă greu de egalat la dimensiunea lui.
Contextul potrivit include: să fii obișnuit cu controller-ul, să nu depinzi de mouse și tastatură, să joci predominant jocuri indie sau titluri mai vechi fără pretenții grafice mari, și să apreciezi portabilitatea mai presus de orice altceva.
Eu nu bifez în întregime niciunul din aceste criterii. Sunt un veteran de mouse și tastatură, cu o bibliotecă de jocuri care include suficiente titluri complexe încât compromisurile să fie vizibile constant. Thor mă face să funcționez, nu să mă bucur pe deplin.
Și totuși îl țin. Pentru sesiunile scurte, pentru jocurile simple, pentru momentele în care nu vreau să deschid laptopul sau să aprind ceva mai mare. Acolo, Thor își câștigă locul fără să fie nevoie să se justifice. E mic, e frumos, e rapid la pornire, și cele 380 de grame ale lui nu le simți în mână nici după o oră.
Dar dacă cineva vine la mine și mă întreabă dacă să îl cumpere, primul meu răspuns e o întrebare: obișnuiești să joci pe controller? Dacă da, nota zece, cumpără-l imediat. Dacă nu, mai stai puțin cu gândul. Sau cumpără-l oricum și descoperă singur că mouse-ul îți lipsea mai mult decât credeai.
